2,195 matches
-
pîrlă. I-a căzut la inimă tronc, Ca cloșca pe oau clone. Ș-apoi, Dragostele prenoite Ca bucatele-ncălzite. Este și dragoste: Eu leșin, mor pentru tine, Și tu habar n-ai de mine.” Este o morală În aceste propoziții? Una impersonală și sănătos sceptică: aceea pe care o aflăm și În operele folclorice care au răspîndit, de pildă, imaginea femeii perfide sau imaginea bărbatului neghiob. La Pann primează, cum am spus, femeia rea. El reproduce mai Întîi un număr de proverbe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în scenă, eroul capătă contur. Manigomian e negustorul colecționar voluptos, Dan Bogdan e veșnicul oponent, Hergot e dezadaptatul total de la lumea reală, Smărăndache și Smărăndăchioala sunt musafirii eterni, colportori de vești. Momentele narațiunii se succed rapid, tratarea faptelor e totdeauna impersonală... Alexandru PIRU, Analize și sinteze critice, Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1973, p. 274-276, 278. Prin noutatea problematicii, a tipurilor, a soluțiilor artistice, romanele lui G. Călinescu - Bietul Ioanide și Scrinul negru - se înscriu în literatura română ca o operă capitală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sigură de formare a unei echipe de învingători", ne asigură E. Popova (2006, p. 50). În funcție de existența normelor și a regulilor formale/ informale, scrise/nescrise, precum și a modului său de desfășurare, concurența/competiția poate fi: directă sau indirectă, personală sau impersonală, conștientă sau inconștientă. Cât trăiesc, cei mai mulți doresc să fie învingători. Faptul că li se dă o (mai) înaltă apreciere, că sunt lăudați sau avansați, că ies din anonimat sau că obțin mai mulți bani, faptul că resimt o (mai) înaltă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare a dificultăților prin acceptare. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • referire frecventă la normă, la regulament; acceptare imediată, sistematică, formulări impersonale, tăcere, muțenie, voce slabă, greu de auzit. Cel/cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbaj nonverbal): • privește în colț; pleacă ochii; capul lăsat, tonus muscular slab; mâini ascunse; atitudine de repliere, de protecție; • așteaptă, se retrage sistematic, lipsă de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
administrate în mod eficient, care definesc în mod clar și fac respectate cu imparțialitate regulile jocului. Este de asemenea important să reținem că există multe probleme care trebuie rezolvate prin acțiune conștientă; nu este suficient să se insiste că forțele impersonale ale pieței vor rezolva toate problemele. De fapt, așa cum a explicat economistul laureat al premiului Nobel, Ronald Coase, în importanta sa lucrare asupra pieței și firmei 79, firmele se bazează de regulă pe planificare și coordonare conștientă pentru a atinge
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența de destin Pentru că mă smulge din categoriile impersonale ale speciei, orice hotărâre pe care o iau reprezintă nașterea violentă a eului: de îndată ce alții au încetat să hotărască pentru mine, mă descopăr pe mine ca instanță supremă a deciziei. Hotărîndu-mă, îmi apar ca punct ferm prin care mă definesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în deplina claritate pe care le-o conferă lumina hotărârii, nu există de fapt niciodată. Orice hotărâre se naște în penumbra șovăielii; ea este prin esența ei crepusculară și tocmai de aceea, în mod esențial, nehotărâre. De îndată ce ies din categoriile impersonale ale speciei și trebuie să hotărăsc singur, mă descopăr de fapt ca punct lipsit de fermitate. Căci singurul lucru cert este tocmai incertitudinea mea. Ceea ce descopăr acum este că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii. Tocmai pentru că există incertitudine, există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în felul acesta să hotărască în privința noastră este legea. Legea este spațiul neutru obținut în urma renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spațiul neutru obținut în urma renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor de libertate, legea așază libertatea la mijloc între noi toți și toți sîntem așezați la aceeași distanță față de rezultatul liberei noastre depuneri. Forța
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formează euri apte să se hotărască și nu doar să fie hotărâte. Orice societate așezată pe legi bune dă hotare fiecărui eu - îl "hotărăște" -, pentru ca apoi, prin hotărârile sale, el să aibă ce depune "la mijloc", în zestrea de libertate impersonală a unei societăți. Când acest dublu transfer de libertate se blochează, o societate își pierde libertatea. O societate este neliberă când cei care o alcătuiesc nu mai primesc și nu mai dau libertate. Cine dintre noi n-a cunoscut măcar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
subversivă. Vă spun toate acestea ca unul care am trăit în centrul acestei experiențe. Despre această experiență am să vorbesc acum, cu gândul că în felul acesta sîntem mai aproape de sensul întîlnirii noastre decât dacă v-aș prezenta un raport impersonal al situației actuale a culturii române. Am absolvit facultatea de filozofie (bineînțeles, marxistă) la Universitatea din București în 1965. Bibliografia cursurilor și seminarelor era alcătuită în principal din fragmente din operele lui Marx, Engels și Lenin, urcând uneori către sursele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scapă numele autorului). În cursul dimineții mi-am notat câteva idei din partea a doua a lui Point explicatif... Anticiparea câtorva teme din fenomenologia lui das Man din Sein und Zeit: proliferarea mass-media (presa) și efectul ei asupra configurației conștiinței: anonimatul, impersonalul, degajarea de responsabilitate, hipertrofierea abstracției în pofida individualului, mutarea interesului de pe mesager pe mesaj, reificarea conștiinței, apologia obiectivului, a caracterului public - și toate celelalte din câte se hrănește bună parte din filozofia secolului 20. Apoi: rădăcinile biografice ale teoriei măștii: exacta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ținea pe noptieră); fie că e vorba de cursuri în care se preda sistemul de gândire original, ca în cazul lui Fichte sau Schelling - profesoratul sfârșea deopotrivă cu un eșec. În primul caz, gânditorul original dispărea în spatele etalării unor cunoștințe impersonale; în cel de al doilea, era vorba de "închideri care se închid", de sisteme rigide, de un sistem, dacă îl avem în vedere pe Fichte, și de cinci, în cazul lui Schelling. La noi, lucrurile s-au petrecut așa cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proiectanți" ai propriilor noastre gesturi, ca ființe ale proiectului, ca împlinitori și realizatori, stăm pe ne-temeiul nimicului. În sfârșit, în al treilea rând, jocul nostru nu are cine știe ce calitate: el se înscrie în tiparele prestabilite ale faimosului das Man ― impersonalul "se" ― și cam toți actorii joacă aceeași partitură. Fac și spun cam aceleași lucruri, sânt minați de aceleași idealuri, mode și curente. Cad în aceeași mediocritate, adică reușesc să obțină un caracter mediu al existenței în categoriile căruia intră cu toții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că trăiește ca o mănușă întoarsă, maschează de fapt un eu distant, enorm de pudic și lesne de rănit. De aceea, când scrie, se evită și tot ce își are originea în intimitatea ființei lui este deturnat către un registru impersonal. Jurnalul de la Tescani este un concentrat de inteligență, rafinament și stil, dar nimeni nu va găsi în el nici măcar urma unui drum către sufletul lui Andrei. Autorul unui document presupus confesiv nu există acolo ca individ. Îmi imaginez uneori, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Glockner și Goethe în ediția Propylaen) ca o condiție inconturnabilă pentru ajungerea mea la "concept". Aceasta era etapa finală a unei programate uitări de sine, a definitivei despărțiri de tine pe drumul împlinirii "performanței culturale", a topirii eului în spațiul impersonal al "spiritului obiectiv". Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru mântuirea prin cultură. Mi-au trebuit ani și ani de zile ca să înțeleg că problema nu era cât și ce anume citești, ci în ce măsură lecturile tale rămâneau atârnate de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei. Pentru aceștia, apariția culturii libere a fost un dezastru. S-a dovedit că lumea nu îi voia sau că nu îi voise decât pe timp de secetă spirituală. Când, în locul Secției ideologice, tirajele au început să fie dictate de impersonala cerere a pieței, "marile destine culturale" de dinainte de '89 s-au prăbușit în majoritatea lor, lăsând să se ridice în urmă uriașul nor de praf al urii lor pentru orice reușită nouă. În secret, ei regretă epoca în care propășiseră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu reflecte raționalitatea instrumentală. Nici receptarea, nici prelucrarea informațiilor nu este ghidată în mod necesar de rațiune. Modelele pot fi rezumate după cum urmează (vezi tabelul 5.1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
are un control real asupra evenimentelor. Diplomația lui Metternich se orienta mai ales asupra acelor teatre de desfășurare în care diplomații puteau încă acționa. Ele existau, într-adevăr. Dar această diplomație este relativ inutilă atunci cînd sînt în joc forțe impersonale și conducerea lor (Hoffmann 1978). Diplomația concertului nu se poate întoarce la vremurile în care politica externă se făcea doar la nivel intern. De asemenea, din moment ce controlul direct asupra aliaților presupune amestecul efectiv în treburile lor interne, ceea ce este de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
necesitate. Dar ea nu crede nici în conspirația realiștilor malefici, care își tăinuiesc în mod voit puterea. Ea vede această putere ca fiind reprodusă social prin practicile comunității internaționale a realiștilor (Ashley 1989). Este vorba de o formă de putere impersonală (Guzzini 1993, 1994b). Ea constă în practicile de rutină ale comunității, în înțelegerile sale evidente și luate de-a gata. O analiză a puterii intersubiective trebuie să ia în considerare nivelul metateoretic, care stă la baza analizei realiste și a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
atare și păreau a fi " deiști",14 un termen destul de vag care denotă acceptarea lui Dumnezeu ca ființă divină și nu ca un Dumnezeu personal care se amestecă în problemele oamenilor. Din contră, Dumnezeul deist era un "deus ex machina" impersonal, o ființă care a creat lumea și a lăsat-o să se desfășoare în voie fără a mai interveni. În altă ordine de idei, în centrul vieții se află mai degrabă omul decât Dumnezeu sau o biserică ierarhică, și nu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
interpersonale însele furnizau multe sentimente pozitive și împliniri personale. Gemeinschaft ca relații sociale tinde să predomine în societățile preindustriale. Tabelul 4.4. TRANZIȚIA DE LA SOCIETĂȚILE PREINDUSTRIALE LA SOCIETATEA INDUSTRIALĂ Societățile preindustriale Societatea industrială Relațiile sociale mult mai personale și intime impersonale Structura socială puține statusuri și roluri; statusul atribuit este important aranjare complexă a statusurilor și rolurilor; statusurile dobândite pun în umbră statusurile atribuite Instituțiile pot fi unele instituții specializate, dar familia tinde să fie cea mai importantă apar instituții specializate
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
înțelegere a realității. Părinții tind să accepte și să evalueze performanțele copiilor lor într-o manieră laxă și afectivă. Dar profesorii care înlocuiesc în școli figurile autoritare ale părinților sunt mult mai riguroși. Aceștia judecă performanțele pe baza unor criterii impersonale, iar pe cei care au rezultate slabe îi sancționează cu note mici sau îi pot lăsa repetenți. In experiența copilului școala este prima instituție de socializare care instituționalizează o diferență de statut ce nu are baze biologice. Mai departe, acesta
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
grupurile primare de asemenea funcționează ca mediatori între individ și alte părți ale societății. Familia, spre exemplu, asigură socializarea conform valorilor și normelor din societate. Datorită grupurilor de colegi sau prieteni oamenii de obicei pot fi capabili să suporte aspectele impersonale și alienate din școală sau de la locul de muncă. În sfârșit, grupurile primare joacă un rol central în formarea personalității și a conștiinței de sine. Acest lucru este tipic pentru familie și prieteni unde dobândim un sens a cine suntem
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]