1,199 matches
-
s-o păstrez. M-am așezat pe iarbă, privind în sus la coroana ei de raze. Ea se uita la mine cu o căldură prietenoasă, răbdătoare și apreciativă, de parcă m-ar fi cunoscut demult, și în ochii ei se amestecau imensitatea indescriptibilă a infinitului și intensitatea bucuriei de a fi în libertate absolută... Atunci, în concluzie? am auzit-o la un moment dat murmurând. În concluzie, ce?... Ai o întrebare să-mi pui? a susurat ea aproape imperceptibil. M-am gândit
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu se mai îndeplinește asta de multă vreme. E o impresie relativă, i-am răspuns. Soarele răsare întotdeauna, îți spun eu sigur... De unde știi? N-am dovezi deloc încât să cred în răsăritul acesta infinit... Flacăra privea cu dezolare la imensitatea depărtărilor... acolo, însă, eu vedeam începutul răsăritului. N-ai nevoie de dovezi, i-am explicat, și nu trebuie să aștepți garanții de nicăieri. E de ajuns doar să ai convingerea că va fi așa. Și să știi că va fi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
leagă de universul din care facem parte inevitabil și etern... Ideile scrise și lumea ce se ascunde în cărți le transformă în niște ferestre spre câte un adevăr rotund, ca o revelație a vreunei galaxii sau a vreunui soare din imensitatea oceanului universal... adevărul este comprimat la nivel de idee și semne, gândurile apar precum comori neștiute, ramuri ce cresc dincolo de noi, rădăcini și semințe ce încolțesc pentru a deveni arbori care răsar de prin paginile cărților. Așa cum muzica este simfonia
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și munți, se afla Roma, pe care Gajus n-o văzuse niciodată. Mintea lui fragedă, vrăjită de evocările preceptorului grec, visase că, după o lungă călătorie peste dealuri și câmpii, avea să i se înfățișeze, asemenea unui nor alb, o imensitate de marmură întinsă pe șapte coline ondulate, pe malul unui râu de aur. Mai apoi, misterioasa lui familie - din care, practic, nu cunoștea pe nimeni - se prefăcuse într-o învălmășeală de fantasme, iar Roma devenise un loc înspăimântător, deasupra căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu cunoaștem pe nimeni cu numele acesta. Cuvintele și zâmbetul erau umilitoare. Germanicus îl întrerupse: — Cine este zeul tău? — Cât despre divinitate, numele ei sunt multe. Uite: sunt scrise pe piatra asta de șapte mii de ori. Și, dinaintea inexplicabilei imensități a acelui număr, clătină din cap. — Grecii întreabă care sunt numele orașelor și ale zeilor străini, apoi le scriu greșit în multele lor cărți. Orașul nostru sacru se numește Hait-Qa-Ptah, ceea ce înseamnă „Palatul Spiritului“; grecii au înțeles Ae-gy-ptus și, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Aceasta genera zi de zi probleme neașteptate, impunea noi modalități de guvernare, maleabile și rapide. Structurile vechii Republici libere apăruseră într-o porțiune restrânsă a Mediteranei; mândrul Senatus, divizat acum în diferite curente, nu mai era indicat pentru a controla imensitatea imperiului. Senatorii fuseseră obligați să-și recunoască superiorii: din când în când, din Senatus se evidenția cineva născut să comande - un consul, un triumvir, un pater patriae -, iar senatorii îi delegau o parte din putere. Sau respectivul o lua prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai discuta. Eu Îți doresc mult succes În viață și... pe hârtie! Zuluf 9 iulie 1963 Dragul meu, Unde mai văzusem un cer atât de minunat? Trenul gonea peste tăcerea câmpiei și parcă roțile șopteau zgomotul lor, ca să nu tulbure imensitatea cerului și a pământului, ca să nu tulbure Întunericul. Mai aveam 7 ore până la București. Știam că vor fi ultimele clipe În care pot să-l mai văd, să-l ascult... Da, Îl iubeam pe omul acela. Cele zece zile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar puterile Îmi erau treze, fuseseră doar bine educate. Abisul de sub mine era incredibil. 400 de metri. Gol imens. La o surplombă, mi s-a blocat coarda. Cea mai ieșită În afară dintre surplombe. Mă Învârteam În loc În scărițe, deasupra imensității de gol. Îmi plăcea. Mai doream, mai doream să stau acolo, să mă uit În jos, să-mi satur ochii de zare. Plăcerea de a urca Fisura Albastră a depășit oboseala omenească a corpului. Nimic nu mă putea opri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și după un timp este oprit de suspiciunea inexplicabilă, aproape violentă a ciobanului. Ia stai, mă! Străinul pășește nestingherit o vreme, apoi o rupe la fugă, fugă de om bătrân ca și a ciobanului, care Îl urmărește cu insistență prin imensitatea câmpiei, fugind obosit prin viroagele line. Ciobanul Îl urmărește gâfâind și, aproape sufocat, apucă ceafa străinului undeva printre tufe de scaieți și măceș. Cine ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tren pământul roditor, întins și neted ca marea. Venit dintr-o țară muntoasă, împânzită de linii ferate, cu gări la două-trei minute una de alta, cu supraproducția numai în industrii, domnul Șvaițer își freca ochii mari și bulbucați, uluit de imensitatea câmpiilor. Cutreieram cu el toate orașele țării. Pretutindeni încheiam afaceri, pe care domnul Șvaițer le socotea în franci elvețieni, emoționat ca în fața unor chinte regale. Apoi, după semnarea contractului, domnul Șvaițer s-a reîntors în patria lui. Peste puțin, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rădăcinile. Întregul fenomen s-a amplificat din ce În ce mai mult, până ce a devenit, măcar pentru această victimă În mod particular, izvor de mâhnire și aducător de vești rele, Întunecându-i orizontul cu enormitatea și vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu vom avea una, dacă nu dorim). Eseul conchide: „Și, odată ce Începe să plutească În aer și să se instaleze o asemenea raportare mentală față de această chestiune, cine poate spune asupra căror domenii ale experienței, trecute sau curente, asupra căror imensități de percepție și dorință nu Își va desfășura aripile? Nu, nu, nu - eu trebuie să trec dincolo de creierul de laborator.“ Un material interesant și surprinzător, care provoacă o Închipuire diferită și mai plăcută decât cea pe care mi-am Îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ne-am privit trupurile. Și am văzut că sîntem goi. Că sîntem singuri înăuntrul lor și nu ne-am mai putut uni decît prin acestea. Mirajul lor corupe chiar și îngeri. Iată, pămîntul se umple de uriași pe care doar imensitatea apei îl îneacă. Pe puntea unei corăbii privesc femeia. Îmbătrînim. Turnurile pe care cu îndîrjire le-am ridicat s-au sfărîmat acum, unele chiar pe picioare, ca arborii care mor. Se vede că, în cimentul cu care am unit pietrele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vrea să mai recupereze nimic din acele flori ale înnoptărilor ce-ți repetau că mi-a fost atât de dor să mă prefac într-o stea și să-mi privesc luceafărul ce știe să lumineze prin ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR. IMENSITATE ALBASTRĂ DE GÂNDURI De când te iubesc iubire, timpul s-a oprit pentru a ți spune că ești cel mai frumos din lume, ești cel mai frumos din toate visele mele, de aceea, voi încerca să te păstrez în sufletul cerului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aș fi iubit, iubire, Răcnetul, violet și sculptat s-ar fi stins, pe o noapte de ger în ciudățenii de clipe, printr-un alint în mister, unde se odihnește uitarea, când gurile cerului îți recheamă privirea ochilor tăi pe o imensitate albastră de gânduri. IUBIRE STELARĂ IUBIRE STELARĂ După ce m-am trezit din congelarea sufletului ucis în dezordinea unei iubiri, am fost sigură pe un început de an, cu lucrurile ce le-am găsit așezate de la sine. Fereastra iubirilor plânse îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce caut în această libertate de timp apăsătoare, unde ideile mele țineau în mâini clipele transformate-n adâncuri? Și mi se păreau străine, pentru că nu te cunoșteam prea mult. Noaptea nu știa nimic despre mângâierile stelelor dezvinovățite. Iubirea era o imensitate ce se lovea zilnic de Adevăruri... Măruntaiele nopților îmi deschiseseră sufletul să pot alerga în căutarea unei recompense ce mi va dschide noi și adânci sacrificii. Ca o femeie nebună voi alerga să-mi găsesc liniștea sprijinită de timp pentru
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o șoaptă. Să nu mă plângeți că sunt atât de aproape de liniștea universului unde nimeni nu urăște pe nimeni. Nici o mirare nu-mi va smulge trupul și arunca în străzile dușmănoase ale
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am sărutat trupul dintr-o infinitate de gânduri. Ai privit CERUL, îndelung cu un glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre Chemător de o iubire, pe-o distanță de scrum, Visele încep să se adape pe o inimă-n astre
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las privirile descătușate să se scalde în rugăciune, până într-un târziu, când mă acopăr discret cu imensitatea cerului parfumat și adorm.
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
Elena Marin Alexe ( Lidiei, cu iubire) Am îndrăznit să privesc mai îndeaproape prin porțile cerului și nu mi s-au mai dezlipit ochii de imensitatea lui, astfel că m-am trezit încătușată de frumusețe, fără putință de scăpare în albastrul etern. Pe albe dale de nori, pașii mei se grăbesc să urce treaptă cu treaptă. Într-o zi voi culege aplauze printre galaxii...
Poem de vis by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83293_a_84618]
-
o împrăștie și s-o doboare. Nu pot s-aștept, te caut răscolind ținutul de ape din Golful Biscaya<footnote Marea Cantabriană = golful Biscaya footnote> care freamătă-n apropierea mea. Valuri uriașe mă frământă fulguind în inima mea pierzîndu-se în imensitate. Unde ești ? Casa mea e-n bătaia oceanului.
Aspira?ie nostalgic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83914_a_85239]
-
gheții ne vom vedea de-a pururi într-o carte, nescrisă, cum triumfă-n calea vieții plutești mereu la umbra ierbii noastre când ne-aspersam în unduiri febrile, pierdute-n depărtări apropiate, și-uitam cum delicatele begonii dispar în neguri și imensitate.
Mi-e dor de Belvedere by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83920_a_85245]
-
realității, la fel cum se învățase să-și strunească gândurile haotice. Reliefu rile despre care învăța deveneau niște schițe tridimensionale clare pe câte o hartă. Nu mai trebuia să se izbească de ele cu pri virea, să fie năpădită de imensitatea muntelui sau a mării, putea trăi cu ele comprimate pe o hartă. Totuși, asta nu o fă cuse fericită. De ce fusese, oare, atât de fericită în ziua când alergase prin ninsoare și se aruncase în zăpadă? Ar fi vrut, prin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că-l luase gura pe dinainte. Mașina rula, condusă cu îndemânare, navigând pe stratul de omăt în două cu apă, derapând ușor ca o pupa de corabie la viraje, oprindu-se în fine undeva unde Bucureștii se terminau, sub impresia imensității Bărăganului, covârșit de noapte. Era un hotel nou, care impunea de la început impresia unei catedrale a opulenței, având o împrejmuire de fier forjat, executată îngrijit, până la o amănunțime de filigran. În interior, devenea și mai evident că totul era șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
culmea nebuniei dansului, în învăluirile valsului Sânge vienez. O returnă, de acolo, de unde era transportată prin propria imaginație, ce-i fusese cultivată în copilărie de istorisirile mamei cu destin zguduitor, o readuse în acel prezent, în noaptea singurătății lor din imensitatea plină de zăpadă a Bărăganului, din hotelul neterminat, din ridicolul unei beții între doi descreierați, al unei beții între un bărbat și o femeie, care nu se cunoșteau, nu se destăinuiau în intenții anume, nu se potriveau în nimic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]