2,424 matches
-
Oricine-ar fi fost în stare să se înfunde pe sfâșietoarele urme ale lui Wilt - iar imaginea era întru totul potrivită, indiferent de situație, fie că era vorba de soția lui sau de o păpușă de plastic cu vagin, ambele inaccesibile și mutilate oribil - nu putea fi decât nebun. Sergentul Yates dădu glas gândurilor inspectorului. — Doar n-aveți de gând să-mi spuneți acum că ticălosul ăsta nu e dus rău de tot cu pluta, zise el în timp ce macaraua era amplasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Când nimeni nu înțelege acțiunea, se cam sperie toți; într-o lume în care totul pare programat, până și haosul, hazardul, surpriza, trebuie să sfidezi logica, să provoci stupoare. Să-i faci pe nătăfleți să creadă că stăpânești relee tainice, inaccesibile lor. Prin scăfârlia recepționerului Anatol Dominic Vancea Voinov, zis Tolea, treceau gânduri, gânduri, circuitele lucrau non-stop, perpetuum mobile. Mai ales că primăvara... o, da, adevărată boală, adevărată agresiune, primăvara. Ceva în sfârșit real, puternic, pentru care șoriceii amorțiți nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reprezentare. Așa că, nu uita, marii dumitale pictori, obsedați să simplifice această imagine, erau europeni. Tizian, Holbein, ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
m-a bătut ușor pe mână. — Știu exact ce simți, Nathan, mi-a spus. E îngrozitor. Era rândul lui Tom să se confeseze. Era rândul meu să îmi ascult nepotul spunându-mi că și el era îndrăgostit de o femeie inaccesibilă. O numea M.F.P. Inițialele veneau de la Mama Frumoasă Perfectă și nu numai că nu schimbase niciodată vreun cuvânt cu ea, dar nici măcar nu știa cum o cheamă. Femeia locuia într-o clădire de cărămidă dintr-un cvartal aflat la mijlocul traseului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
țară, un cilindru din pietre îmbinate era teatrul. De când începuse drumul urcător, pe care nici autobuzul n-a mai răzbit de la un moment dat, un coleg inginer tot vocifera că teatrul nu putea să fie cocoțat așa, într-un loc inaccesibil, doar la teatru se duceau oamenii în calești... Dacă știți așa bine, vă las pe dumneavoastră să fiți ghid, a bombănit domnul șofer, pornind cu pași întinși, fără urmă de descurajare. Din excursia de douășpe zile în Grecia, Alice s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că el sè facè carierè, nu-i nici viața lui Ilarie, naivè și simplè în credințè, Atunci care-i viața lui Matei? sè-mi fie propria mea viațè mie însumi transcendentè așa cum îmi este și sufletul cu dorurile lui spre lumi inaccesibile mie?! Sè nu-mi pot concepe viața decât prin ce nu este viața mea?! Urmèresc lumină dulce a soarelui care a lèsat o urmè vagè peste coroanele copacilor, colorând frunzele pe care, zi de zi, le atinge cu vârfurile razelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
balcanicè, Dar noi unde rèmèseserèm?! La femei! râzând Șerban, Cred cè ai dreptate, va trebui sè mè însor! Bravo, bèiete! Nici nu-ți dai seama ce fericitè va fi nevastè-mea! Pe ea n-o duci cu nunți virtuale și femei inaccesibile, adu-o pe fata asta la noi, nepoata directorului, da!? Da! Și ți-o prelucreazè nevastè-mea! Pot sè-i spun? Nu, deocamdatè nu, abia am cunoscut-o! Bine, Matei, dar n-o lungi prea mult! Am inteles! lèsând în farfurioara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
strèlucitoare în lumina celor cinci becuri ale candelabrului în formè de lalea, cântèrind posibilitèțile de a nu se mai juca cu mine, decidea, ca o micè și rèsfèțatè reginè, soarta supusului Matei, Ba da! Tatèl ei o cobora din înèlțimile inaccesibile ale candelabrului, depunând-o jos, eu așteptând momentul când mè lua de mânè și ne întorceam amândoi tècuți în camera mea, O vreme, ca sè mè pedepseascè, vorbea numai cu pèpușa ei, pe pèpușè o chema Pamela, Pamela, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
eu, neputincios, încercând sè-i explic mamei cè nu doream s-o trag de pèr, ci cè nu știu cum, dar atunci când degetele mele ajungeau în pèrul ei nu mi le mai puteam desprinde, ea se smucea, mama zâmbind ca si cum ar ști taine inaccesibile bèiețelului ei, tatèl Dianei sugerându-i fetei lui cè ar fi mai bine sè nu se joace cu Matei, ea, decizând, din nou, Ba da! Dianei îi mai plècea grozav sè ne jucèm de-a mama și de-a tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
traumatismelor interne, o vreme nu am avut nici un fel de venit. Pensia am primit-o doar după proces și procesul a durat ani de zile. Treceam pe lângă cofetăria aceea fără s-o mai văd, așa cum nu mai vezi vitrinele magazinelor inaccesibile atunci când ești sărac. La fel trecusem prin fața ei, fără să Îmi doresc măcar să intru, În timpul războiului. Bunica murise, bunicul era internat Într-un spital-azil, nu mai era nimeni care să ne Întrețină. Cum să nu-ți fie greu În asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu fața încă udă, nu reușea să se mai desprindă de vraja muzicii, de ecoul ei dureros și sublim. Ridicat în picioare, Iancu o privea cu totul răpit, uitând să mai aplaude. Nanone îi apărea dusă, îndepărtată într-o lume inaccesibilă muritorilor de rând, lumea poeziei și a muzicii, lumea în care el însuși visase adeseori să ajungă, dar neștiind ce cale să apuce. O văzu cum revine, cum zâmbește, cum îi zâmbește din înălțimi siderale. Așa crezu în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
culoarea aramei și chiar roșie pe crestele culmilor mai vechi, dar erau trupuri imense, cu sâni ce depășeau uneori două sute de metri în înălțime, funduri de un kilometru în diametru și picioare lungi, picioare ce nu se mai terminau, picioare inaccesibile, pe care cămilele urcau cu greu, alunecând, gemând și mușcând, amenințând în fiecare clipă să-și piardă puterile și să se prăbușească la poalele dunelor, fără să se mai scoale, și să sfârșească devorate de nisipuri. Trecătorile dintre o dună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urca în vechea Simca, pe care o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme se înălțau ruinele unei fortărețe inaccesibile, ce servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război și incursiuni de pradă. Nu mai era nimic de explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să construiască clădirile publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Din pățania de la Samarkand, a Învățat că ar fi iluzoriu să vrea să cucerească un mare oraș, confruntarea cu selgiucizii ar fi imediată, și, În mod inevitabil, s-ar Întoarce În avantajul imperiului. Îi trebuie, așadar, altceva, o redută muntoasă, inaccesibilă, de necucerit, un sanctuar de unde să-și extindă acțiunile În toate direcțiile. În clipa În care stindardele capturate În Transoxiana sunt desfășurate pe străzile din Isfahan, Hasan se află În Împrejurimile Alamutului. Acest loc a reprezentat pentru el o revelație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâinile pipăie hainele ici și colo, le apasă și le strânge. Pe degetul mijlociu poartă o verighetă lată. „Bun. Ce aveți acolo, în pungile de plastic?” „Alimente. Conserve, termosuri. Legume, fructe. Pentru cel puțin patru zile. Mărfurile de dincolo sunt inaccesibile pentru noi, știți doar.” „Știu. Domnule Teodorescu, ridicați, vă rog, geamantanul cel mare de acolo. Așa ajunge.” Ofițerul bagă un baston printre bagaje și ciocănește cu el în fundul rulotei. Într-un loc ciocănește de două-trei ori. Între timp, soldatul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fuseseră soluția radicală pentru orice problemă. Cel mult, poate ar fi putut să-i Împingă cu un pas În direcția În care se presupunea că s-ar afla moartea, dar ar fi În zadar, inutil, pentru că exact În acel moment, inaccesibilă ca Înainte, ea s-ar da cu un pas Înapoi, păstrând distanța. Familia se duse să ceară ajutor preotului, care ascultă, ridică ochii spre cer și nu avu alt cuvânt de răspuns decât că toți ne aflăm În mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dar aceasta pe care o avem aici, În acest moment, poate că ar prefera, În fața mielului lipsit de apărare, să-și desfacă dintr-odată aripile puternice și să zboare din nou spre Înălțimi, spre aerul rece al eterului, spre turmele inaccesibile de nori. Orchestra tăcu. Violoncelistul Începu să cânte solo-ul său ca și cum doar pentru asta s-ar fi născut. Nu știe că acea femeie din lojă are În gentuța sa recent inaugurată o scrisoare de culoare violetă al cărei destinatar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
purta vreodată fără un pulover lung care să îmi acopere posteriorul. Fac glume și mă distrez cu colegii de serviciu mai mult ca niciodată. Bărbații mă fluieră pe stradă și încearcă să mă agațe prin baruri. Cred că le par inaccesibilă. Iar lor le place asta; îi atrage ca un magnet. Nu mi s-a dat niciodată atâta atenție. Oamenii sunt perverși. Nu-și doresc nimic altceva decât ceea ce nu pot avea. Iar eu nu sunt deloc mai brează. Să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pare că în Hanover Square e o liniște mormântală. Aici e întuneric și miroase neplăcut de la canalizare. Mă grăbesc spre Oxford Street, dar și aici situația e aceeași. Vitrine înalte, obiecte scumpe care strălucesc dincolo de geamurile bine luminate, părând mai inaccesibile decât de obicei. Cel puțin așa le percep în seara asta, când văd lucrurile numai în negru. Ploaia nu e ploaie. E starea mea de spirit. Un autobuz care întârzie o oră mă face să mă gândesc la cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
răscumpărare a damnațiunii lui panta rhei și credea că-i treaba Lui, nu și a ei. Și Într-adevăr, Îndată ce perechea se depărtă, el bine instruit din vreun manual care-i obtenebrase putința de-a se mai minuna, ea nepăsătoare, inaccesibilă la fiorul infinitului, amândoi fără a fi Înregistrat În propria lor memorie experiența Înfricoșătoare a Întâlnirii aceleia - prima și ultima - cu Unul, cu En-Sof, cu Indicibilul. Cum să nu cazi În genunchi dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam cu reculegere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că la fetițe nu le crește cocoșel, ci rămân așa, fără. Eu dintr-odată o revăd pe Mary Lena, cu albul chiloțeilor zărindu-i-se sub fustița albastră când se ridica ușor, și Înțeleg că-i blondă și semeață și inaccesibilă fiindcă e altfel decât mine. Nu e posibilă nici o legătură, ea aparține altei rase. O a treia femeie pierdută imediat În abisul În care se scufundă. Tocmai a murit În somn, Ofelie palidă Între florile sicriului ei virginal, pe când preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
astfel am fost prins În plasă. 17 Așa au dispărut cavalerii Templului cu secretul lor, În umbra căruia pâlpâia o frumoasă speranță a cetății pământești. Dar Abstracțiunea, de care se lega efortul lor, Își continuă, pe tărâmuri necunoscute, viața-i inaccesibilă... Și nu o dată, În decursul vremurilor, ea și-a lăsat fluidul inspirației În acele spirite capabile să o primească. (Victor Emile Michelet, Le secret de la Chevalerie, 1930, 2) Avea o figură ca de prin anii ’40. Judecând după niște reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mii de ani Înainte de Întemeierea Tebei dăduse naștere civilizației Saharei. Faraonul Amosis, influențat de aceștia, fondase o Mare Fraternitate Albă, păstrătoare a acelei Înțelepciuni prediluviene pe care egiptenii o aveau În degetul cel mic. Bramanti susținea că deține documente (firește, inaccesibile profanilor) care proveneau tocmai de la Înțelepții Templului din Karnak și din arhivele lor secrete. Simbolul rozei și al crucii fusese născocit chiar de faraonul Akenaton. Există cineva care posedă papirusul acela, zicea Bramanti, dar să nu mă Întrebați cine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cine caută... Uneori, în serile de mai, stau în șezlong pe terasă și mă ascult îngrășându-mă. Visez la acele vremuri când écart-ul dintre centru și periferie va fi unul uriaș. Când zona periferică a trupului meu îmi va deveni inaccesibilă, când prietenii și dușmanii îmi vor da de veste despre sfârcurile mele, despre sexul și buricul meu, sufletul va tremura în abisul cărnii mele. Îl voi pe chema pe Leo să-mi fotografieze sexul și coapsele cu marea lui cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prin a ne forma o perspectivă din afară, detectând modul de funcționare, respectiv, “ce face” obiectul nostru și abia apoi încercăm să i determinăm structura, componentele. Se produce astfel o inversare a demersului cognitiv pentru că în studiul psihologic, obiectul e inaccesibil în mod direct, el putând fi mai mult dedus prin analizele efectuate asupra formelor de conduită. Stima de sine este parte integrantă a imaginii despre sine a individului, fiind legată de Sinele auto-perceput și de Sinele ideal. Sinele reprezintă sistemul
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]