25,072 matches
-
a se citi bugete de media din care parte se întorc în buzunarele celor care mânuiesc fondurile, șamd. poate că viața m-a pervertit pana-ntr-acolo încât nu mai cred în frumusețea gratuită a niciunui gest, însă am vagă impresie că nu mă înșel foarte mult. uite, si eu sunt ecologist în felul meu: nu consum curent aiurea, merg cu bicicleta de primăvară până toamnă (circa 1.700 km pe an) și folosesc cât mai puțin posibil mașină, opresc apă
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
ca om.... Dragoș , scuza-ma că te-am botezat Radu, dar eram sub imperiul emoțiilor și am greșit .... da,cu această melodie a câștigat Cerbul de Aur din câte îmi aduc aminte și a rămas la fel,adică nu are impresii de mare artista (deși este după părerea mea) Nu-i așa că se vede antrenamentul omului care este dispus să repete oricât până iese totul “perfect” ? Respect, Monica Anghel este o Lady a mediului cultural de la noi @ monica hanganu - Tu nu
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
nimeni, insă îmi place de ea că fire, ca om....”??? @ Monica Ștefan- ...nu ajungi să cunoști un om într-o viață. Nu o cunosc pe Monica însă din postura de telespectator, vazand-o în n interviuri mi-a lăsat o impresie plăcută ca om (optimistă, joviala, simțul umorului, fără ifose etc)ah și ce e mai important simplitatea ,e greu să fi simplu în ziua de azi! @Lăură - Merci pentru răspuns, a fost o intrebare pornită dintr-o simplă curiozitate. Mi
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
după alți zece ani, în 1877, conducătorii săi au organizat o mare serbare aniversară cu prilejul împlinirii a douăzeci și cinci de ani de la înființare, serbare la care a participat și Carmen Sylva, ce n-a întârziat, de altfel, să-și comunice impresiile soțului aflat pe frontul războiului pentru independența țării. Un moment cu adevărat decisiv în existența Liedertafel-ului l-a constituit, însă, anul 1881 când fundația a putut achiziționa terenul pe care a construit clădirile în care a funcționat de atunci încolo
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
dă de ceasul morții, cine e mai orb decât tine, mai vanitos, mai smintit? Stricăciunea îți lucrează în oase și nu-i nimeni pe lume să te poată-ajuta. Când tusea te lasă, râgâi și te bășești cu poftă, ai poate impresia că astfel trupul mai scapă de rău și se îndepărtează de moarte. Cine se iubește mai mult decât te-ai iubit tu o viață întreagă, tătucă? Deznădejdea noastră te ține în viață. Când nu erai de găsit nicăieri, te iubeam
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
care o iubea cu disperare la vremea aceea): , Nu pricepe nimic și - cu cea mai bună dreptate - așteaptă ca acest prea lung joc să ia sfîrșit. Dar pentru mine nu există decît un sfîrșit. Unul singur". 20 Martie 1936 : ,Am impresia că ar accepta (Leni Caler, n.n.) o evadare - și mă cutremur gîndindu-mă cît de fericit m-ar face un astfel de lucru. Dar e inutil și ar trebui să mă obișnuiesc a socoti definitiv încheiate socotelile vieții mele". 5 Noiembrie
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
rece de septembrie, mai degrabă potrivită pentru o zi de noiembrie târziu. își trase pardesiul negru pe el și își înfășură fularul negru de mătase în jurul gătului. Purta pardesie și paltoane lungi încă de când era în liceu, pentru a da impresia de înălțime. Avusese dintotdeauna temerea nemărturisită că e prea scund, la 1,69 m. De-abia când intră în Internet café și își scoase pardesiul își dădu seama că era în costumul de serviciu. De obicei, mergea întâi acasă, să
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
mai exista, dar el totuși trăia. Fără timp, fără pedeapsa capitală. Pe urmă, simți niște smucituri teribile și o lumină orbitoare și fără contururi îl izbi în față. O senzație de frig îl lovi din toate părțile. Urlă și avu impresia că vuietul încorporează și țipătul său. Când fu spălat și înfășat, simți cum toată liniștea i se topește. Și, pe măsură ce începu din nou să vadă, să se miște, să simtă temperatura aerului și a corpurilor celor din jur, să audă
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
narațiune ce mimează istoria, prejudiciind în permanență integrarea istoricului în spațiul ficțional și dăunînd, în ultimă instanță, lecturii, care, din binevoitoare, e nevoită să devină suspicioasă. Referindu-mă numai la Portugalia și la navigațiile ei prezente în roman, autorul dă impresia că și le imaginează ca pe un domeniu exotic și privat, complet străin universului de referințe al unui cititor român, drept care admite fără verificare nume eronate, evenimente antedatate, interpretări istorice false. Greșelile, pentru că despre greșeli este vorba, n-au nici o
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase, susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai dispus să se lase remodelat, fără a păstra impresiile fixe. Mircea Ivănescu pare să încerce o adevărată voluptate ori de câte ori mimează mici narațiuni, secvențe desprinse parcă dintr-un roman sau dintr-o povestire, construind microuniversuri în care suverane rămân ludicul și simularea. Foarte multe "proeme" m.ivănesciene - chiar și acelea
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de Anthrax, Sepultura, Urge Overkill, Concrete Blonde, Screaming Trees, Nash Kato, Meat Puppets sau alte uzine ale infernului. Bocancii izbesc furibund în podea. Virajele psihedelice ale musafirilor se fac auzite prin pereții niciodată suficient de groși. Răcnetele crapă tencuiala. Ai impresia inconfortabilă că plouă cu sânge și ninge cu bucăți de creier uman. Mintea nevinovaților din apartamentele învecinate e terciuită nemilos, dar nimeni nu schițează vreo urmă de protest. Ar fi complet inutil. Participanții la bairam n-ar auzi nici dacă
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
stins, mărturisindu-și solidaritatea involuntară cu suferința iubărețului sedus și abandonat. În colțul din stânga sus al sufrageriei a apărut o crăpătură diagonală, care coboară până deasupra televizorului. Probabil că e acolo de ani buni, însă vecinul nu-și poate reprima impresia că a fost provocată de muzica petrecăreților. Vacarmul atinge dimensiuni uzinale. Nici la sectoarele calde din combinatele siderurgice nu găsești o asemenea hărmălaie. Pe la ora trei, vecinul năpăstuit cochetează pe rând cu ideea emigrării, a sinuciderii sau a plecării într-
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
documentele autentice cu atenție, distinge - în parte - ce e autentic de contrafăcut, nu falsifică citatele. E drept că, din dosarul "inculpatului" au dispărut unele dovezi și, în absența lor, nu putem fi convinși de învinuirile ce i se aduc. Dacă impresia asupra primelor trei exegeze e a unor rechizitorii superficial încropite, prezentarea Dlui Florin }urcanu e obiectivă, "înrudindu-se" cu cele două volume ale Rădăcinilor românești ale lui Mircea Eliade de Mac Linscott Ricketts, apărute în 1988. Dar, dacă tinde spre
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Mestecenii Șezând la masă în acea grădină, care nu arăta, de fapt, a grădină, ci a luminiș de pădure, simți cum îi cad în păr frunze galbene. Masa aceasta, acest prânz în aer liber, mestecenii din jur B îi făcură impresia ciudată de déjŕ vu. Ce asemnănare putea fi între acest peisaj de păduri tăiate mai în tot locul de oglinzi de lacuri și tot ce văzuse el până atunci? Nici una. De fapt, senzația pe care o resimțea ținea de ceva
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
rău și nu vezi ce-i bun? Sau de ce nu le iei pe amîndouă, fiindcă sînt amîndouă, nimeni nu-i numai rău sau numai bun. Te iubesc. Trebuie să-mi fie rușine de asta? Și-ncă chiar de tine? Am impresia ca la tine-i deranjat ceva, dar asta pe mine nu mă supără, mă întristează. Dea Domnul să trăiești cît mai mult și să-ți aduci aminte de mine...
Draga mea înamorată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11275_a_12600]
-
să se oprească, pătrundea printre ramurile subțiri până la pământul gol. Poate și prin acesta, spre bulbii și semințele de anii trecuți. Ulcerațiile asfaltului părea că se vindecă și ele sub soarele blând. Unul dintre acele momente ale primăverii când ai impresia că lucrurile ezită înainte de-a o lua și anul acesta de la început, parcă de teamă să nu-ți inoculeze cumva indecenta iluzie a veșniciei. Era un bătrân extrem de curat, îmbrăcat cu grijă de sine - acea eleganță puțin vetustă care
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
urgență, păreau alungate din munții în care trebuie să fi plouat probabil ca la prăpăd. Se derulau interminabil printre malurile înalte, o mișcare fără început și fără sfârșit, și dacă zăboveai mult cu privirea asupra lor începeai să ai vag impresia unei evanescențe, că umbra ta din apă încearcă disperată să-ți comunice ceva, să-ți spună cine ești. Să fi fost momentul de dialog cu umba sa? Te prezinți aici, deasupra apei ca la un ghișeu, îți identifici umbra pentru că
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
fascinația. De n-ar fi el și de n-ar fi fundamentul edificat în fascinație (nu în vreun alt fel de utilitarism), lumea ar fi cu adevărat plictisitoare. Așa, rămasă în permanență în stadiul ipoteticului, desfășurîndu-se ca actualizări accidentale, dînd impresia fatalității, ea lasă măcar impresia contribuției, chiar și fără nici un fel de deliberare, a individului. În treacăt fie zis, cum să ne explicăm altfel amestecul ciudat - firesc să-i mire pe mulți - dintre pasiunile muzicale ale lui Caragiale și voluptatea
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
el și de n-ar fi fundamentul edificat în fascinație (nu în vreun alt fel de utilitarism), lumea ar fi cu adevărat plictisitoare. Așa, rămasă în permanență în stadiul ipoteticului, desfășurîndu-se ca actualizări accidentale, dînd impresia fatalității, ea lasă măcar impresia contribuției, chiar și fără nici un fel de deliberare, a individului. În treacăt fie zis, cum să ne explicăm altfel amestecul ciudat - firesc să-i mire pe mulți - dintre pasiunile muzicale ale lui Caragiale și voluptatea coborîrii în elementar. În Berlin
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
din cochetăria studiată a femeilor ce își fac din frumusețe garanția psihică a siguranței de sine. Avea un mers ciudat, cu adevărat neobișnuit, lipsit de orice urmă de elasticitate jucată și de orice undă de legănare afectată. Pașii ei lăsau impresia că în fața mea se mișca un om fără genunchi, ale cărui singure articulații active erau cele ale bazinului, picioarele mișcîndu-se ritmic și sacadat direct din șolduri, printr-o lege a dinamicii articulare ce scăpa explicațiilor fiziologice. Pășea sacadat, aruncîndu-și picioarele
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
singure articulații active erau cele ale bazinului, picioarele mișcîndu-se ritmic și sacadat direct din șolduri, printr-o lege a dinamicii articulare ce scăpa explicațiilor fiziologice. Pășea sacadat, aruncîndu-și picioarele în față într-o atitudine ambulatorie de mers militar, și totuși impresia pe care o lăsa nu era de balerină țeapănă și rigidă, ci de zbatere silnică a unei ființe căreia lumea fizică în care trăia îi pusese condiția nemiloasă și aspră de a se deplasa printre oameni în modul chinuitor al
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
se-ntîmpla să lipsească redactorii ,noștri", rămînem fără obiectul muncii) ne făcea să fim ,la pîndă" cu vreo oră înainte. Nu-l cunosc de multă vreme pe directorul-adjunct al României literare, dar văd bine că oameni pe care i-am crezut (impresie de cititor, nedezmințită după aceea...) dintotdeauna la revistă, îl cred, la rîndu-le, acolo, de cînd s-a pomenit. De altfel, nu mi-l amintesc absent (poate doar să-și fi luat un concediu, neapărat scurt) și, oricum, lipsa domniei sale ar
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
mai poate să fie reprezentat prin scris, că este silit să scrie pe teme comandate, pe teme la ordinea zilei: în ,Națiunea" scrie despre lupta de clasă, despre Comuna din Paris, despre naționalizarea din 1948, recenzează cartea lui Horia Deleanu, Impresii literare sovietice, în ,Flacăra" își arată adeziunea la ,cauza muncitorimii" și la ,poziția progresistă", în ,Timpul" scrie despre munca voluntară. Și lui, ca și atâtor intelectuali autentici, i se secționează viața în două: ,din care prima moare încet, iar a
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
îți plac sau nu, este extrem de dificil să le ,analizezi" la rece. Intonarea lirică te respinge sau te cucerește dându-ți o bucurie tulbure și melodioasă, greu de explicat. Mijloacele artistice sunt perfect disimulate; poetul pare un vizitat de zei, impresie sporită și de obscuritățile textului, de rostirea aproape pythică. Cea mai ,clară" poezie din placheta de Versuri (1968) este următoarea: te rog beatrice să ne întâlnim te rog și n-ar trebui să te rog mâine seară în steaua vega
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
tanti șnițel și pilaf acasă și, dacă zici că vine Tanța, să fac diseară niște clătite, ce zici, Cristinica, puiuță? Ce-o surpinde și-i ia somnul în câte o noapte, în fiecare zi mai mult ca-n ajun, este impresia, confirmată prea des de realitate că zbenghia îi calcă pe urme și că-i citește gândurile, intențiile, dorințele cele mai ascunse, precum și nevoile materiale, doar dar-ar domnu' să trimită parașuta aia de mă-sa bani că nu știe de unde
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]