2,320 matches
-
onorific, acordat de soldați prin aclamație; în Analele sale, Tacitus spune că astfel își cinsteau comandantul soldații unei armate victorioase. Începând cu epoca lui Augustus, a fost introdus ca praenomen în titulatura imperială. Incitatores: echipe care aveau rolul de a incita publicul în timpul jocurilor de gladiatori, făcându-l să participe activ la desfășurarea consecutio muneraria. Insula: clădire cu mai multe etaje și curte interioară. Datorită dimensiunilor, de jur-împrejurul ei poate trece o stradă, ceea ce o face să semene cu o insulă. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar fi existat vidul, n-am fi existat nici noi. Și ca să ne convingem că există, suntem În stare să ne punem, la o adică, și ștreangul de gât...” Ginecologul deveni destul de vorbăreț. Se pare că Întrebarea lui Noimann Îl incitase la o confesiune lungă... „Cât despre abstracțiunile care vă bântuie conștiința, aici nu Încape Îndoială că avem de-a face cu energii ce vin dintr-un univers malefic În esența lui... Venind din gol, fiind obișnuiți cu vidul, ele caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toată nebunia ce se petrecuse acolo. Atunci, Însă, lucrurile Îi apăruseră Într-o cu totul altfel de lumină. Medicul ținea minte că discutase Îndelung cu Satanovski pe marginea păcatului originar. Faptul că scena seducției avea loc Într-un cavou Îi incita la speculații nebunești. Noimann și cu Satanovski se Întreceau care mai de care să-și Închipuie lucruri mai absurde. La un moment dat, inginerul avansă chiar ideea că omenirea s-a născut dintr-o lume de mult moartă. Că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
duse aiurea. În memorie Îi reveni o scenă În care protagoniști erau el și prima sa logodnică, legată În bucătărie de un scaun. Noimann se apropiase de ea, aprinzând bricheta În dreptul sfârcurilor. Logodnica țipase de spaimă. Noimann jubilase. Jocul Îl incitase În așa măsură, Încât Noimann Își pierduse cu desăvârșire controlul, sfârșind prin a-i stinge țigările de pubis. A urmat inevitabila ruptură și prima lui degringoladă. Un marș care a durat două săptămâni. „Adică ar trebui să ne culcăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un zâmbet pe fața bătrânului Grințu și, mulțumit, te-ai dus să aduci furtunul pentru a completa cu apă rece bazinul. Poziția ta În următoarele ore ale acelei nopți, posibilitatea ta de a capta propozițiile bătrânului și de a-l incita la vorbe și povești, depindea În mare măsură de reușita primului cazan. Bătrânul se instalase la foc și părea concentrat și absent. Până la urmă, când cei care se aflau În Încăpere s-au plictisit să-l mai zgândăre pe șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
candidat cât de cât potrivit pentru rolul de cârtiță, iar după părerea lui, dacă începeau interogatoriile fără să aibă un om gata să joace rolul de agent sub acoperire, ar fi făcut o greșeală. Numai că Ellis Loew și Dudley, incitați de murdăriile psihiatrice confidențiale din dosarele lui Lesnick, erau nerăbdători să demareze spectacolul și uite că tocmai se pregăteau să-i abordeze pe Mondo Lopez, Sammy Benavides și Juan Duarte, membri ai AUFT ce jucau rolurile unor indieni pe platoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Coleman a decis că dacă nu va putea să-l compromită în mod scandalos pe taică-său, o să-i ucidă și pe Reynolds, și pe Claire. S-a gândit că acel potențial sânge suplimentar, adăugat măcelurilor deja comise, îl va incita și-l va face să viseze la femeile pe care le-a iubit odinioară. Planul n-a funcționat. Coleman a avut alte vise cu Upshaw, alte fantasme cu detectivul. S-a îmbrăcat ca tăticul și s-a pus să pândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Pe Lenora nimic alt nu o putea turbura decât cu privire la amorul ei conjugal și nimic de acest fel nu se putea închipui. Hallipa era în afara oricărei bănuieli. Sclavia lui era așa de absolută și temperamentul lui așa de bine definit, incit nu îngăduia nici un fel de ipoteză comună sau absurdă. Pe altă parte, Elena, nici ea nu se ocupa, ca de obicei, azi de cei clin jur; sta cuprinsă de o proprie absorbire destul de puternică pentru a-i schimba atitudinea calmă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cărbune gros pe gene și pleoape, așa ca ochii să fie două pete negre în obrazul de var, deși erau albaștri de-aproape; cu părul scurt la spate, iar în față un vâlvoi creț, oxigenat violent și așa de înalt incit întrecea fețișoara boțită. Plimba rochii de bal de o goliciune fără nici o impudoare pe corpul ei absent și care astfel puteau amăgi clientela, și în vîlvoiul aprins al părului, aureola insolentă a unor egrete imense. Sau dispărea în circumferința rigidă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
păru cel indicat. Cursele de porci păreau să se potrivească cu temperamentul tânărului ofițer, începând cu greutatea suliței lungi de nouă picioare, până la trofeul cu colți mari, curbați, montat deasupra patului său din cantonament. Nimic, după cum spunea el, nu-l incita mai mult decât strigătul șefului vânătorilor, „Woh jata hai“ pe măsură ce masculul cel mare începea să alerge înnebunit. Dacă în toată popota nu găsea nici un ascultător, PC începea să-și imagineze scene cu porci, ca în teatrul de umbre, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este șocantă. O notă distinctă de ulei de trandafir din sticluțele vreunui vânzător de parfumuri, un miros pur, necombinat, pișcător. Greieri și furnici în cort, vino-ncoace viu sau mort, își aminti brusc Pran. Acesta este mirosul dominant al englezilor, incită mulțimea, miros de căpcăun, îndeamnă la atac. Majoritatea sunt femei și copii, care probabil stau aici de zile întregi. Fiecare familie și-a demarcat un spațiu, uneori prin despărțituri improvizate din covorașe sau așternuturi, separându-se de ceilalți. Ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
picături ce strălucesc, cad precum clipele ușor se rostogolesc și adunate-n corole spun, cât de mult iubesc. Vraja mării... Mă cheamă imensul mării cuprins de albastrul depărtării, mă-nvaluie briza-naltă cu miros de mare agitată și soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și stânsă-n brațe cu putere plutesc de atâta plăcere... Valuri pufoase dansează în ritmul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
An-te-hai îmi aruncă o privire și zâmbește: — Se potrivesc cu culoarea chipului Majestății Voastre. Sentimentele mele nu fac decât să se adâncească. Nu mai pot nega față de mine însămi că ele își au originea în figura lui Yung Lu. Mă incită să ascult veștile aduse de Tung Chih. Îmi tresaltă inima când este menționat numele lui Yung Lu și mă descopăr însetată după detalii când Tung Chih descrie măiestria lui în privința cailor. — L-ai privit de la distanță? îl întreb pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care-l nemulțumea era gândul că, pe zi ce trecea, coaliția împotriva lui Nobunaga devenea tot mai puternică: puternicul clan Mori își fortifica apărarea, ticluia planuri cu cei din Honganji, apela la îndepărtatele clanuri Takeda și Hojo din răsărit și incita clanurile de pe litoralul Mării Japoniei. Cât de puternice erau, cu adevărat, toate aceste forțe se putea înțelege observând faptul că încă nu căzuse Castelul Itami al lui Araki Murashige, pe care îl asedia acum armata centrală. Factorul de care depindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avutul Țării, alții au zâmbit și au rămas cu bănuții noștri pe care i-au adăugat miliardelor pe care le posedau. Îmi părea rău că nu aveam puterea să-i străpung cu privirea să le sângereze obrazul în văzul lumii. Incitându-vă să cercetați atent acest volum, sunt sigur că veți găsi încă multe aspecte negative, demne de oprobiul general și veți reflecta și mai mult asupra căilor de transformare a societății noastre contemporane, în care nimeni să nu mai fie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că performanța în arta conducerii depinde de stilul și manieră liderului de a se comportă, de a reacționa în diferite situații; Abordările axate pe comportamente - pun accent pe faptul că un lider eficace adopta un stil de comportament eficace care incită, mobilizează indivizii sau grupurile spre atingerea obiectivelor organizaționale favorizând în mpd egal o mai bună productivitate și satisfacție a angajaților. Studiile au arătată că există două tipuri de lideri: orientați pe sarcnă și orientați pe angajați. Stilul de lider orientat
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
fi fost menită să avertizeze părinții sau adolescenții asupra felului în care se poate ajunge la o astfel de situație extremă. Dar era limpede că autorul nu avea nici un fel de remușcări pentru ceea ce făcuse, iar scopul lui era să incite, nu să educe. Manuscrisul era plin de obscenități și fără nici o urmă de încercare de răscumpărare a greșelilor trecute. Ce fascinant. Spune-mi, Claire: tu ești retardată sau doar foarte, foarte cretină? Pe fundal se auzea un chicot înfundat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din zeci de eseuri politice.“ (MARIA GREEN, World Literature Today, USA, 1996) * „Plicul negru este un roman profund preocupat de istorie. Narațiunea devine curând halucinatorie. Acest aspect al Plicului negru a făcut unii recenzenți americani să-l considere kafkian. Cartea incită, însă, mai curând, în mod deliberat, comparația cu Despre eroi și morminte, capodopera tenebroasă și torturată a romancierului argentinian Ernesto Sabato. Dacă bărbații și femeile care încearcă să funcționeze cât pot de normal în paginile Plicului negru par puțin deviați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se adunau în alte părți sau se nimereau la soră-sa în lipsa lui. Păreau grăbite, plutea în jur un nor de precipitare haotică, un soi de mâncărime viscerală care le făcea să se hlizească. Roșioara parcă ar fi dat tonul, incitându-le la aluzii porcoase de doi bani, că hai mai repede, dragă, să dăm din craci cu nădejde, să nu ne-o ia alții ’nainte la vot și hai, Getuțo, mișcă-ți fleașca... P-asta o știa cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu un șuier prelung. Chiștoacele astea mizerabile, de exemplu, poate că mi-ar face un bine, scârbindu-mă până într-atât că o să mă las de fumat. — N-aș crede, mai degrabă îți deschid pofta. Nu mai spun că te incită să mă trimiți să umblu cu miloaga după țigări întregi. Știi cum e să ceri țigări de la bărbați... — Mă rog, tu ești fată cuminte. Ceri fără să promiți altceva în schimb. Am știut io pe ce am pus ochii. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai bine de un ceas, dinainte să plece de sub duzii ăia de pe baltă, și uite-l cum i s-a răsucit uitătura. Are o uitătură frântă, ruptă-n două, de nebun, de animal care suferă, iar asta pare să-l incite pe Mărgărit, vesel și gureș și îmbiindu-l cu mici, păi, cum să nu-i fie foame după atâta bălăceală? Apa te trage, te suge, îți zgândăre foamea și setea, hi-hi-hi, păi, bineînțeles că trebuie să mâncăm. Câte zile om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și să descopere modalitatea de a termina pentru totdeauna cu blestemata Întâmplare care l-a transformat pe acest ferăstruitor de violoncele În propriul său supraviețuitor. Moartea folosi aceste două perechi agresive de cuvinte, blestemată Întâmplare, ferăstruitor de violoncele, ca să-și incite propria sa contrarietate În declin, dar rezultatele n-au fost pe măsura scopului. Bărbatul care doarme nu are nici o vină pentru ceea ce s-a Întâmplat cu scrisoarea de culoare violetă, nici În cele mai Îndepărtate vise nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ceva pentru tine. 3. Dependența. De fiecare dată când îl suni, știi că ai putea să zici ceva, dar nu zici nimic. Doar închizi. Și de câte ori suni, pentru o fracțiune de secundă simți că poate vei zice ceva și te incită și te emoționează această idee. Cum s-ar zice, te joci cu posibilitatea de a face ceva concret la un moment dat, dar niciodată nu faci nimic. Cred că motivul este că tot amâni, îți tot spui că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se pare că ea e cea care a avut rol de Demo... cum se zice?” „N-o fi Demiurgul?” „Ba da, el. Nu-mi amintesc dacă pe Demiurgul ăsta l-a făcut Sophia sau era deja și ea l-a incitat, haide, blegule, fă lumea și pe urmă o să ne distrăm. Demiurgul era probabil un Încurcă-lume și nu știa să facă lumea cum trebuie, ba chiar nici n-ar fi trebuit s-o facă, pentru că materia nu e bună, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dedi. — Fi-ț-ar gura’ dracului să nu te mai legi dă mumă- mea, că te sparg, afurisâtule, sare Rusalda. — Ho! Pace întră dobitoace. Strigă Samuil și Măru vrând să-i potolească. — Dobitoace sânteți voi, sar femeile cu gura. Se incitaseră spiritele ca și jeturile de scâtei de la focul arzând pe care Prințesa le privea cu nesaț. Ismail, care se amețise bine, începea iar să cânte: „Dragă mi-e țâganca me C-am făcut copii cu ea — Rusaldo, vino-nco’! Pentru că Rusalda
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]