1,067 matches
-
Kaplan (1989: 9-11, 235) rezumă simptomatologia în cazul Chatterton, conchizînd că printre factorii care au favorizat falsul, dar și suicidul, se numără și absența tatălui: Thomas Chatterton, deși într-adevăr a suferit de o perversiune caracterială, nu a fost un impostor pur-sînge. El a fost un tînăr care s-a luptat să găsească o cale către o viață adultă morală și o identitate de gen în ciuda absenței unui tată ca atare în viața sa. Pentru că a fost talentat artistic - ca poet
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
care nu și-au compromis misiunea au fost eliminați din societate, iar cei mai dârji au fost întemnițați și aruncați în gropi comune și înlocuiți cu analfabeți plagiatori. Uzurpatorii adevărului vor câștiga mereu pe seama celor adormiți, a lașității și credibilității impostorului sau prin necunoașterea adevărului. Dar degeaba cunoaștem adevărul dacă nu vrei sau nu știi cum să-l aperi. Ia aminte: voievozii noștri cei vrednici nu lăsau din mână buzduganul până la trecerea în veșnicie. Comunismul, considerat decedat, a fost înlocuit cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința finală, crezul său. Temporarii învingători sunt lipsiți de conștiința rostului omului pe pământ și uzurpatori ai legilor divine pe care le neagă considerându-le povară. Sunt impostori, șarlatani și lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de demnitate, mincinoși, paraziți care trăiesc din munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că luptă. Comuniștii nu pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci ei trăiesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață,/ De-ar fi costat și acolo mărul/ Cât costă azi, la noi, la piață” (Adam și Eva). „Fauna” tradițională a comicului este prezentă in corpore: despoții, patrioții de paradă, cozile de topor, impostorii, proștii, mediocritățile, grandomanii, detractorii și categoria mai nouă a bișnițarilor, chefliii, avarii, îngâmfații: „Deși murea, se bucura nespus/ Că și-n mormânt va sta cu nasu-n sus....” (Unui îngâmfat). Dar T. depășește gluma de moment: „Doamne, da, imperiul cade/cu
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
-ului, ce îl purtase de atâtea ori în cavalcada fastuoasei sale vieți. După această reușită romanescă, remarcată în epocă, scrisul lui T.-B. revine în matca bine știută. Dacă în romanul Scandal (1945) schițează psihologia politicianului onest, dar și a impostorilor ori a celor intrați în politică pentru a-și satisface vanitatea, evocând medii și o tipologie bogată, Primăvara apele vin mari (1960) și Pavilionul de vânătoare (apărut postum, în 1986) reconstituie crâmpeie din fresca societății românești a anilor 1888 și
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
sa nemărginită de a parveni, de a ajunge în fruntea județului: "vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme, vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani unde sunt cel dintâi ... între fruntașii politici". Parvenit, șantajist, grosolan, impostor, are ca deviză "scopul scuză mijloacele", pusă însă, din pricina inculturii, pe seama nemuritorului Gambeta, confundându-1 cu celebrul Machiavelli. Este înfumurat și impertinent atunci când stăpânește arma șantajului, dar devine umil, slugarnic și lingușitor atunci când pierde scrisoarea: "în sănătatea iubitului nostru prefect! Să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
papagali bine dresați”. „Per ansamblu”, artizanatul precumpănește: se fac statistici de cuvinte (Enciclopedia lui Adică, vorba lui Arghezi), se numără cu grijă vocalele și consoanele, se combină idei și atitudini de împrumut. Artizanatul coboară ceața în axiologie. Din fericire, acești impostori nu rezistă în oficiul cel mai solicitat, acela de comentatori. *„Umanismul”, „patriotismul” au devenit subiecte de publicistică foarte comodă. Pe lîngă faptul că se repetă mereu aceleași exemple, vorbesc despre aceste idei inși care n-au nici învățătura și blîndețea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai adînc, sentimentul precarității și inutilității. N-am fost dintotdeauna așa. Cîndva, am fost ardent, pasionat. Am pus suflet chiar și în discuțiile fără de nici o miză. Am luat partea celui slab. Am disprețuit pe laș. Dușmani mi-au fost parvenitul, impostorul, ipocritul, mai ales acesta. Sentimentul că dreptatea-i de partea mea mi-a dat, de fiecare dată, forță. Am privit cu demnitate și uneori cu insolență pe oficiali, cei mai mulți dintre ei părîndu-mi-se cleioși, grosolani, îmbuibați. Student fiind, nu l-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cotoi, cu afectare, umezindu-și buzele - noi oamenii politici nu avem privilegiul celorlalți de a bea un pahar, de a ne uita la o femeie frumoasă. (Doamna, fiind din această categorie, a roșit.) Noi organizăm acțiuni etc.” Vrăjeli ieftine, de impostor! Ceilalți rîd pe rupte, eu, deși le sesizez comicul, nu pot rîde. *Trebuie să aștept ca actele mele de credință să-mi fie răsplătite? Să am cutare lucru, cutare situație? și dacă nu le obțin înseamnă că nu cred? Adevărul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
schimb, eu parcă, instinctiv, mă apăr, mă scutur de mîna pretins prietenească. Neîncrederea mea a pornit întotdeauna de la scrisul lui. În ședințe - cine n-a reținut acest aspect? -, el cere rigoare, profesionalism, e împotriva diletantismului, detesta mediocritatea, se răfuiește cu impostorii etc. Dar dacă zici rigoare, seriozitate, temeinicie etc. - termeni fetiș - nu înseamnă că le și ai! „Dis-moi de quoi tu te piques pour te dire ce que tu n’est pas”, observa Amiel. Cînd scrie, G. nu e la o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
perspective” trasează. Ceea ce mă interesează e cît va trebui să mai așteptăm pentru a vedea repuse în drepturi principiile socialiste. Cînd, în sfîrșit, se va reveni la bine, la demnitate, cînd se va renunța la minciună, cînd vor fi îndepărtați impostorii? Cînd eu voi putea să fiu ceea ce vreau: un om care-și iubește munca, prieten al adevărului, liber în felul său de a gîndi și de a se exprima? Viața lui Cézanne, la care mă întorc, a fost viața unui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre defectele culturii occidentale se aliaseră În constelația brusc favorabilă. Acum, chestiunea părea ridicolă, cum fusese mereu, dar și ipocrită. Deci? Să recunosc, public, că fusese, de fapt, o acțiune premeditată, persistentă, din start până la podiumul festiv? În plin asediu, impostorul nu Îndrăznea să apară gol În fața mulțimii. Aștepta o ambianță mai calmă. Între timp, au mai trecut câțiva ani. Cerul nu s-a Înseninat cu totul, dar amânarea nu se mai justifică. Nu mai sunt prea tânăr, amânările devin riscante
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
întâi agitatorii. Pe cale de consecință, domnule Spiridon ați fi fost săltat urgent, fără nici o discuție. Agitatorii, elemente ostile regimului, intrau sub observația organelor de securitate, li se deschideau dosare de urmărire informativă, celebrele DUI. Aveți așa ceva? Dacă nu, sunteți un impostor, sau omul altcuiva ... Să revenim . Pag. 290 - Ștefan Prutianu a ezitat să preia conducerea acțiunii temându-se de o provocare ,(sic!) TIMP DE CÂTEVA ORE MEMBRII GRUPULUI AU STAȚIONAT ÎN PIAȚĂ AȘTEPTÂND SEMNALUL. N.n. Cum , de unde , cine trebuia să detoneze
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
se formulează unele pornind de la altele conform proiectului arhitectural al autorului. Totuși, otrava ideologiei poate să fie doar medicament: lucrurile capătă un anume sens numai În urma interpretării, ele devin, ca să vorbesc pe heideggeriană deși contextul mă transformă automat Într-un impostor, „ustensil”, numai după ce sînt oferite la Îndemînă. Literatura devine, În cartea lui Jacques Rancière, un astfel de ustensil. Ea nu e o succesiune de texte, nu e un tezaur, ci mai degrabă răspunsul unor Întrebări sugerate de subtitlu: „eseu despre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decizia de a deveni prost. Le citește „profesiunea lui de credință”, În fapt teza cărții, care este aceea a inutilității tezelor. Concluzia ar fi că inteligența este mai degrabă o boală, pentru că s-a dovedit că instituțiile inteligenței adăpostesc mulți impostori și că, Într-o epocă a impostiurii generalizate, inteligența nu are mai multă valoare decît oricare pretenție. În plus, inteligența n-are umor, pentru că nu se Îndoiește niciodată de ea - În momentul În care ar face-o n-am mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
slujbașul, soldatul, jandarmul, cârciumarul, primarul, notarul, moșierul, țăranul ș.a.m.d. De fapt, C. schițează rapid, de preferință dialogic, câte un „chip” și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
C. excelase dintotdeauna. De astă dată însă portretul este șarjat până la caricatură. Mai toate personajele, în afară de majoritatea membrilor „mișcării”, aparțin intelectualității universitare sau înaltei societăți. Ei sunt conformiști ca Gaitany, fricoși ca Suflețel, ariviști ca Gonzalv Ionescu, paranoici ca Hagienuș, impostori ca Pomponescu, poltroni ca Gulimănescu, naționaliști „rumâni” ca Hangerloaica, aristocrați care ajung aventurieri de două parale ca Hangerliu. E, în mare, o clasificație caracterologică, dar autorul accentuează latura grotescă, ridicolă, caricaturală, ocultând calitățile, complexitatea, ca unul care renunțase la observația
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
violent), uneori, bacovian, se înscrie în cortegii aleatorii, chefuind cu îndoliații ca și cum ar fi de-ai lor. Disprețuiește viața literară, pe care o cultivă totuși cu masochism. Artiștii menționați sunt, mai întotdeauna, unii tineri, chiar foarte tineri și, fără excepție, impostori. Se lasă exploatat de către un editor, prostituându-și pana în traduceri de psihologie pentru amatori, de gen Imaginea arborelui și psihicul uman. Descoperă-te acum!. Alungat de nevastă, se refugiază la o posibilă amantă, Sara, care îl delectează cu anecdote
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
reduse la câteva linii Privirea îndreptată de autoare către lumea din jur este lipsită de iluzii, iscoditoare și „rea“. Universul apare făcut din cârpeli, ziare vechi, mizerie. Oamenii sunt caricaturi, trădând la fiecare mișcare sforile păpușerești, denunțându-se singuri ca impostori ai propriei lor condiții. Exagerarea e un semnal al vacuității interioare, și, într-adevăr, mai toate figurile din roman se lasă reduse la câteva linii, ceea ce le face, bineînțeles, foarte expresive în rolul lor. Până și universitarul Ștefan Negru se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
putem verifica pe pielea noastră. Conform acestei mentalități (ce acoperă cu diverse retorici unul și același lucru), criticul care te laudă este remarcabil, inteligent, fin, erudit, cu intuiții formidabile; iar criticul care te... critică este un om de nimic, un impostor, un comentator care habar n-are de literatură, un ins resentimentar, un depozitar de interese oculte. Iată mecanismul „receptării“ textelor noastre critice. Să privim în urmă. De câte ori ați văzut un scriitor autohton care să recunoască, deschis, măcar o hibă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
secrete în discuțiile pseudo-publice de pe Internet. Nu am probe pentru a doua ipoteză, dar cea dintâi mi se pare că descrie o evidență. Nu poți exprima, în spațiul public-politic românesc, o opinie fără să fii taxat drept vândut (respectiv, cumpărat), impostor, posesor de agendă ascunsă etc. Prin simplul fapt că-ți exprimi un gând, ești etichetat ,de-ai noștri" sau ,de-ai lor", după cum bate vântul. În ce mă privește, n-am acceptat până în 2005 absolut nici o funcție sau demnitate publică
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]
-
cere unui bancher să fie tot atît de sociabil și de răbdător cu oamenii ca un cerșetor. Ar fi greșit să se creadă că fac o pledoarie miloasă în favoarea căzuților, nenorociților și rataților acestei lumi. Și ei, la fel ca impostorii și lichelele, își merită pe deplin soarta. Nu de ei am eu aici a mă preocupa, ci de cei care, aflați pe un nivel civilizat de plutire în viața socială, știu foarte bine că oricînd se pot scufunda. A trăi
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
la mase, ale unor teme cu variațiuni modelate după loc, țară sau epocă, dar capabile să obțină fără greș aplauzele omului de pe stradă, și, odată cu acestea, clopotele mass-mediei și resturile unor festine patronate de cîțiva mai mari ai zilei. Cunosc impostori, bărbați și femei, mai ales femei, care, îmbătrînind, au trecut în mod lin, fără să facă nici un fel de valuri, de la folia erotică la cea mediatică, de la discursul comunizant la acela naționalist sau etnocentrist, de la un profesionalism mediocru la tentațiile
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
specialiști" în Brâncuși care se așază alături de Stanciu, Antonovici, Modorcea, N. Georgescu etc. Ei, bine, aceștia sînt, nici mai mult nici mai puțin decît ,,adevărații moștenitori ai acestor lucrări": Lucia Brandl, Ducu Brandl, Gheorghe Manea. De partea cealaltă, aceea a impostorilor și a detractorilor inflexibili se află Barbu Brezianu, Sidney Geist, Radu Bogdan, Radu Ionescu, Vasile Gorduz, Neculai Păduraru, Paul Vasilescu, Horia Bernea și alte zeci de artiști și de istorici de artă, alături de care ține aproape și acest ,,oarecare Șușară
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
vrut să intimideze populația. Cei mai mulți, însă, au plătit, cu libertatea sau cu viața, îndrăzneala de-a fi fost cinstiți și demni, inteligenți și cultivați, harnici și bine situați în societate, constituind un termen de comparație - incomod ca un denunț - pentru impostorii aduși la conducerea țării de forțele de ocupație. Această acțiune criminală sistematică îndreptată împotriva oamenilor valoroși din punct de vedere profesional sau moral, asociată cu faptul că mulți dintre ei, nemaisuportând teroarea, au plecat din țară definitiv, a avut un
LUPTA CU AMNEZIA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16641_a_17966]