2,489 matches
-
de la foamete cu propria avere, populația orașului. Din veniturile sale construiește spitale (Vasiliadele), pentru întâia oară în istorie; el sărută rănile bolnavilor pentru a le menține moralul. Construiește case pentru reeducarea fetelor, azile pentru bătrâni și eliberează sclavii. Figura sa impunătoare, prestanța lui științifică, autoritatea sa morală și, mai ales, energia sa i-au adus faimă, fiind numit, încă din viață, cel Mare. Purta corespondență și ajuta pe toți studenții și elevii silitori, ținea legătura cu foștii săi profesori și educatori
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
Acasa > Impact > Scrieri > DRUMUL APELOR, 45 ( ROMAN ) Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Nu mă acomodez deloc cu spațiile acestea ample, impunătoare, după ani petrecuți într-o cabină de vapor sau un apartament de bloc. Nici ifosele lui David nu-mi plac, dar le accept mai ușor, știind că țin de o deformație profesională, nu de o obligație. După vizita la prințesa
DRUMUL APELOR, 45 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376331_a_377660]
-
vorba de făcut vreun măcel. Ușile monumentale rulară silențios și în maiestuoasa încăpere intră solemn Amiralul. Toți săriră în picioare strigară: Smârc, Smârc, adică un fel de „hail” și rămaseră așa până când primiră ordin să ia loc. Comandantul Suprem era impunător. Trupul său masiv acoperit cu solzi de un verde putred impunea respect iar ghearele negre ori dinții ascuțiți se asortau perfect la ochii reci cu trei rânduri de pleoape și cu firea sa de o cruzime legendară chiar printre acești
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
alee pornea spre Poarta Principală, asemănătoare unui văl, care odată deschisă reda din curtea interioară o lacrimă pe obrazul timpului, un templu magnific așezat pe o terasă de marmură albă, o bijuterie ce strălucea în lumina soarelui înconjurată de construcții impunătoare. Templul n-avea acoperiș pentru ca razele Soarelui-Ra să pătrundă în el. Pasărea îi lăsă în fața templului și dispăru tot așa cum apăruse. Era templul alb din visele ce i se succedau periodic prin timp. Cu pași mici, Shanti Ramya porni spre
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
Articolele Autorului Liliacul e o floare Albă, mov, mirositoare, E formată din mărgele Bine strânse între ele, Iar acestea, adunate În crenguțe delicate, Se așază în buchete, Zâmbitoare și cochete. Pentru că sunt și dibace, Fac coroana cum le place: Bogată, impunătoare, Îndreptată către soare. Privindu-l cu încântare, Savurăm mireasma-i tare. Frumusețea lui cea vie Ne aduce bucurie. Iar atunci când înflorește, Fericit spre noi zâmbește Și ne-oferă generos, Câte un buchet frumos. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie
LILIACUL de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375809_a_377138]
-
Gheorghe Cărbunescu, pe versurile poetului nepereche, Mihai Eminescu, de romanțe din repertoriul național, plămădite sub faldurile ocrotitoare de lumină pietroasa ale munților Făgăraș, dar însoțite de pioasa recunoștință adusă celor trei împărați ai spiritului: spiritul voievodului martir Constantin Brâncoveanu, ctitorul impunătoarei zidiri, spiritul ieromonahului Arsenie Boca, fost stareț al mănăstirii, cel numit de Părintele Dumitru Staniloae „Ctitor de frunte al Filocaliei românești”, prilejuindu-ne reamintirea unui citat din biblie: „Cât de frumoase sunt pe munți picioarele trimisului care vestește pacea, a
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
aprilie 2017. Liliacul e o floare Albă, mov, mirositoare, E formată din mărgele Bine strânse între ele, Iar acestea, adunate În crenguțe delicate, Se așază în buchete, Zâmbitoare și cochete. Pentru că sunt și dibace, Fac coroana cum le place: Bogată, impunătoare, Îndreptată către soare. Privindu-l cu încântare, Savurăm mireasma-i tare. Frumusețea lui cea vie Ne aduce bucurie. Iar atunci când înflorește, Fericit spre noi zâmbește Și ne-oferă generos, Câte un buchet frumos. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Orăștie, 2015) ... Citește mai mult Liliacul e o floareAlbă, mov, mirositoare,E formată din mărgeleBine strânse între ele,Iar acestea, adunateîn crenguțe delicate,Se așază în buchete,Zâmbitoare și cochete.Pentru că sunt și dibace,Fac coroana cum le place:Bogată, impunătoare,Îndreptată către soare.Privindu-l cu încântare,Savurăm mireasma-i tare.Frumusețea lui cea vieNe aduce bucurie. Iar atunci când înflorește,Fericit spre noi zâmbeșteși ne-oferă generos,Câte un buchet frumos.(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... VII
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
se-adape. În apa lucioasă tare, Se văzu cât e de mare. Era vesel și fălos, Dar când se uită în jos, Rămase dezamăgit: Picioarele și-a privit. Erau lungi și subțirele, Nu i-a prea plăcut de ele: „Eu, impunător și mare, Ele n-au nicio valoare!“. Atuncea tocmai trecură Vânătorii, și-l văzură, Însă el, când i-a simțit, S-a întors și a fugit. A gonit cât a putut, Vânătorii-au dispărut. Fericit, s-a aplecat, Picioarele-a
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
se-adape.În apa lucioasă tare,Se văzu cât e de mare.Era vesel și fălos,Dar când se uită în jos,Rămase dezamăgit:Picioarele și-a privit.Erau lungi și subțirele,Nu i-a prea plăcut de ele:„Eu, impunător și mare,Ele n-au nicio valoare!“.Atuncea tocmai trecură Vânătorii, și-l văzură,Însă el, când i-a simțit,S-a întors și a fugit.A gonit cât a putut,Vânătorii-au dispărut.Fericit, s-a aplecat,Picioarele-a
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
purpurie,la fel ca și obrajii. Și cum mergeam noi atît de ondulat ,ne blochează calea zdrahonii mustăcioși și încă unul ,mai spilcuit ,dar la fel de bine făcut. - Lili,treci imediat acasă ! a poruncit frumușelul pe un ton ce se vroia impunător. - Ahaaa.. Ai apărut ! Nu vreau ! Du-te-napoi la curveeele tale ! a nimerit Lili până la urmă cuvintele, agintâdu-și geanta neagră în aer. - Mișcă-te odată când îți spun ! Mă bag și eu ,bineînteles,în vorbă ,deranjat foarte tare în orgoliu
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
lăsat de toată lumea în pace, să doarmă. Mult și bine, până când s-ar fi săturat el singur de somn. Nu i se arătase. Așa că, resemnat, o sună pe Buna, care îl informă tristă că Ghiță călcase strâmb și, sub greutatea impunătoare a celor peste o sută cincizeci de kilograme își frânsese piciorul. Asta însemna că „sacrificiul păgân” programat de Ignat avea să se întâmple cu zece zile înainte, în mod forțat. Și cum Micuțul era la oraș și se nimerea să
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
care a fost condamnată de arșița necruțătoare din anotimpul cald, în timp ce în România noastră. toamna arămie își strânge catrafusele și se pierde treptat sub cojoacele iernii ce va să vină... Teatrul de Comedie (SATIRIKO TEATRO) din capitala cipriotă, o clădire impunătoare, zugravită în culori vii și tare vesele, așa cum o cere însăși destinația ei, a fost în această sâmbătă de sfârșit de toamnă însuflețit de membri comunității românești din insula Afroditei, pentru că a găzduit o manifestare ai cărei protagoniști, cine credeți
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
care a fost condamnată de arșița necruțătoare din anotimpul cald, în timp ce în România noastră. toamna arămie își strânge catrafusele și se pierde treptat sub cojoacele iernii ce va să vină... Teatrul de Comedie (SATIRIKO TEATRO) din capitala cipriotă, o clădire impunătoare, zugravită în culori vii și tare vesele, așa cum o cere însăși destinația ei, a fost în această sâmbătă de sfârșit de toamnă însuflețit de membri comunității românești din insula Afroditei, pentru că a găzduit o manifestare ai cărei protagoniști, cine credeți
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Breslik a performat bine, dar a ratat finalul. În actul II, a cântat „De' miei bollenti spiriti" legănându-se într-un scrânciob ca un copil... L-am admirat pe excelentul bariton englez Simon Keenlyside în rolul Giorgio Germont, prezență scenică impunătoare, cu o voce caldă și care a ridicat nivelul general al interpretării muzicale. Decorul (Andreas Reinhardt) în general negru, frapează în primul act la deschiderea tuturor ușilor din fundal prin care pătrunde în scenă o lumină roșie orbitoare (Wolfgang Göbbel
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
cererile, chiar și pe aceea de a îi da un salariu mai mare decât al Soniei. În încăperea unde lucra patronul Pupezescu Codruț, era o masă lungă cu scaune pe ambele părți, în capătul dinspre geam al mesei se afla impunătorul și modernul birou al șefului, așezat perpendicular pe masă, formând cu aceasta un T-eu. Cu piciorele pe birou și mâinile la ceafă, răsturnat cu scaunul pe spate, Pupezescu se gândea la Olga. Îl fascinase la această femeie de o
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
înțelege că din cauza trecutului său de femeie întreținută, ea nu poate corespunde condițiilor. Face mărturisiri complete și, ca o rândunică, se va întoarce la cuibul ei, în brațele vârstnicului Rambaldo, (foarte bine interpretat de bas-baritonul Vladimir Braun, o prezență scenică impunătoare și cu o voce bine pozată), lăsându-l pe Ruggero cu inima frântă. Montarea lui Nicolas Joel la Opera israeliană din Tel Aviv este una clasică, fără idei inovatoare și referindu-se corect la indicațiile scenice. Decorurile lui Ezio Frigerio
PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ŞI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375154_a_376483]
-
lui comoară Care admiră-n el Biruitorul! Din nou mugește cerbul - și mugește, S-anunțe că prin codru-acesta-i rege... Din văi, ecouri îi răspund frățește Și-n jurul ciutelor el începu s-alerge... E-așa frumos, și mândru, și năvalnic, Impunător, cu coarnele-i coroană, Gigant, își ține capul sus, și-i falnic, Uitând că s-a ales și el cu-o rană. Pășește elegant printre tufișuri Și, când și când, mai stă să ia aminte, Dar n-a văzut lucind
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
plece în America, spre deosebire de Titel care întreabă retoric „Să fug din țara mea? Păi unde mai găsesc eu o țară ca asta?" Claudiu, senatorul venal și traseist ale cărui acțiuni sunt în scădere, este realizat de Valentin Teodosiu, o prezență impunătoare, cu o frumoasă voce baritonală și care surprinde la începutul piesei printr-o comică execuție (în tutu!) a dansului lebedelor mici din baletul lui Ceaikovski. Păcat că l-a repetat de două ori, fiindcă surpriza era deja consumată... Rolul prostituatei
„POKER” DE ADRIAN LUSTIG LA TEATRUL DE COMEDIE DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375247_a_376576]
-
urcă în Cer, Apoteoza melcului încruntă orice fier. Zideam un vânt și risipeam furtuna, Ademenind Erasmul, iubind întruna, Purtată pe aripa grea a păsării lovite, Căderea sorilor o rețineam în minte. Apoi din soare, cu el însuși, cucerind Lungi zile, impunătoare nopți, crescând Și nu mă ia de spate nici un aprig gând, Curajul l-am avut, să cânt și printre zid. Și nici o rătăcire vie, moartă, cum e ea, Nu -mi șterge ultima părere despre stea, Curajul îl trăiesc, de parcă aș
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
dacă nu era atent, urma să cadă curând în mod ireversibil de pe puntea îngustă a raționalului într-un hău fără întoarcere. Zâmbi în sine: oare nu-i mai bine să mori nebun decât de foame?! În oglinda aurie, imaginea lui - impunătorul American, omul de succes - medita așezat pe un alt bolovan nevăzut... Referință Bibliografică: ROMANUL PUNCTE DE INFLEXIUNE - CAP.9 (Partea a II-a) / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1675, Anul V, 02 august 2015. Drepturi de Autor
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
apropiat s-o examinez. Era așezată pe un soclu de beton împrejmuit de același stil de gard către interiorul curții față de linia drumului, ca model, material și culoare, de o frumusețe sobră, mai înaltă de aproape trei ori decât gardul, impunătoare și împodobită cu icoane. De remarcat este faptul că motivele sculpturale ale troiței se îmbină cu motivele tradiționale într-o armonie desăvârșită și este, fără îndoială, o adevărată lucrare de artă. În partea de jos a ei, pe o porțiune
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
de dincolo de moarte ridicase aici, pe vârful acestui munte, o grandioasă construcție ca o cetate împărătească - loc de domnie pentru urmașii săi. Își jură ca, dacă nepotul său a scăpat nevătămat, să reconstruiască acest palat mult mai frumos și mai impunător. În fiecare noapte colinda țara-n lung și-n lat, iar ziua se ascundea de lumina orbitoare a soarelui în conace părăsite, în văgăuni, în fântâni secate sau în ungherele cetăților. Dar iată ce se întâmplase a doua zi dimineața
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
Chișinău pe banii știm noi ai cui (cine plătește acela comandă muzica) tocmai de la nordul Republicii, a mărșăluit cu fanfară pe străzile Chișinăului, pe artera principală Ștefan cel Mare și Sfânt (sfințenia căruia a spurcat-o această adunătură). O coloană impunătoare când a pornit de lângă clădirea Circului a ajuns practic pe jumătate în Piața Marii Adunări Naționale. Explicația este că oamenii aduși cu zăhărelul și-au primit banii și buna ziua. Bravo! Așa să faceți și la votare. Luați banii, fiindcă
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
SCURTĂ UMORISTICĂ- Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului CA ECATERINA TEODOROIU... de Nicolaie Dincă Când vii la Slatina dinspre Craiova, chiar de la intrare, după ce treci podul peste Olt, te întâmpină statuia impunătoare a Ecaterinei Teodoroiu, eroina Olteniei din Primul Război Mondial. Eroina este reprezentată în uniforma militară, cu echipamentul specific, cu brațul drept ridicat în sus și spre în față, ordonând atacul în timpul căruia se pare că a murit. Sculptorul a reliefat
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]