1,421 matches
-
cu privire la datoria României față de R.S.F.S.R. la 1 ianuarie 1922”, întocmite, conform indicațiilor date de Dvs., de inginerul Glușkov, directorul Direcției a II-a de Lichidare, în luna septembrie 1921. Aceste date se referă la bunurile livrate României în perioada războiului imperialist (1916-1917), precum și la cele pierdute de Armatele noastre 4, 6, 9 și parțial de Armata 8, pe teritoriul României și al Basarabiei, la demobilizarea din 1918. Conform acestor date, datoria totală a României față de R.S.F.S.R. se ridică la suma de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
20.000 yeni; 4)Bunuri particulare; 212.184 ruble 54 copeici. În afară de aceasta, fiecare dintre grupele menționate este împărțită în 2 categorii: 1) Bunuri livrate guvernului român în baza unor acorduri și convenții în anii 1916-1917, adică în perioada războiului imperialist: 656.093.751 ruble 14 copeici, 15.216.107 franci 40 centime, 621.240 lire sterline, 579.066 dolari, 156.000 mărci finlandeze, 26.400 yeni. 2) Bunuri pierdute de armatele noastre 4, 6, 9 și parțial 8, pe teritoriul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în mijloace de întrebuințare general. Pentru aceasta, ea întrebuințeaz procedeul neutralizrii prin contrariile lor, opunând forțelor superbe tocmai ceea ce ele disprețuiesc, oprind desfșurarea lor nemsurat prin concurența propriilor lor antinomii. În consecinț, autorul arat cum toate moralele au condamnat tendințele imperialiste și cele avare, disprețul pentru cei slabi, neputincioși sau bolnavi, exacerbarea calitților psihice și desconsiderarea orgolioas a celor vduviți de ele, recomandând și cultivând în schimb virtutea suprem a simpatiei. Blamate au fost și exagerrile puterii economice, ale mercantilismului sau
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
la restaurant etc. I-am numit, răzbunându-mă, „cele două furnale cu foc neîntrerupt din Balcani”. Nu cred că-i deranjează prea mult etichetarea mea sau observațiile făcute de alții. Fumează înainte... Relația mea cu scriitorii din Rusia, după sinceritățile imperialiste debitate de Varlamov la Madrid, este una rece-protocolară. Îi aud vorbind mereu lucruri care mă contrariază, de aceea, dialogul nostru se amână. Scriitorul gruzin Giorgi Achwlediani, fost rugbist, mi-a spus că Varlamov înnebunește când ne aude pe noi, moldovenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bolnav și căzut în patima alcoolului, simbolizează mai degrabă slăbiciunea postcomunistă și „democratică” a țării lor, „înfrângerea” ei în fața Occidentului. O „umilință” pe care mulți nu i-au iertat-o. Deși trăiesc în mizerie, masele rezonează mai degrabă la retorica imperialistă a KGB-iștilor reveniți la pârghiile de comandă și nu agreează pledoaria în numele drepturilor omului sau limbajul pragmatic al tinerilor liberali... În spatele hotelului nostru, în fața gării, statuia lui Ernst August - un principe al Hanovrei care a domnit la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vârste mijlocii. Protestantismul Creștinismul de factură protestantă a fost adus în China în prima perioadă a secolului al XIX-lea și a căpătat o dimensiune mai mare după Războiul Opiului. În 1950, cercurile creștine erau chemate să renunțe la influențele imperialiste și să depună eforturi pentru autonomie și autodezvoltare. În 2008, în China existau aproape 16 milioane de protestanți. În 2012, numărul de Biblii tipărite în limba chineză a ajuns la peste o sută de milioane de exemplare. Politica privind religiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
multe trecuturi, există și mai multe timpuri: timpul teologic, timpul cosmic, timpul mitic, timpul omului (psihologic), timpul (sau ritmul) economic etc. Fiecare dintre aceste timpuri a fost subsumat Istoriei, în sensul ei cel mai general, într-un fel de vocație imperialistă în care tot ce ține de umanitate este arondat timpului istoric, „timpului lumii”, instanța supremă în materie de curgere a civilizației. Fernand Braudel imagina timpul ca „durată lungă” a desfășurării istoriei în interiorul căruia se desfășoară fenomene istorice pe „durată scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
perfecționarea socialismului, pe baza principiilor marxist-leniniste, ale socialismului științific, potrivit condițiilor concrete din fiecare țară”. Conștienți de existența amenințărilor la adresa regimurilor din propriile țări, cei doi conducători au apreciat că “în actualele împrejurări internaționale, când s-au intensificat acțiunile cercurilor imperialiste împotriva socialismului, se impune să se adopte o poziție fermă, hotărâtă, de respingere a amestecului în treburile interne ale țărilor socialiste, în scopul destabilizării situației din aceste țări”. O idee similară întâlnim și în știrea publicată la încheierea întâlnirii Ceaușescu-Jivkov
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
promovarea noului în toate domeniile de activitate. Atrage însă atenția asupra faptului că, „exagerând unele greșeli și lipsuri din țările socialiste, unele tendințe lichidatoriste și reformiste, de dreapta, din aceste țări, precum și din unele partide comuniste și muncitorești, cercurile reacționare imperialiste au trecut din nou la o ofensivă ideologică”, la o politică de „defăimare și subminare a socialismului, la o politică de amestec în treburile interne și de destabilizare a țărilor socialiste”. Cu același prilej, liderul român combate teza „dezideologizării relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Vaticanul. în schimb, aceeași diplomație punea articolele despre persecutarea Bisericii Catolice, apărute în presa din Italia, pe seama campaniei dirijate de Vatican, centrul spiritual și organizatoric al „reacțiunii” clericale din întreaga lume. Potrivit logicii Războiului Rece, Vaticanul era parte a lagărului „imperialist”, iar „agenții” săi erau implicați în cele mai fanteziste „conspirații”, fiind asociați chiar cu „banda titoistă de spioni și asasini” care ar fi acționat în județele de la frontiera cu Iugoslavia. în condițiile în care, la sfârșitul lunii iunie 1950, a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
s-a menținut: delegația românească primise dispoziții de la București să boicoteze recepția pe care o va da papa Pius al XII-lea. Și în a doua jumătate a deceniului șase Sfântul Scaun era plasat de regimul de la București în tabăra imperialistă, percepție accentuată de Revoluția maghiară din 1956. într-un discurs ținut la Cluj-Napoca, la 5 noiembrie 1956, Miron Constantinescu denunța negocierile duse de guvernul Nagy cu cardinalul Mindszenty, în condițiile în care ultimul a evocat necesitatea constituirii unui partid creștin
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dorea să inițieze criticarea greșelilor comise în relațiile dintre Uniunea Sovietică și China, atâta vreme cât în URSS nimeni nu făcuse acest lucru, cu atât mai mult cu cât a-l critica pe Stalin acum însemna să oferi un ajutor nesperat propagandei imperialiste. Așadar, chinezii preferau să nu facă publice aceste nemulțumiri acum, lăsându-le pentru viitor. Mao nu era încântat nici de relația actuală dintre cele două partide: dacă în trecut fusese una de tipul „părinte - fiu”, acum ea „pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vor acutiza, contestările vor căpăta un caracter mai concret: „ajutorul” oferit de sovietici tinerelor țări de democrație populară era în realitate un „jaf” al bogățiilor acestora; prezența armatelor sovietice pe teritoriul altor state, ca element de „sprijin” în fața unor agresiuni imperialiste, constituia, de fapt, o ocupație în toată regula. Atât în Polonia, cât și în Ungaria, acolo unde exprimarea liberă a devenit pentru un anumit timp posibilă, sentimentele profunde antisovietice ale populației au ieșit la iveală. Premierul ungar Imre Nagy va
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
realizat în cadrul unei reuniuni a reprezentanților regimurilor din Bulgaria, Cehoslovacia, România, Ungaria și Uniunea Sovietică, desfășurată la Budapesta, în perioada 1-4 ianuarie 1957. Cu această ocazie, perspectiva sovietică asupra evenimentelor din Ungaria - o contrarevoluție a reacțiunii interne, urmărind, cu ajutorul „cercurilor imperialiste agresive”, să răstoarne orânduirea democrat-populară și să instituie o dictatură fascistă - a fost însușită de toți participanții, devenind perspectiva ideologică a întregului lagăr. în privința relațiilor dintre statele socialiste, se reafirma faptul că Declarația din 30 octombrie 1956 a guvernului sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drepturi, respectării intereselor tuturor popoarelor, neamestecului reciproc în treburile interne”. Aceste principii erau valabile însă în condițiile „internaționalismului proletar”, ceea ce însemna că ajutorul oferit unui regim comunist viza în primul rând „asigurarea independenței și securității lui împotriva atentatelor din partea forțelor imperialiste agresive”, după cum arăta exemplul ungar. Comunicatul dat publicității la finalul reuniunii exprima „convingerea fermă că toate statele socialiste se vor uni și mai strâns, își vor apăra unitatea lor indestructibilă și vor respinge toate încercările care urmăresc subminarea și slăbirea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
devenit o Ungarie capitalist-moșierească, un focar al războiului în această parte a Europei”. Perspectiva Bucureștiului asupra evenimentelor din Ungaria continua să coincidă cu cea a Moscovei: o „răscoală armată contrarevoluționară”, organizată de reacțiunea internă sub conducerea „cercurilor agresive ale puterilor imperialiste”. Aprecierile asupra politicii interne a guvernelor ungare, în special a celui condus de Imre Nagy, aveau însă ample conotații specific românești. „Greșelile” liderilor comuniști maghiari semănau în mod izbitor cu acelea de care fusese acuzată Ana Pauker în momentul îndepărtării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
existența unor legi generale ale revoluției socialiste și construcției socialismului; unitatea dintre teoria marxist-leninistă și practica revoluției socialiste și cea a construcției socialiste, în condițiile concrete ale fiecărei țări; influența burgheză este sursa internă a revizionismului, iar capitularea în fața presiunilor imperialiste este sursa externă. Toate aceste aspecte nu reprezentau niște inovații teoretice ale liderilor chinezi, fiind principii arhicunoscute ale teoriei marxist-leniniste. Includerea lor în categoria rectificărilor și completărilor la proiectul sovietic de declarație era menită să arate cât se îndepărta în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la un capăt societatea de cherestea de la Londra, adică imperialiștii englezi, la celălalt capăt generalii români pe care bunica mea îi cunoscuse, adică trădătorii și moșierii. Numai că mulți dintre acei generali nu mai trăiau, după cum nici societatea de cherestea imperialistă nu mai exista. Securitatea a renunțat la inteligentul proiect. După aceea, încetul cu încetul au reușit să mai plece câte unii legal, până când prin 1965-66 au început să se înmulțească plecările, obținute foarte greu, și totuși aprobate în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
recente ale fostelor republici sovietice. Kuzio afirmă că istoriografia sovietică post-1934 se afla în slujba construirii unui mit al spațiului sovietic în care Rusiei îi revenea rolul de frate mai mare în raport cu celelalte popoare. Principiile acestei istoriografii erau reabilitarea trecutului imperialist țarist, ilustrarea superiorității ruse, accentuarea misiunii civilizatoare a Rusiei și incapacitatea non-rușilor de a crea state independente. De asemenea, era subliniată ideea că teritorii ca Ucraina și Belarus nu constituiau anexări, ci reîntregiri ale spațiului rus. Toate aceste idei sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Din acest punct de vedere, poziția bine cunoscută a lui Nicolae Ceaușescu se încadrează într-o serie întreagă: în China, se vorbește despre „nucleul de instigatori care acționau în consonanță cu elementele din străinătate”, nucleu „denunțat ca urmărind scopuri antisocialiste, imperialiste și antiguvernamentale” (p. 92). La Berlin, „Agenția de știri AND a difuzat o scurtă știre, sub titlul «Perturbări ale serbărilor populare», în care se arată că, la 7 octombrie seara, «huliganii, în cârdășie cu mijloacele de informare occidentale, au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
își exprimă îngrijorarea față de evenimentele din Polonia, pune sub semnul întrebării capacitatea Poloniei de a fi un aliat demn de încredere în Tratatul de la Varșovia și afirmă că participarea reprezentanților „Solidarității” în guvernul de la Varșovia „servește celor mai reacționare cercuri imperialiste”, aceasta nefiind doar o problemă internă a Poloniei, ci una a tuturor statelor socialiste. Conducătorul român va fi taxat dur pentru îndepărtarea de la principiul neamestecului în afacerile interne, pe care, până atunci, îl susținuse cu obstinație. Pe măsură ce reformele din celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unui nou capitalism. Astăzi știm că Stalin nu a admis un nou NEP, abia peste jumătate de secol Rusia acceptând capitalismul, chiar dacă în manieră proprie. Departe de a fi un anticomunist visceral, Ethridge nu putea, totuși, să nu observe intențiile imperialiste ale URSS, cazurile României și Bulgariei fiind documentate direct și profund. în al Doilea Război Mondial, sistemul pe care căuta să-l promoveze Kremlinul în societăți mai avansate risca să distrugă câștigurile culturale (inclusiv cele ținând de cultura politică) și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o vastă zonă geografică, veritabil pivot între Europa și Asia. În Asia, Japonie de după era Meiji cucerește supremația în Pacific, în dispute frecvente cu China, aceasta din urmă preluînd acum dominația zonei. Haushofer, părintele geopoliticii germane, teoretizează o geopolitică continentală imperialistă, divizînd lumea în patru zone de hegemonie, fiecare dominată de cîte o putere din nord : Pan-America, dominată de Statele Unite ; Eurafrica, de către Germania; Pan-Rusia și Orientul Mijlociu, dominate de U.R.S.S. și sfera de co-prosperitate asiatică, sub controlul Japoniei, considerată
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
București, 2012). Ambele cărți au devenit bestseller-uri în SUA. Problema principală pe care o pune autorul este cum să-și exercite America puterea la nivel global, rămînînd republica pe care am cunoscut-o pînă de curînd, evitînd deci derapajele imperialiste. În concepția lui Friedman, America ar fi devenit un fel de imperiu neintenționat, adică fără voie, pentru că nu avea cine să asigure ordinea mondială, acesta fiind, să spunem așa, cursul istoriei. Esența problemei este deci dacă un imperiu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și America vilelor, cei din stirpea lui Gorki și Maiakovski, și ei au fugit. Ridicau osanale puterii muncitorilor și țăranilor, aflându-se departe de ei."240 Ca și Troțki, Lenin a admis profetic: "Existența îndelungată a Republicii Sovietelor alături de statele imperialiste este lipsită de sens." Iar Stalin o știa prea bine. De aceea a proiectat războiul mondial pentru a crea baza globalizării revoluției, prin extindere în toată Europa. Troțki, flecar și superficial în materie de gândire politică, l-a acuzat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]