1,303 matches
-
fiecare pagină, te întrebi cum ar arăta totuși Bucureștiul dacă s-ar mai regăsi ceva din imaginea sa de odinioară... Un colocviu de 100 de ani Unde este mâna de fier, mintea vizionară și puterea cutezătoare de care are acum imperios nevoie orașul nostru?!” Retorica lui Marcel Iancu își regăsește actualitatea în volumul alcătuit de Andrei Pippidi, reunind texte despre soarta și viața edilitară a Capitalei. O discuție veche de un secol - o dispută de fapt între partizanii vechiului oraș și
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
singur în fața soarelui. Cu totul orbit. Năucit. Și, poate educația mea nu tocmai laică, poate altceva, ideea secretă a apropierii de revelația supremă - cum credeau cei vechi și cum măcar câteodată mai credem și noi -, mă făcea să simt nevoia imperioasă a prosternării. Și, numai pentru că nu se mai potrivea cu epoca noastră grăbită, superficială și, mai ales, preponderent sceptică și demitizantă, luptam din greu contra acestei porniri singulare. Căci, trebuie s-o recunoaștem, nu știm bine ce, o celulă secretă
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
rândunele țes înnebunite giulgiul din Torino toată gramatica e acum doar un muget al Minotaurului ce încurcă sexele erele și dă peste cap toată logica și toată mitologia gazda mea într-o superbă rochie galbenă căzută pe covor își cere imperioasă chiria afară bate vântul din deșert de aici se zăresc culmile munților Atlas în cărțile din bibliotecă e o tristețe de sfârșit de lume doar un gust de mentă în gură a mai rămas două pahare goale de vin pe
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
au constatat că e prea mult gerunziu în lume și asta ar mări considerabil pericolul de a fi influențați de găini fel de felii de comunități creșteau ca ciupercile dar comuniunea aerodinamică era o pasăre rară world wide suicide nevoia imperioasă DE imagini amenințătoare pulveriza instinctul de conservare de cadre așa că își făcea zilele din datul în cărți poștale și bărci și balustrade deasemenea se zvonea că lucrările de depanare a îngerilor aciuați pe lângă far ar fi finanțate de clubul cosmopolitan
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
prin jocul oglinzilor, te încântă mereu. Dar toate acestea nu sunt reluate de dragul retrăirii vârstei de aur a copilăriei, ci cu scopul precis al găsirii unor explicații pentru diversele porniri, preocupări, decizii, eșecuri din care se conturează o viață. Nevoia imperioasă de confesiune este, cu alte cuvinte, o spovedanie și o exorcizare, în același timp. O spusese încă în precedentul volum, alegând ca moto un citat din Bernanos: Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
din impetuozitatea gândului care “se rostește pe sine”, din ruperea lui de lume și de sine. Punându-și masca copilăriei, autoarea scoate în evidență cauza nebănuită a destrămării ființei, înstrăinarea prin cuvânt, care vine, în mod fatal, dintr-o nevoie imperioasă de a numi. Mariana Vartic, O lume fără mine, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003, 122 p.
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
Pe Șerban mi-l amintesc foarte bine: un june subțirel la trup, nu prea înalt, cu fața rasă și părul șaten, pasionat de literatură în sensul că se consacra producției personale. Scrisese o piesă de teatru pe care simțea o imperioasă nevoie s-o comunice cuiva, sorții căzând pe mine. Profita de momentul când, mai către seară, sala de clasă rezervată lecturii se golea. Se așeza în fața mea, sprijinit pe un pupitru fără ocupant și începea să-mi citească. Era interesat
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
se apropie de acești copii fără copilărie, retractili, înfășurați în tragedia lor ca în giulgiul de ceață care cuprinde stîncile înalte ale peisajului muntos de o frumusețe sălbatică. Agrin vrea să scape de acest copil devenit pecete a infamiei, chemarea imperioasă a morții se află pretutindeni, ecranată de voioșia copilărească, însă ea atinge o intensitate insuportabilă cu această fată pe care veștmîntul stacojiu o scoate în evidență ca și privirea de o enigmatică forță a personajelor de tragedie. Ghobadi a ales
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
societate civilă gravele disfuncții din sistem. Din partea CSM, direct vizat, n-a participat nimeni, ceea ce spune totul. A participat în schimb ministrul Justiției, favorabil în principiu apelului magistraților, dar fără vreo sugestie concretă. Nevoia unor măsuri e cu atât mai imperioasă, cu cât, după remarca multora, decizia Curții este o reacție rapidă a sistemului la urîta afacere Voicu-Costiniu. Timpul nu mai are răbdare. Opinia publică este invitată, ne vine să zicem implorată, de acest număr din „22" să iasă din pasivitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6365_a_7690]
-
și până în zilele noastre Festivalul însuși a suportat rigorile timpului. Ale timpurilor. Care, la rândul lor, l-au marcat. Este captivant de observat complexul situațiilor, al determinărilor socio-politice ale anilor de sfârșit ale deceniului al șaselea al secolului trecut. Era imperioasă nevoia de legitimare a regimului totalitar. în plan național. De acreditare în plan internațional. Prin atragerea marilor personalități ale culturii, artei, științei; prin adiționarea marilor nume ale trecutului. Chiar și ale trecutului foarte apropiat. Cum era Enescu la acea vreme
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
din banii cîștigați de mine. Am așteptat să am o familie, să nu mai exist lîngă un geamantan. Am așteptat să pot ajunge într-o zi în Spania. După �89, am colindat o vreme baricadele. Mă mîna parcă o nevoie imperioasă de a acumula dezamăgiri și, uneori, mi-am primit plata în ură. Acum, ce aș putea să aștept? Tot ceea ce ar putea urma mă sperie�. (pp. 297-298) După acest ultim citat, succesul de public al cărților lui Octavian Paler devine
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
în ordine. Sentința implacabilă a lui Țuțea a restabilit rînduiala în lume. A statornicit pe veci..." În cea de-a doua povestire, Paleologu mărturisește în trei pagini cum a descoperit cu ajutorul preotului Stăniloae, ceea ce își dorea ,în chip obscur și imperios" să afle, să înțeleagă. Autoritarul părinte, face ordine mai întîi în zarva enoriașilor , după care ,a ținut o predică extraordinară. O predică despre ce înseamnă a-ți lua crucea și a-L urma pe Hristos". Agnosticul are brusc revelația ,căii
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
îți ții cu regularitate rubrica din Monitorul. Cu articole... Nu le-aș numi așa. Sînt niște mozaicuri, un fel de pagini de jurnal, un fals jurnal, cu notații alerte, în care arta îi dă randevu vieții ce ajunge, zgomotoasă și imperioasă, aici, prin marile ferestre, între tuburile de culoare. Par niște imagini dezvoltate. Mi se pare mie? Da. Dar ele fac loc, în mod curent, și observațiilor cu tentă politică. Încerc să nu am aerul analistului politic - tagmă proliferantă azi - nici
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Ťeiť chiar și când nu era nevoie, că oricât de aproape i-ar fi adus, tot nu era mulțumit, că dacă ar fi ajuns să doarmă împreună cu ei, tot nu și-ar fi rezolvat problema. Era, cred, o nevoie din ce în ce mai imperioasă de a crea un prototip existențial alcătuit din mai multe ființe amestecate haotic într-una singură, pe care El să o țină sub neîncetată observație" (p. 225). Am căutat în această carte o fiică de activist comunist și am descoperit
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
dinți, demarând din locul secret unde se află și izvorul yarragh-ei. E povestea unei povești așa cum ajunge ea la Greil Marcus care, cu o energie debordantă, o amplifică, o adaptează interesului său de moment - o nevoie de a împărtăși la fel de imperioasă pe cât e dorința lui Van Morrsion de a se debarasa de cuvintele, sunetele, ghemul de imagini aglutinate de-a lungul căilor respiratorii, împiedicându- l, parcă, să tragă aerul în piept. O identică precipitare, o similară nerăbdare, viteză și nevroză răzbat
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
esențial. În alte culturi există două sau trei ediții critice pentru același autor. Modul de gestionare a patrimoniului cultural reprezintă blazonul actualității, forma de respect a tradiției care alcătuiește identitatea națională încorporată genuin în valorile estetice. Există o necesitate culturală imperioasă de autentificare periodică sau de reautentificare a textelor clasice, ca scrisori de acreditare a identității naționale.
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
critici profesioniști, dar mă gândesc că E. Lovinescu este primul. Maiorescu nu era un critic profesionist, asta nu-i aduce nici o scădere, în felul în care gândesc această cronologie a profesionalizării criticii românești. Prin această profesionalizare a criticii înțeleg datoria imperioasă pe care o avea și pe care și-o asuma E. Lovinescu de a da seamă despre întreaga literatură română și, bineînțeles, cu consecvență, în mod special despre literatura română contemporană. A pornit în presă (în "Epoca" în 1904, în
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
fizică ori verbală) și extremismul ideologic. E ciudat (și totuși!) să constați cît de bine merg împreună. Violența îi vine extremismului ideologic ca o mănușă. Sau invers: nu e sigur care pe care îmbracă. Rasiștii din rasa becalo-nețoiască simt o imperioasă nevoie de a se comporta brutal. Ei nu doar îi urăsc pe negri sau pe țigani (iar Le Pen și pe "pieds noirs" algerieni ori, în general, pe arabi), din rațiuni ideologice, de puritate a rasei și a nației, dar
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
Daniel Cristea-Enache Discreția nu se numără printre însușirile obișnuite ale scriitorului român (și, ca să fim drepți, nici printre ale criticului). Dorința imperioasă de afirmare și legitimare simbolică, aviditatea după publicitate sunt cu atât mai dezolante cu cât rating-ul culturii înalte a devenit insignifiant în raport cu cel al televiziunilor și al tabloidelor de divertisment grosier. Dacă extensia publică a scriitorilor noștri avea sens
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
au nici o valoare. Și atunci cum să abordăm această lungă perioadă în care pe prim-plan a fost religia și, doar subordonate ei eticul, politicul etc. și undeva, în urmă, esteticul, toate acestea fără o delimitare limpede? Nu avem nevoie imperioasă de "reconstituirea lumii" de atunci? După cum explică Paul Zumthor în încercare de poetică medievală 2, "textul" face corp comun cu epoca și pentru noi rămîne de fapt singurul mijloc "fierbinte" de comunicare cu ea. Visul fiecărui istoric este ca, folosindu
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
care e relatată o crimă a lui Sinești, misivă cu care Gelu vrea să îl distrugă. Sinești îl acuză că face un simplu șantaj. Îi arată însă lui Gelu o scrisoare a tatălui său, Grigore Ruscanu, către sine. O cerere imperioasă de a scoate bani din casa societății pentru a plăti o datorie la jocul de cărți. Fiul crede că e un contra-șantaj, dar Sinești recurge la o lovitură de efect: declară că e mîndru că un om precum Grigore Ruscanu
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
curs dorinței poporului ca aceste sentimente să fie arătate. Lumea s-a schimbat și regina înțelege într-un tîrziu că i se cere un lucru care contravine stilului de viață și caracterului ei. Și, în mod regal, cedează acestei cereri imperioase, devine pentru o clipă "modernă", adaptîn-du-se circumstanțelor. Desigur, este vorba de Anglia și de o altă cultură instituțională, ceea ce nu îmi poate împiedica nostalgia față de o astfel de formă de măreție exprimată prin distanță, prin politețe regală, prin ținută, o
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
atunci orice fleac ce este lipsit de sens trezește reacții aspre. Pe un filosof îl recunoști după cît de tiranică îi este nevoia de sens. Chiar și anarhicii sau colericii, în măsura în care sînt atrași de disciplina conceptelor, suferă de sindromul ordinii imperioase. „A fi“ e totuna cu „a avea sens“. E ca o ahtiere după o direcție în lipsa căreia edificiul lumii se crapă, de aceea obsesia sensului e condiția preliminară a filosofiei. Așa cum în teologie providența e premisa obligatorie, tot astfel în
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate aceste scorneli copilărești trebuiesc a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care vorbește "că la ușă cortului": trei imperative vulgare, na, în câteva versuri, în pofida vocativelor înalt oratorice: "tirane barbar", "tirane", "barbare" - alte trei "tirane" urmează în "Blestemul". Așadar, gazda din caverna îi întinde
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
publică începe de așijderea zgomotul marilor comedianți și bîzîitul muștelor veninoaseť (Friederich Nietzsche: Așa grăit-a Zarathustra). Dorința contactului cu lumea se asociază cu un dinamism nelimitat al creației. în economia acesteia avem a face cu un nesațiu, cu nevoia imperioasă a autorului de-a o dezvolta fără încetare ca și cum ea ar constitui o barieră împotriva forțelor ce riscă a distruge în orice moment armonia precară a ființei stigmatizate de inadaptabilitate. (continuare în pag. 31) Explicabil, poetul alunecă astfel într-un
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]