1,914 matches
-
nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu zgomot marfa. Vindeau brânza cu lotul și pânza cu cotul. Ca să prindă safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mi se dau și să ies între oameni, oricât de prost aveam să mă simt. Mi-era teamă, căci nu puteam întreține o conversație, sau, dacă mă căzneam, vorbele ieșeau nenaturale, și oricâtă bunăvoință aș fi arătat, eram un om incomod. Această panică mi-a fost familiară întotdeauna, și, mai înainte și mai târziu, un amestec de timiditate, de neîncredere asupra importanței mele, și un cuvânt spus greșit mă făcea incapabil să mai continui, năruia toate intențiile, și mulți mă puteau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
formele mereu noi pe care le ia așezîndu-se, închipuind cele mai grațioase poziții... Se încolătăcește împrejurul lui de vreo două ori în aer și apoi se odihnește. Sau alteori lenea îl surprinde lăsat pe spate, într-o poziție care pare incomodă, și totuși el se simte foarte bine așa... Câte o lăbuță pusă sub obraz ca un om sau în sus, rezemată de perete... Și coada lui caraghioasă, care face volute ca un șarpe. Câteodată, când merge, și-o aruncă în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ruptură, smulgerea fetei din lumea ei obișnuită: tânăra este imediat izolată, despărțită de comunitate și dusă într-o colibă anume, în pădure sau doar într-un colț întunecos al locuinței. Tânăra catamenială trebuie să stea într-o poziție anume, destul de incomodă, și să se ferească de razele Soarelui și de atingerea celorlalți. Poartă un veșmânt anume sau un semn, o culoare care îi este într-un fel rezervată, și trebuie să se hrănească doar cu alimente crude. Izolarea și recluziunea în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nu încăpea nici o îndoială, acela era motivul. Dar, dacă era așa... o întrebare începu să i se învârtă în minte: acum, că își făcuse datoria, nu cumva se pregăteau să-l ucidă și pe el? Probabil, de vreme ce devenise un martor incomod. Și ceea ce îi întărea bănuiala era faptul că nici Gualfard, nici Geremar nu păreau să se intereseze absolut deloc de prezența sa. Așadar, soarta lui era pecetluită - ba mai mult, fusese încă de la bun început. în vreme ce încă fixa ochii, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Maliban se ținea în spate lor cu Lucia, care acum dormea cu capul sprijinit pe umărul său, legănată de pasul calului. Câștigând teren încetul cu încetul, Sebastianus se gândea cum să se elibereze, înainte de a ajunge la Frediana, de prezența incomodă a Lidaniei. Avu ocazia atunci când un cavaler burgund, grav rănit, se aplecă pe gâtul calului și alunecă apoi din șa chiar în fața lor, căzând greoi în buruienile de la marginea cărării. Rapid, Sebastianus descălecă și se aplecă asupra războinicului. Constatând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acoperit și încă în fața unei femei. Domnișoara S încercă să-l ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu zgomot marfa. Vindeau brânza cu lotul și pânza cu cotul. Ca să prindă safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că femeia știa mult mai multe despre Seymour decât lăsa să se înțeleagă. Părea să știe perfect că, înainte de a se înrola, Seymour predase limba engleză - că era profesor universitar. Un profesor. O clipă, uitându-mă la ea, am avut incomoda senzație că s-ar putea să știe chiar și că eram fratele lui Seymour. Dar nu țineam să zăbovesc asupra acestui gând. Drept care m-am uitat, nu chiar fix, în ochii ei și i-am răspuns: — Era pedichiurist. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a menționat mai înainte doamna Burwick? Mă refer la cele nouă copci chirurgicale de care a vorbit. Fratele dumitale a împins-o din greșeală, sau ce a fost exact? Am lăsat din mână cana, care părea extrem de grea și de incomodă, și m-am uitat la ea. Ciudat, în pofida ușoarei amețeli care mă învăluise, imaginile mai îndepărtate nu începuseră încă să se estompeze. Dimpotrivă, doamna Silsburn îmi apărea supărător de clară, ca un punct focal în cameră. — Cine-i doamna Burwick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
populația nu are dreptul la libertatea de gândire, de exprimare pe care o trâmbițează peste hotarele țării dictatorul Nicolae Ceaușescu...! Locuitorii milenarei țări, aveau doar dreptul să flămânzească, să muncească primind În schimb salarii mizerabile, să nu deranjeze stăpânii cu incomode Întrebări, În schimb fiind obligați să aplaude, să ovaționeze toate excrocheriile comise de șarlatanii dela putere În numele poporului...! Drept urmare a acestei stări de confuzie generală, Tony Pavonea a fost eliberat din Închisoare din lipsă de probe a celor imputate, dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Naziste...!” La rândul meu eram un martor ce mai târziu puteam deveni primejdios. De fiecare dată când se deschidea ușa camerei cu Nr.10, tresăream din apatie ciulind urechile să mă aud strigat, iar bestiile comuniste să distrugă un martor incomod...! Am suportat această tensiune nervoasă Încă două luni de zile timp În care, Îmi luasem rămas bun dela viață și dela prietena mea ce nu va ști niciodată unde am dispărut și dece am fost omorât...! În incredibilă așteptare și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
supusă, Artur Sammler — Margotte, spuse el, părăsind biroul. Stătea singură, mâncând În sufragerie, sub un abajur imitație de Tiffany Într-o nuanță veselă de roșu-verde. Fața de masă avea un imprimeu indonezian. Totul era de fapt foarte Întunecat, În camera incomodă. Ea Însăși era Întunecată, tăind carnea de vițel cu crustă galbenă de pe farfurie. Ar trebui mai des să stea la masă cu ea. O văduvă fără de copii. Îi părea rău pentru ea, fața mică cu bretonul negru, greu. Luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei curaj să creadă în propriile vise. Dacă eu reușisem să fac față unei fete ca Erjika și ei aveau șanse reale să reușească. Pricepeam că de multe ori ne complicăm singuri existența punându-ne prea multe întrebări și prea incomode. Ne cunoaștem prea bine și renunțăm să trăim o realitate a noastră doar de frica ridicolului căruia i-am putea cădea pradă. Câți dintre noi nu-și spun că e aiurea să crezi în propriile vise? Eu vroiam să visez
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
s-a amestecat și el În astfel de afaceri... SÎnt și printre șoferi tot felul de țipi extravaganți: foști profesori, pescari, preoți, pictori... Este o muncă ce solicită efort fizic, dar se deosebește de celelalte; relația cu oamenii nu este incomodă. Oricîte complicații ar apărea, faptul că ești propriul tău stăpîn nu se compară cu nimic pe lume, dar s-a zis cu aspirațiile tale de viitor. În tot cursul anului alergi doar pentru alții și Începi să simți că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sinea lui nu dădea doi bani pe ea - o „sticlărie și atâta tot” își spunea dar nu rostea aceste aprecieri în fața soției. Și doamnele acelei nopți și domnii, încătușați și descătușați de conveniențele sociale, rigide, venite din Apus (o civilitate incomodă croindu-se pe ei), vor profita la nesfârșit de dulcea noapte a Ajunului de Crăciun, pentru a redeveni ei înșiși, cei uitați în ei, la marginea de vest a Orientului. Se povestea că două tancuri rusești, aparținând unui regiment din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rochie albă, mă apropiai cu obrazul foarte aproape de al ei. Zâmbi; mă miram cum de ajunsese de la o asemenea distanță până aici, cum de părinții nu-i observă lipsa, chiar sora ei cu care conversează acum despre rochiile în pliuri, incomode la călcat, lipsite de gust, o estetică de cartier. Se înălțase, purta tocuri moderne, înalte, umerii îi atingeau pe-ai mei. „Ana!” spusei, în timp ce profesoara se ivi lângă mine, cu o tăviță pe care erau puse două cești cu cafele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
putere militară de talia U.R.S.S., adversară de temut pentru S.U.A. și N.A.T.O., nu putea fi tratată, pur și simplu, pe temeiuri juridice și expediată din aceste poziții; ca atare, o izgonire din Consiliul de Securitate era nepotrivită și incomodă pentru comunitatea internațională stricând echilibrul, așa încât s-a trecut la dialogul specific târguielilor, concesiilor și aranjamentelor; celelalte state au înghițit hapul, iar operația de transformare miraculoasă, dar inacceptabilă, din U.R.S.S. în Federația Rusă cu păstrarea statutului, a reușit; interesele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
folosească pușca. Avea deci la dispoziție doar câteva secunde, scurta „surpriză“ pe care o va trăi adversarul său când va vedea neobișnuitul obiect. Vultur-în-Zbor a aruncat osul cu o singură mișcare fluidă, ca și cum ar fi lansat o săgeată mare și incomodă. A nimerit pușca chiar în locul unde o strângea mâna inamicului său. Un țipăt de durere și arma a căzut pe podea. Tot așa și Osul, care s-a spart, cu rezultate care i-au înmărmurit și pe Vultur-în-Zbor, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]