1,953 matches
-
și pe el. Am simțit de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau să știe că m-am gândit la el. Își frânse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
treabă! ― Pot să compun și alta. Nu mă satur niciodată de poeziile cu fluturi albaștri. ― Am băgat de seamă. Și se întrebă din nou ce caută aici, în pivnița întunecoasă, scociorând pământul alături de un nebun. Dascălu începu din nou să improvizeze versuri, pe urmă o lăsă baltă. Ionescu întoarse capul. ― Ce s-a întîmplat? ― Prima parte e mai grea. Nu-mi iese întotdeauna. Ascultă... Tu ce-ai să faci cu banii? Raul Ionescu își ridică bărbia. Părul scurt îi cădea peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
faci că nu știi?! Bătrânul o privea cu ură. Nici usturoi nici... Avea dreptate maiorul! Melania Lupu zâmbi trist: ― Deci a reușit. Asta a urmărit și iată că a izbutit. ― L-a aiurit ca pe un sugaci, spuse Doru Matei improvizând așternutul în fotoliu. Uite cu cine m-am înhăitat! ― Domnii de la Miliție, constată liniștită Melania Lupu, încearcă să ne dezbine, au simțit că jucăm toți pe aceeași carte și ne ațâța unul împotriva celuilalt. Accentuă: Știu că sîntem complici. Grigore
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Van der Hoph... Melania își izbi palmele. ― Ce întîmplare extraordinară! ― O simplă coincidență, inventă Cristescu. Mă aflam de dimineață în hol la Intercontinental când a sosit olandezul dumneavoastră. S-a interesat la recepție despre Strada Crăiței. Acum am făcut corelația... Improvizase o poveste oarecare, special cusută cu ață albă. Îl interesa reacția bătrânei care nu credea o iotă, dar înghițise minciuna fără să clipească. ― Nemaipomenit! Probabil a preferat să se odihnească întîi. ― Îl cunoașteți de mult? ― Bineînțeles! Sîntem prieteni vechi. Despre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
opri lângă o ușă bâjbâind după clanță. ― Unde o fi comutatorul? Vorbea din nou cu glas tare, ca totdeauna când se știa singură. ― În orice caz, acum îți poți permite să răsufli ușurată. Ai dreptul, draga mea. Glasul se mlădie improvizând un cîntecel: Căci ai cîștigat! Câștigat, câștigat, cîș-ti-gaaat! Femeia cu evantaiul e a ta, al tău e și Vânătorul... Și totuși unde poate fi comutatorul? Pipăia pereții fredonând, se lovea ușor de mobile. ― Nu l-ați cunoscut pe lordul Rochester
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
omorât, ordonând să se ducă și să adune date despre victimă și amănunte despre cum s-a întâmplat. Subofițerul se întoarce și apoi s-a dus din nou la comandant raportând că a stabilit că victima este (Parlagiu), mățarul abatorului improvizat din marginea târgului dar nu a putut afla nimic de la el, care se ocupa de curățirea mațelor, care luau calea fabricii de mezeluri iar o parte le vindea pe băutură. Comandantul, nemulțumit de răspuns se tot căina scărpinându-se în
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu un ulcer care mă supăra în fiecare primăvară și toamnă. Am strivit țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de conserve și am aprins o mică lampă cu spirt ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în pat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluționa arta. M-a privit admirativ, fremătând, spre marea mea surpriză, de curiozitate. Ea, atât de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. "Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?" Privirea ei uluită m-a încurajat să continui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ochii de lacrimi. Femeia o conducea pe alee, spre o frânghie de rufe. La capătul acesteia, erau două trepte mici, care coborau spre o curte îngustă, probabil nu mai mare de câțiva metri pătrați. Apoi o cameră, cu o bucătărie improvizată în colț, un televizor și un băiat care desena la o masă. Poate că era unul din băieții care jucau fotbal mai devreme. Poate că văzuse ceva. Maggie nu era sigură nici dacă băieții se jucaseră aici sau în celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și Louise, filmul care o făcuse pe Delphine să spună: „După ce l-ai văzut, Îți vine să-i Împuști pe bărbați“. Acum erau la Roma, unde aveau de gînd să stea vreo cincisprezece zile. După aceea, habar n-aveau. Vor improviza. Vor Încerca să dibuie mai spre sud o plajă care să nu fie poluată, dacă nu cumva vor da o raită prin Grecia, luînd feribotul de la Brindisi. Visul lui François era să-și fi isprăvit cartea cînd se va Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și a le permite celor mari să revadă Vacanța domnului Hulot. Aș fi putut prezenta eu filmul spectatorilor de la acel prim spectacol dintr-o sîmbătă după-amiază, repetînd ce-l auzisem pe tata spunînd. La ieșire, am văzut-o pe mama improvizînd pe bulevard cîțiva pași de dans inspirați de felul de a fi al domnului Hulot. Își legăna șoldurile la fel ca el și se apropia de trecătorii uluiți, Întorcîndu-se totodată ca să verifice dacă ne țineam după ea și dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dădea prin viu grai. Îl credeam mult mai serios și mai demn de Încredere În cărțile În care Își cîntărise fiecare cuvînt și Își supraveghease fiecare frază, decît putea fi În discuțiile noastre, unde În mod obligatoriu era silit să improvizeze și să-și deformeze sau să-și exploateze convingerile. Dacă tata s-ar fi mulțumit să scrie romane, viața mea n-ar fi fost aceeași. Citindu-l, aș fi fost confruntat cu transpuneri ale unor angoase și idei fixe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eram eu de ale lui. Am fost tare naiv. Chiar după mixajul filmului despre iubirea violonistei cu dirijorul, m-am dus să torn la Bruxelles primele secvențe ale următorului meu film, Începe sfîrșitul lumii. Nu prevăzusem faptul că a turna improvizînd În fiecare dimineață va fi atît de angoasant. Nu mai izbuteam să dorm și i-am solicitat o consultație doctorului Moret, medicul la care mergeau părinții mei cînd erau În Belgia. În timp ce Îmi lua tensiunea, i-am spus că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atârna pe ea fără pic de grație și care părea să spună limpede că nu e din Manhattan. Ambii păreau mândri, dar contrastul cu mulțimea stilată era evident. Dan Zachary se apropie de un mic podium pe care Roger Îl improvizase În loft-ul său și Își drese vocea. — Bună seara, doamnelor și domnilor. Vă mulțumesc că vă aflați aici. Din nefericire, atât guvernatorul, cât și senatorul Crosby au fost reținuți la un alt eveniment În această seară, așa că am să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de valurile care alergau spre plaja fină. Se gândi că trebuia să existe o cale de a-i răsplăti ospitalitatea. Se uită prin cameră, dar nu-i veni nici o idee. Poate cafea? Caută prin toate dulapurile un filtru, dar degeaba. Improviză unul dintr-un șervețel, puse de cafea și continuă să aștepte răbdătoare. Când auzi primele zgomote sus, urcă să-i ducă o ceașcă de cafea. Mergând pe scări, Încercă să-și aducă aminte când Îi servise ultima oară cafeaua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bătrânețea nu poate cât știe. După Centura Industrială începe, în sfârșit, orașul, nu orașul propriu-zis, acesta se zărește în zare, atins ca de o mângâiere de prima geană roză de soare, ce se vede aici sunt aglomerații haotice de barăci improvizate din orice fel de materiale, în majoritate precare, care-i puteau apăra de intemperii, mai ales de ploaie și de frig, pe locatarii lor loviți de soartă. Este, după spusele locuitorilor orașului, un loc înspăimântător. Din când în când, în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu un ulcer care mă supăra în fiecare primăvară și toamnă. Am strivit țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de conserve și am aprins o mică lampă cu spirt ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluționa arta. M-a privit admirativ, fremătând, spre marea mea surpriză, de curiozitate. Ea, atât de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. „Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aici? Chestia cu fiica e nedreaptă. Vorbește cu Margot la telefon la fiecare două săptămîni. N-o fi el un tată model, dar nu e nici de lepădat. Păi, ar mai fi niște chestii pe care le am de citit, improvizează Wakefield, arătînd către rafturile burdușite de cărți care Îi tapetează pereții bîrlogului. Să vezi și să nu crezi! — Poți să citești și cînd ești decorporalizat, nimic nu te Împiedică, știi n-am toată ziua la dispoziție. Ai citit destul pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bucate. Strecoară lingurița În buzunar. Este un act aproape inconștient, dar Își dă imediat seama că lingurița va fi un alt dar pentru Diavol. O linguriță pentru sare? și-l imaginează pe Diavol Întrebînd. Pentru ce Doamne iartă-mă? Sarea, improvizează Wakefield, reprezintă Însăși viața omului. În Balcania, țăranii Îi Întîmpină pe oaspeții de seamă cu pîine și sare, Desigur, dar cum poate o linguriță de lemn furată dintr-un restaurant ucrainean să reprezinte, de o manieră semnificativă, procesul de auto-descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nebunului. Apartamentul are propriul patio și o piscină mică și ovală. Mobilierul este confortabil, chiar luxos, În special patul faraonic. Camerele sînt impersonale Într-o manieră neplăcută: aerul tremură de strălucirea „de după“ a unor Întîlniri fugitive și a unor petreceri improvizate; comiși voiajori, participanți la conferințe și tineri În luna de miere au făcut aici lucruri de nepovestit, lăsînd În urma lor o substanță psihică pe cît de umană, pe atît de demnă de iertare. Nici un fel de curățenie nu o poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cursul acestei dimineți avea un alt pariu important de câștigat: stratagema publicitară ce urma să aibă loc în piața din fața catedralei la prânz. Trei femei care voiau să-și vândă rochiile de mireasă aveau să se îndrepte spre un altar improvizat pe fundalul marșului nupțial, purtând fiecare o etichetă cu prețul pe rochie, spre a promova lansarea ziarului. Fuseseră anunțați reprezentanții presei locale și naționale și postul de televiziune Eastwards promisese că o să trimită o echipă de filmare. Dar mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
facă celebru. Nici poemul său nu e, încă, un Tzara veritabil, ci doar mimarea — fără stridențe — a unui envoi epistolar, o piesă de cameră în care bovarismul provincial e privit cu ironie tandră, ușor amuzată, iar versul liber muzicalizează grațios, improvizînd ludic rime interioare. Prin 1913 sau 1915 — nu putem preciza cu certitudine data — tînărul autor exersa însă pseudonimul Tristan Ruia, ales pentru un proiectat volum de versuri, Hamlet, dar într-un alt manuscris, datat 1915, putem citi deja — negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti prozele), despre iubiri și destine de femei provinciale, despre înserări autumnale și vacanțe etc. În poemele din 1913-1915 ale lui Vinea, impusurile iconoclaste sînt însă cenzurate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a „trădat-o” pentru nici o altă publicație și, asemenea lui Iancu, a susținut-o inclusiv financiar. La început colaborează cu articole politice și economice, virînd, pe nesimțite, către prozopoemul parodic și „fabulistic” ori către acrobațiile ludic-experimentale, printre clișeele capodoperelor clasice, improvizînd în registru minor pe teme „majore”, întorcînd pe dos, cu grație, locurile comune ale literaturii. După dispariția Contimporanului și-a urmat prietenii la Facla și, ocazional, la Reporter. Victimă a persecuțiilor rasiale din anii terorii legionare (fratele său este ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]