3,653 matches
-
legii, a cărei inițiatoare este. Formula universală a imperativului categoric, acționează conform unei maxime care poate deveni lege universală, este legea voinței libere. Pentru a vedea de ce, trebuie doar să comparăm problema cu care se confruntă voința liberă cu conținutul imperativului categoric. Voința trebuie să aibă o lege, dar pentru că este liberă, ea trebuie să fie propria ei lege. Formula universală a imperativului categoric spune doar să alegem o lege. Prin urmare imperativul categoric este legea voinței libere. Ea nu impune
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
libere. Pentru a vedea de ce, trebuie doar să comparăm problema cu care se confruntă voința liberă cu conținutul imperativului categoric. Voința trebuie să aibă o lege, dar pentru că este liberă, ea trebuie să fie propria ei lege. Formula universală a imperativului categoric spune doar să alegem o lege. Prin urmare imperativul categoric este legea voinței libere. Ea nu impune nicio constrângere exterioară activităților voinței libere, ci apare simplu din natura voinței. Ea descrie ce trebuie să fie o voință liberă pentru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cu care se confruntă voința liberă cu conținutul imperativului categoric. Voința trebuie să aibă o lege, dar pentru că este liberă, ea trebuie să fie propria ei lege. Formula universală a imperativului categoric spune doar să alegem o lege. Prin urmare imperativul categoric este legea voinței libere. Ea nu impune nicio constrângere exterioară activităților voinței libere, ci apare simplu din natura voinței. Ea descrie ce trebuie să fie o voință liberă pentru a fi ceea ce este. Trebuie să aleagă o maximă care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
se reîntregesc sau se îndepărtează una de alta într-o mișcare neîncetată ale cărei cauze, amplitudine și nuanțele ne scapă foarte adesea 6. Fără să se confunde, dreptul și morala se condiționează și se potențează reciproc, coerența și complementaritatea dintre imperativele juridice și morale fiind o condiție esențială pentru departajarea dreptului de forță. Așa cum s-a dovedit de multe ori în fapt, în lipsa unei justificări la nivelul conștiinței individuale, normele juridice sunt lipsite de eficacitate, forța fiind insuficientă pentru impunerea unei
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în vedere, de asemenea, diferențierea mimicii unui copil căruia îi place o anumită secvență a activității de cea a unui copil căruia i-ar plăcea altceva; paraverbalul poate fi actualizat prin conștientizarea reacțiilor copiilor la formulări enunțiative propriu-zise (Udăm florile.), imperative (Udă florile!), interogative (Udăm florile?); etc. 6.3.18. Metoda analizei psihologice a produselor activității 222 Metoda analizei psihologice a produselor activității constă în studierea materialelor realizate de către copii în cadrul activităților de diferite tipuri, cu rol în identificarea aspectelor evolutive
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
tinde, îndeplinind fel de fel de scopuri condiționate, către fericire. Totuși, fericirea nu poate fi atinsă decât în perspectiva perfecțiunii morale, adică a desăvârșirii personalității. Persoanei îi este proprie facultatea de a dori inferioară, iar actele sale sunt dominate de imperative ipotetice (relative). Personalitatea, în schimb, are drept propriu legea morală, posibilă, la rândul ei, ca autonomie a voinței, fiind forma a priori a rațiunii practice (a voinței pure); prin autonomia voinței (faptul ca voința să-și dea sieși legea) este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a rațiunii practice (a voinței pure); prin autonomia voinței (faptul ca voința să-și dea sieși legea) este condiționată orice acțiune a persoanei; si tot pe temeiul ei devine posibil un exercițiu al persoanei care tinde către un acord cu imperativul categoric (o poruncă), altfel spus, către o adecvare absolută a maximei acțiunii (mobilurile acesteia) cu "forma" rațiunii practice (însăși legea morală); imperativul categoric nu este nimic altceva decât legea morală "hotărâtă" de voința liberă pentru a condiționa o acțiune a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persoanei; si tot pe temeiul ei devine posibil un exercițiu al persoanei care tinde către un acord cu imperativul categoric (o poruncă), altfel spus, către o adecvare absolută a maximei acțiunii (mobilurile acesteia) cu "forma" rațiunii practice (însăși legea morală); imperativul categoric nu este nimic altceva decât legea morală "hotărâtă" de voința liberă pentru a condiționa o acțiune a subiectului uman. Expresia pe care o capătă această situație este datoria, resimțită de celălalt ca respect. Structurarea unității de existență a omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
desăvârșit, ci și la condiționările fenomenale ale acțiunilor pentru care ea este scop, condiționări care trebuie cunoscute; desigur, în tot acest "joc" intervine și moralitatea, fiindcă ea condiționează toate acțiunile care nu au un conținut moral desăvârșit. Concepte precum datoria, imperativul categoric, maxima acțiunii etc. pot fi înțelese, în sensurile lor kantiene, ținând seama de această așezare a subiectului empiric și a celui inteligibil în unitatea de existență a omului. Desigur, persoana nu împlinește această unitate (numită de Kant, în construcția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întotdeauna și scop. "El (Kant n. C.) a admis deci că, asemenea legilor spațiului, timpului și cauzalității, care ne sunt cunoscute a priori, regula morală a acțiunilor noastre trebuie știută înaintea oricărei experiențe și ea se exprimă sub forma unui imperativ categoric, a unui 'trebuie' absolut"69. În acest fragment citat, Schopenhauer observă că în filosofia morală a lui Kant, elementele a priori fie că este vorba de cunoaștere, fie de acțiunea morală trebuie separate de cele care țin de experiență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
subiectul uman, a cărui unitate de existență cuprinde nu doar subiectul inteligibil, corespunzător legii morale pure care, pură fiind, nu ar avea de-a face cu nici un fel de conținut "subiectiv", caz în care nu ar mai lua forma unui imperativ categoric, pentru că ea nu ar mai avea cui să poruncească -, ci și subiectul empiric, încărcat cu fel de fel de porniri subiective (înclinațiile), și pentru că "procesul" conștiinței, socotit ca necesar, de vreme ce subiectul empiric impurifică legea morală, nu poate avea loc
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
speranța în desăvârșirea sa morală și în împlinirea fericirii sale: dar numai în perspectiva nemuririi sufletului și în supoziția existenței lui Dumnezeu. Fericirea, în proiectul critic "practic" kantian, este mai degrabă demnitate de a fi fericit, adică virtute. Și tocmai imperativul categoric reprezintă indiciul pentru "adevărul" fericirii și pentru speranța "subiectivă", desigur în desăvârșirea sa în perspectiva nemuririi sufletului. Imperativul categoric: "acționează astfel ca să folosești umanitatea atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altuia totdeauna în același timp ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existenței lui Dumnezeu. Fericirea, în proiectul critic "practic" kantian, este mai degrabă demnitate de a fi fericit, adică virtute. Și tocmai imperativul categoric reprezintă indiciul pentru "adevărul" fericirii și pentru speranța "subiectivă", desigur în desăvârșirea sa în perspectiva nemuririi sufletului. Imperativul categoric: "acționează astfel ca să folosești umanitatea atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altuia totdeauna în același timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc", întemeiat pe principiul: "natura rațională există ca scop în sine"72, vorbește despre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
s-ar putea afla chiar conceptele de persoană și personalitate, alături de cel al fericirii și al virtuții. Și acestea din urmă accentuează dualitatea unității de existență a omului, asemenea primelor două. Prin al doilea nivel, care cuprinde concepte precum: libertatea, imperativul categoric, Binele Suveran, este resemnificată, în sensul refacerii sale sintetice, însăși unitatea de existență a omului. Al treilea nivel este ocupat de unul dintre cele trei postulate ale rațiunii pure practice, anume cel al sufletului nemuritor. Propriul acestui nivel de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de aceea, omul nu poate cunoaște decât fenomene (nu lucruri în sine) și nu-și poate acorda total maxima acțiunii sale la legea morală; d) există o relație organică între oameni, întemeiată pe rațiune; expresia și fundamentul acestei relații este imperativul categoric; e) omul, ca scop final al existenței lumii, este caracterizat, primar, prin moralitate, secund, prin fericire. Aceasta din urmă nu este scopul ultim al naturii în privința omului; scopul ultim al naturii referitor la om este cultura; e) omul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
decât autonomia rațiunii pure practice, adică a libertății, și această autonomie este însăși condiția formală a tuturor maximelor"136. Iar C. Rădulescu-Motru spune: "Voința liberă, care susține deprinderile personalității, este posibilă numai în viața socială, căci numai prin normele sau imperativele morale ale acestei vieți este dată omului posibilitatea să se ridice deasupra determinismului biologic și să se conducă după valori sociale și ideale"137; e. în cele două filosofii, omul are o dublă determinare: fenomenală și morală, la Kant; "fizică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
autorul lucrează la nivelul rosturilor "globale", "sintetice" ale principiului energiei. În prezentarea de față, diferența menționată este semnalată îndeosebi la nivelul conceptelor fundamentale utilizate de Ostwald pentru a construi o "imagine" a lumii ca totalitate: energia (pur și simplu) și "imperativul energetic". Diferența viziunii energetiste, în primul ei sens, față de personalismul energetic (nu față de energetismul lui Rădulescu-Motru din Știință și energie) este categorică: pentru acesta din urmă, omul ca personalitate este sinteza evoluției; pentru energetismul ostwaldian (în primul sens), omul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
semnificație demnă de luat în seamă în context energetist. W. Ostwald vorbește despre educație, dar numai în sensul pe care deja l-am formulat: reducerea risipei de energie (altfel spus, economia de energie). De altfel, suveran în spațiul umanului este "imperativul energetic": "Nu pierde nici o energie; pune-o în valoare"275. Într-un asemenea univers, în care toate actele omului, toate instrumentele folosite de el, toate scopurile sale nu au alt rost decât economia de energie, omul devine el însuși un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Nu pierde nici o energie; pune-o în valoare"275. Într-un asemenea univers, în care toate actele omului, toate instrumentele folosite de el, toate scopurile sale nu au alt rost decât economia de energie, omul devine el însuși un instrument. "Imperativul energetic" nu valorizează umanul, ci "energeticul". Scopul-în-sine este, desigur, energia. De altfel și alte componente ale universului uman, cum ar fi valorile, statul, știința, banii nu sunt decât forme ale energiei. Statul este energia concentrată a unui grup de oameni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a priori ipoteza adoptată"277. Lumea este Unu, socotește și W. Ostwald, nu pentru că are o origine unică, însă, ci pentru că evoluează într-o singură direcție, către un "ideal central". Ideea evoluției finaliste întregește monismul a posteriori, devenit "doctrină a imperativului energetic". Care este poziția termenului energie în acest tablou? Energia rămâne, desigur, realitatea unică, distribuită însă lucrurilor aflate în ordinea nedesăvârșită a imperativului energetic, într-o lume imperfectă, dar care evoluează spre perfecțiune. Este interzis aici doar faptul ca atare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o singură direcție, către un "ideal central". Ideea evoluției finaliste întregește monismul a posteriori, devenit "doctrină a imperativului energetic". Care este poziția termenului energie în acest tablou? Energia rămâne, desigur, realitatea unică, distribuită însă lucrurilor aflate în ordinea nedesăvârșită a imperativului energetic, într-o lume imperfectă, dar care evoluează spre perfecțiune. Este interzis aici doar faptul ca atare al socotirii energiei în felul unei "substanțe unice", primordiale, care ar avea o existență autarhică totuși, strict "fizică", adică naturală și în sine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
concepută doar determinat prin formele pe care ea le capătă în natură, fără a miza cumva pe ideea unei energii în sine; fără a miza, cumva, chiar la nivelul unei reconstrucții a lumii care "gândește" începutul acesteia, reconstruindu-l. Ordinea imperativului energetic, finalistă în esența sa, resemnifică toate componentele universului uman, însă tot în sistemul de referință energetist, nu în altul. De fapt, totul este privit nu direct prin noțiunea energiei, ci prin imperativul energetic, nu prin ceea-ce-este, ci prin ceea-ce-trebuie-să-fie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care "gândește" începutul acesteia, reconstruindu-l. Ordinea imperativului energetic, finalistă în esența sa, resemnifică toate componentele universului uman, însă tot în sistemul de referință energetist, nu în altul. De fapt, totul este privit nu direct prin noțiunea energiei, ci prin imperativul energetic, nu prin ceea-ce-este, ci prin ceea-ce-trebuie-să-fie. Astfel, viitorul este obiectul interesului nostru practic și teoretic, spune W. Ostwald, înțelegând de aici că scopul omului pentru viitor este organizarea rațională a vieții. Între mijloacele folosite în împlinirea acestui scop se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că scopul omului pentru viitor este organizarea rațională a vieții. Între mijloacele folosite în împlinirea acestui scop se află știința. Previziunile ei trebuie să orienteze acțiunea pentru a o conforma scopului, ceea ce înseamnă utilizare eficientă a energiilor, adică acordul cu imperativul energetic. Știința este monism a posteriori lucrând în sensul acestui acord, în ultimă instanță, în direcția unei armonii umane din ce în ce mai stabile și mai consistente. "Umanitatea" ce se va realiza prin respectul tot mai sincer acordat imperativului energetic va corespunde unei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energiilor, adică acordul cu imperativul energetic. Știința este monism a posteriori lucrând în sensul acestui acord, în ultimă instanță, în direcția unei armonii umane din ce în ce mai stabile și mai consistente. "Umanitatea" ce se va realiza prin respectul tot mai sincer acordat imperativului energetic va corespunde unei civilizații noi ce va avea o unitate perfectă. Această stare edenică ce va cuprinde universul uman poate fi dobândită doar prin adoptarea, ca normă a oricărei activități umane, a imperativului energetic: "expansiunea frumuseții și dragostei, extensiunea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]