1,255 matches
-
produce o stare de confuzie! Căci dezerțiunea nu este oare mai curînd a celor ce-și înfundă capul în nisipul acceptării amorfe, al tăcerii confortabile, decît a creatorilor care iau cuvîntul în agora, asumîndu-și un șir de dezagremente? Nici de impostură n-ar putea fi vorba, deoarece scriitorul cu prestație civică onestă își apără astfel însăși condiția specifică, atît de frecvent amenințată nu doar de contextul totalitar, ci și de cel al unei societăți „de tranziție”, atît de puternic marcată de
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
în aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are ceva în comun: haloul ei metafizic. Dar și la
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
Nicolae Manolescu O carte de debut foarte interesantă, care mi-a parvenit după ce revista noastră publicase nominalizările la premiile pentru 2002-2003 (dar pe care n-o vom omite de pe listă la anul), este Retori, simulacre, imposturi a dlui Ciprian Șiulea (Editura Compania, 2003). Subintitulată Cultură și ideologii în România, cartea cuprinde șase eseuri care sînt, în același timp, de critică literară, de filosofie și de politologie, după cum le definește autorul însuși în dedicația de pe exemplarul pe
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
și Aurelian Pavelescu și Mihail Neamțu, acesta având și un steag și două funii de usturoi. Majoritatea celor care se află pe scenă sunt îmbrăcați în alb. Participanții au steaguri, dar și pancarte cu lozinci precum "Respectăm învățământul românesc, condamnăm impostura și furtul intelectual!", "Ponta demisia", "Apăr Curtea Constituțională", "respect pentru Curtea Constituțională". "Doamne, ocrotește-i pe români!" se aude cântând în piață.
Miting anti-Băsescu la Universitate, PDL îl susține în Piața Revoluției () [Corola-journal/Journalistic/43845_a_45170]
-
Paradoxală și precară suveranitate a Despotismului!". Să adăugăm că însăși cultivarea jurnalului în discuție, în anii de "dictatură proletcultistă" ca și în cei ai "falselor adieri de libertate", nu e umai "singurul mijloc de a rezista, intelectualicește, lipsei de libertate, imposturilor și abuzurilor din acele vremuri", ci și modul specific de existență literară a scriitorului, de un scepticism, pe cît de adînc pe atît de discret, preferînd exercițiul scriptic de catacombă.
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
face Stelian Țurlea din basmul Greuceanu este cam ceea ce a făcut Martin Scorsese din filmele cu gangsteri produse în Hong Kong, atunci când a realizat oscarizatul The Departed. Inserția intrigii din basmul popular în lumea tranziției românești (dominată de scandaluri, crime, corupție, impostură, sexualitate, adulter, vendete, generos mediatizate prin intermediul tabloidelor, al "știrilor de la ora 5" și, de multe ori, chiar al emisiunilor principale de actualități) este impecabilă și chiar mă gândesc foarte serios câți ar fi fost capabili să observe matricea basmului îndărătul
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
puncte controversabile sînt destul de puține în cuprinsul comentariului d-lui Niculae Gheran, străbătute de suflul unificator al unui polemism justificat, cu stenice urmări. Dacă unele cazuri fierbinți sînt deocamdată ocolite, destule altele intră în colimatorul d-tale. Dibuind și veștejind impostura pînă-n cele mai dosnice cotloane, în confidențialitatea scrisorilor, a feluritelor hîrtii părelnic de minimă semnificație, în consemnarea unor convorbiri de demult ce s-ar părea că s-au mistuit în uitare etc., cercetătorul dispune de instrumentul unei expresii energice, care
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
care le merită, "ai noștri" apar unde nu te aștepți. Unii sînt sfătuitori plătiți de la buget. Alții iau decizii, plătiți fiind tot de la buget. Și cum sistemul legislativ autohton pedepsește cu ani de pușcărie un găinar flămînd, dar nu și impostura nutrită cu bani grei și publici, pentru un om nepotrivit cu funcția lui și lipsit de acea modestie pe care o dă valoarea personală trag ponoasele zeci, uneori sute de mii de oameni. Iar alteori întreaga populație. De un deceniu
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
pentru Annia”? Ș.F.: Am avut, când ne-am improvizat un circ în curte. Cupola-i era o scară dublă, printre ale cărei gratii șerpuia o coetanee din vecini, pe nume Nuți Balamat. Jongleria cu două bile (ceea ce e o impostură, adevărata jonglerie începând de la trei obiecte manipulabile în sus) era asigurată de un coleg, Iliuță, venit pe lume prematur și cam rahitic, dar foarte înțelept și bun la suflet. Dresura: Cornel Georgescu, vechi prieten de familie (azi, stomatolog în Montréal
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
Anca Murgoci Corneliu Vadim Tudor, prezidențiale. Corneliu Vadim Tudor a anunțat că va candida la alegerile prezidențiale, mizând pe electoratul "stabil" al Partidului România Mare. Corneliu Vadim Tudor, prezidențiale. "Să se termine cu impostura stânga-dreapta. Electoratul PRM e același, a rămas stabil. Este vremea unei crize profunde care îmi amintește de anul 2000, când am intrat în finală la alegerile prezidențiale", a declarat Corneliu Vadim Tudor. Corneliu Vadim Tudor, prezidențiale. El a precizat că
Vadim Tudor, candidat la alegerile prezidențiale by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28550_a_29875]
-
și nici măcar junele pe care el le pregătește pentru admitere. Confortabil sau nu, acest strat artistic este vital ca aerul. El ține în echilibru arta însăși, aruncă în slavă marile energii și protejează în permanență ochiul de zoaiele corozive ale imposturii.
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
de greul acestui aparat reprezentativ și administrativ, care nu se potrivește deloc cu trebuințele lui simple". Dacă obștii românești în curs de închegare modernă îi lipsea "clasa de mijloc", oare nu simțim și noi fenomenul insolent-dureros al substituirii acesteia prin impostură? "Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioșii și haimanalele, stârpiturile, plebea intelectuală și morală". Iar dacă e să ne referim la corupția politicianistă, prezentă cu asupra de măsură și la acest început de mileniu
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
Cultural consistență culturală, miez și prestigiu. Ei ar fi trebuit răsplătiți, premiați, motivați financiar pentru performanțele lor, iar nu tratați cu comunicate inepte și agramate, ambalînd distrugerea emisiunii Revista Literară Radio. „Pensionate”, în societatea noastră, ar trebui să fie mediocritatea, impostura, agresivitatea aculturală, ignoranța, „spatele” politic în selecție. Nu dna Teodora Stanciu ar trebui pensionată, pe motiv de vîrstă; dna Oltea Șerban-Pârâu ar trebui demisă de la conducerea unui post de Radio public, pentru această incredibilă rușine adusă asupra instituției. Într-un
Rușinea de la Radio România Cultural by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3224_a_4549]
-
anul de apariție, uneori și cu numărul revistei ("despre asta s-a scris în 1960 și în 1982, în..."). Mioara Avram era, în continuarea marilor lingviști români din generațiile anterioare - Pușcariu, Densusianu, Iordan, Rosetti, Graur - un reper sigur, care elimina impostura și improvizația. O anumită severitate a judecății, rostite rece și clar, speria. Dar dincolo de ea, era întotdeauna dorința de a ajuta, de a explica, de a-l învăța pe celălalt. Mioara Avram era un spirit didactic și sistematic: toate scrierile
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
și fiul), credulitatea impardonabilă (președintele a menținut, o bună bucată de vreme, întregul personal de pe vremea lui Iliescu) sunt semnele unei rele conștiințe în raport cu forțele democratice. Abia instalat la Cotroceni a ajuns d-l Constantinescu să-și dea seama de impostura sa. Promisiunile nemăsurate, declarațiile bombastice (între care gogorița privind mutarea reședinței într-o clădire mai modestă a avut un efect-fulger asupra electoratului), l-au transformat, aproape instantaneu, pe acest Jupiter tonans al Alianței Civice, într-un biet Mikey Mouse bântuit
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
o modalitate de emancipare de sub tutela convențiilor de tot felul, imaginarul suprarealist intervine în real, este, după cum spunea Breton, "ceea ce tinde să devină real". Aparent deconectat de realități prin extravaganță, suspendat prin absurd, suprarealismul e o instanță de sancționare a imposturii ("Civilizația contemporană este prea complexă și prea contradictorie pentru ca să o putem lăsa în seama unor impostori sau incompetenți"), o instanță care nu șovăie a recurge, în fața structurilor oneroase, la negația vehementă, la soluția explozivă. Raportîndu-se la suprarealiști, Walter Benjamin înscria
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
la putere și în opoziție, ba mai mult, e și în prezent și în trecut! Aceiași băieți buni din vremea lui Pingelică, doar cu cefele simțitor mai groase și cu obrazurile înecate în osânză, joacă același teatru al cinismului și imposturii. Ieșirea din pepeni a d-lui Năstase e doar una din răzbunările economiei planificate și ale centralismului autoritarist: dacă pământurile ar fi fost date cu adevărat țăranilor, dacă "talpa țării" ar fi fost încurajată să iasă din acest Ev Mediu
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
infatuării și parvenitismului, ci flacăra de viață și manifestare a unei iscusinți speciale, maximum de eficiență și putere de expresivitate. La Aurelian talentul nu este celibatar. Îi țin companie inteligența, instinctul și vocația. În absența talentului, restituirile sale ar virtualiza impostura, în lipsa inteligenței, interpretarea sa ar fi sub semnul facilului; atrofierea instinctului ar încuraja epigonismul, iar a vocației snobismul. Nimic din toate acestea: Aurelian rambursează muzica într-o manieră cât se poate de curată și cinstită, complexă și deplină, veritabilă și
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
de huliganism cultural la postul Realitatea TV susținând teoriile tracomane și conchizând că "istoria României trebuie rescrisă" în spiritul tracomaniei. Să nu uităm că Adrian Păunescu este un senator al PSD, ceea ce înseamnă că el conferă un gir oficial acestei imposturi. Atitudinea publică mai înainte pomenită a lui Adrian Marino este cu atât mai importantă, cu cât această "nebunie" tracomană își mai păstrează, cum se vede din păcate și în zilele noastre, actualitatea. Paralel cu tracomania s-a dezvoltat o nouă
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
Paris cu speranța întoarcerii (J, 62), a fost răvășit în zilele febrile din decembrie 1989 (Atmosferă încărcată: emoție și tensiune - J, 136). Ulterior, el a aflat destule lucruri care i-au dat senzația că așa-zisa revoluție a reprezentat o impostură, ceea ce i-a atenuat graba de a reveni în România ("lucrurile au fost mistificate". Intenția de a pleca în țară s-a diminuat - J, 137, vezi și 139). Și mai mult l-a descurajat descoperirea că plecarea cu ajutoare plănuită
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
Ne confruntăm cu o comoditate universitară, dezvoltată insidios, în universitățile noastre, după 1990. O superficialitate de atitudine, subiacentă unei societăți instabile, aflate în perpetuă tranziție, fără repere morale, legale, administrative. România a ajuns treptat țara lui „mă descurc eu", a imposturii agresive chiar, a șmecheriei ca mod de viață. Sîntem inteligenți, prindem totul din zbor și apoi „ne învîrtim" noi cumva. Pe lîngă criza etică în care ne găsim de mai mulți ani, ne îndreptăm, subtil, și către o criză profesională
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
nici științifică, nici politică, nici practică... Cochetărie, desigur, anti-enciclopedică. Studiul lui Coste ne aduce aminte, între altele, de vremea polemicii purtate de Barthes cu profesorul Raymond Picard și de pamfletul acestuia intitulat, fără semn de întrebare, Noua critică sau noua impostură din 1965 ca și de altele în care Barthes era făcut praf într-o manieră cât se poate de doctoral-sorbonardă. În anii ’60 tinerii critici români nu ezitau să ia partea Noii Critici. Nu suntem deloc siguri că, recitind azi
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
atitudine și chiar al înțelegerii prealabile asupra verdictelor. Nu a fost așa. Acționam fiecare potrivit gustului propriu, dar urmărind câteva țeluri care erau și ale celorlalți : depistarea și susținerea valorilor, pe de o parte , și, pe de altă parte, respingerea imposturii. Din acel grup de critici Mircea Iorgulescu îmi pare să fi fost atașat cel mai mult de actualitate, în sensul că îl pasiona, pur și simplu, să-i surprindă acesteia bătaia de puls. Ținea să descopere, imediatul, prezentul, să urmărească
Mircea Iorgulescu – 70 de ani de la naștere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3316_a_4641]
-
tragem vânturi în plin simpozion internațional, ne arătăm pântecele (și subpântecele) în gazetă, nădușim acru și strănutăm cu stropi grei în timp ce ne reculegem în lăcașurile sfinte, testăm cu unghia calitatea vopselei capodoperelor renascentiste. Rușinea și scârba te cuprind atunci când vezi impostura, iresponsabilitatea și ciocoismul unor politicieni care nu se dau în lături să-și satisfacă, pe bani publici, cele mai aberante capricii, dar nu găsesc de cuviință să investească un ban în viitorul țării. Să nu vă imaginați că bursierii huzureau
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
autenticității, epica are ritm, tablourile sunt vivante, pline de miez și noimă. Sigur, există și gratuități digresive, exagerări fără acoperire, căderi în scheciuri ieftine și frivolitate. Autorul reușește mai ales acolo unde este rău, vitriolant, unde se dă-n vileag impostura, răutatea vindicativă, flagrantul între esență și aparență, adulterarea normelor etice și înlocuirea acestora cu voluptatea de a denigra și de a relativiza prin suspiciune generalizată. Toate formele cunoscute ale satirei sunt prezente, de la comicul onomastic (Familia Gulye) până la portretul caricatural
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]