114,184 matches
-
potrivit căreia, cu de la sine putere, președintele "își alege cei 3 vicepreședinți și cei 3 secretari din Comitetul Director" (s.n.). Consecință logică: Comitetul Director e transformat într-un Comitet care Primește Directive, convocat, spre evitarea altor eventualități, nu bilunar, cum indică Statutul, nici trimestrial, ci odată la 7-8 luni. Cu ordinea de zi niciodată pusă la vot și cu "discuțiile" reduse peremptoriu la "întrebări și propuneri", sporadicele întruniri ale Comitetului și cele ale Consiliului sînt la discreția staff-ului de tip
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
exprimă - cu nici un cuvânt nu și-a închipuit că o carte precum Istoria literaturii române va scăpa de reclamațiuni violente, răspunde, într-o "simplă convorbire de idei" lui E. Lovinescu - cel care de la început socotise că G. Călinescu nu era indicat a scrie o Istorie a literaturii. Rândurile din E. Lovinescu ("Dl. Călinescu este un anxios, un susceptibil, stăpânit de mari ambițiuni, un spirit bănuitor, tenebros și extrem de combinativ, cu o lamentabilă instabilitate de caracter...") sunt calificate de curată delațiune. De
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
provin din același cotidian, multe aparțin chiar aceluiași ziarist, semnatar al unei rubrici de cronică de televiziune; există totuși și exemple care dovedesc că nu e vorba de o particularitate lingvistică individuală. Sînt folosite de multe ori ghilimelele (care ar indica noutatea sau cel puțin diferența de registru stilistic): "tot cu Mihaela pe sticlă" (EZ 2303, 2000, 10); "toate promo-urile intrate pe sticlă" (EZ 2320, 2000, 10); "nu-l știți pentru că nu apare "pe sticlă""; "a plecat teleleu ca să ajungă "pe
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
a pus în mișcare, eu am sărit, el a întîrziat, a alunecat și roata i-a prins picioarele. Terci. L-am tras de o parte...". E drept că ororile evocate, inclusiv crimele, capătă un aer neverosimil, teatral, ca spre a indica incapacitatea evadării din mediul ficțiunii - damnare asumată a creatorului în raport cu propriile-i plăsmuiri. Drept care acesta se adîncește în mediul "pierzaniei" sale, aidoma unui narcoman ce, nemaiavînd nici o scăpare, își mărește doza de drog. Ne reîntoarcem la începutul veacului al XX
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Constantin Țoiu De la San Francisco la Los Angeles orice turist dornic să vadă totul ia de obicei autobuzul de cursă lungă numit Ogarul cenușiu... Deși drumul cu avionul este mai confortabil, mai rapid, avînd aproape același preț, mai ales dacă indici ziua întoarcerii, înscrisă pe bilet... Cu Ogarul cenușiu însă, ai prilejul să vezi coasta funestă a Pacificului a cărei falie celebră poate oricînd să producă surparea catastrofală înghițind așezările atît de dese și de dezvoltate în această parte a continentului
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
liberă" = RL, 2030, 1996, 2) și sofiot ("au aflat din gura președintelui sofiot" - "Evenimentul zilei" = EZ 2316, 2000, 11). Cipriot e înregistrat în Dicționarul explicativ (DEX), iar sofiot apare în Dicționarul limbii române (DLR); pentru ambele, ca sursă imediată este indicată franceza (Cypriote, sophiote); în lipsa unor atestări mai vechi, care să evoce o preluare prin contacte lingvistice directe, ipoteza etimologică rămâne acceptabilă. Confruntînd exemplele din articolul citat al Magdalenei Popescu și cuvintele cuprinse în Dicționarul invers cu lista acceptată de DEX
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
in integrum, asimilate pripit și, desigur, nedrept unui "totalitarism"... Oricît unele din obiectivele de odinioară pot fi considerate că sînt și ale noastre, iluminismul ca și pașoptismul datează! Să menționăm că, în gîndirea contemporană, există o critică a iluminismului, care indică, în spectrul acestuia, o sorginte spirituală. În Dialectica iluminismului, Max Horkheimer și Theodor W. Adorno au crezut de cuviință a releva sîmburele religios al dorinței de ordonare a rațiunii: "Stăpînind natura, Dumnezeul creator și spiritul ordonator se aseamănă. Chipul omului
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
fel, o ofensă adusă articolului 1 din Constituția română". Printre redactorii Provinciei se numără cîțiva dintre intelectualii cei mai luminați ai țării, români sau maghiari, îndeosebi, ardeleni majoritatea. Faptul că revista apare în Clujul lui Gh. Funar ar trebui să indice liderilor politici existența benefică a unei alternative la naționalismul imbecil promovat de PRM. * FAMILIA (nr. 9) ne oferă multe lucruri care se cuvin citite: un mic "dosar" Sorin Titel la judecata de apoi, la care colaborează Norman Manea, N. Bârna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
contact prin engleză cu unele cuvinte de origine franceză: modificînd astfel o tendință care s-a manifestat timp de decenii în sens invers. Dicționarele noastre vor trebui să țină seama de acest nou context sociocultural. Urmînd principiul sursei imediate, ele indică etimologii și uneori și pronunții vag derutante. în urma constatării (în genere justificate) că multe englezisme au pătruns în română, mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea, prin filieră franceză (Th. Hristea a demonstrat în multe cazuri acest
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
largă și flexibilă de documente și de surse, fără a încărca însă textul până la a-l face stufos, autoarea expune convingător și alert o problematică dintre cele mai spinoase. Atenția sa se concentrează asupra ultimilor zece ani, dar cauzele sunt indicate adesea ca istorice, reperate ori într-un trecut îndepărtat, ori, mai frecvent, în cel comunist. Nu mai trebuie insistat asupra utilității și oportunității demersului său. Ele sunt evidente și solid garantate. Cele 140 de pagini ale autoarei se completează de
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
sînt reali" etc. Critica trebuie să-și iasă oarecum din matcă pentru a digera aceste versuri. De ce? Pentru că deși e o adunătură de locuri comune, despre alienarea omului contemporan, versurile rămîn bune. Nu prea mai sînt note stilistice care să indice acest lucru. Le poți aprecia doar dacă identifici un anume curaj al stereotipiei, doar dacă încerci să intuiești un posibil impact al versului, în condițiile în care există o paradigmă a "outsiderului" bine configurată. Mariana Marin scrie simulînd un mare
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
Ceea ce nu este tocmai ideal într-o ediție critică de o asemenea amploare. Dar editorul a știut să-și impună punctul de vedere, transformînd aparatul critic al ediției într-o cronologie și biobibliografie, ceea ce, îndrăznesc să cred, nu e tocmai indicat. Dar să ne ocupăm de opera lui Slavici. Acesta, ca și Creangă, e o descoperire a lui Eminescu. Ba poate că în cazul lui Slavici meritul e și mai mare decît în cel al lui Creangă. Viitorul prozator moldovean avea
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
în conștiința vorbitorilor de o celebră sursă literară: replica lui Agamiță Dandanache, care rezumă meritele politice ale familiei sale: "Eu, familia mea, de la patuzsopt... luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă...". în textul lui Caragiale, pentru a indica o acțiune în continuitatea ei, coordonarea se asociază cu procedeul repetiției. Ambele se păstrează în parafraze recente, precum: "Și dă-i și speculează, și dă-i și speculează" (Evenimentul zilei 2504, 2000, 12).
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
pierde în criza ce pare fără capăt a inadaptării, reprezintă filonul indiscutabil cel mai bogat al producției în chestiune. De fapt, sub aspectul unui joc infantil, adumbrit de tristețe, actul mitologic este întors pe dos. Dacă, în plan grav, acesta indică originea fabuloasă a ființelor și lucrurilor, aci, în plan antifrastic, indică decăderea și pieirea lor. Avem a face cu un carnavalesc ce ia în derîdre nu doar sacralitatea, ci și fenomenologia a toate cîte sînt: Era război de candele aprinse
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
indiscutabil cel mai bogat al producției în chestiune. De fapt, sub aspectul unui joc infantil, adumbrit de tristețe, actul mitologic este întors pe dos. Dacă, în plan grav, acesta indică originea fabuloasă a ființelor și lucrurilor, aci, în plan antifrastic, indică decăderea și pieirea lor. Avem a face cu un carnavalesc ce ia în derîdre nu doar sacralitatea, ci și fenomenologia a toate cîte sînt: Era război de candele aprinse/ Roze mureau pe trotuar prelinse/ Lăsînd în aer ochi de carnavale
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
țarine; Mihail Constantinescu, Doctor la oameni de seamă; Rath Vegh Istvan, Istoria culturală a prostiei omenești; Jean Oakes, Cartea parfumurilor. Cu alte cuvinte, documentația, backgroundul. Ce să fie asta? Un gest de mare scriitor, probabil. Dar de ce nu ne-a indicat și paginile? Pentru că nu era greu: Jean Oakes la paginile 204 și 210, Ida Schottec la paginile 229, 231 și 234, Henry Troyat la pagina 228 etc. De fapt, gestul lui Fănuș Neagu ar trebui probabil înțeles așa: aceste pagini
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
s-ar putea numi un postmodernism teoretic, în consonanță cu ce se petrece pe alte meridiane, adică o degajare a perspectivei de obsesiile succesive ale cîte unui singur punct de vedere: "În anii nouăzeci, în proporție covîrșitoare, studiile literare universitare indică o renunțare la purismul metodei, ca semn al recunoașterii nu numai a codificării textului literar la diferite nivele, dar și a imposibilității de a epuiza, dintr-o singură poziție teoretică, sensurile lor multiple, contradictorii, peste care s-au suprapus uneori
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
ci, dimpotrivă, o afirmare orgolioasă a independenței de spirit într-un climat latitudinar, relativist", ne oferă, în locul unui tratat academic, Prelegeri de estetică (1939), "recurgînd uneori, ca H. Pater (apărător al impresionismului critic), la modelul platonic". Capitolul cărții, închinat simbolurilor, "indică o direcție stilistic-cognitivă care s-a dovedit fertilă, cunoscînd modificări, dar nu mutații la Tillyard, Bachelard și, recent Foucault și David Lodge". Despre Tudor Vianu se afirmă că ar cultiva un fel de "materialism cultural", tangent la Marx, Taine, Chadwick
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
și literatură" în toate criticile aduse formalismului estetic de-a lungul unui secol care a fost pe rînd, în multe țări, democrat, dictatorial și din nou democrat. Chiar denumirea de formalism estetic preferată de dl. Nemoianu și de exegeza americană indică deriziunea în care tot ce se leagă de frumosul din artă, de ordine, armonie sau seninătate, e privit prin opoziție cu un presupus fond serios și utilitar pe care s-ar cuveni să-l posede arta. Aici mi se pare
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
unei povestiri trebuie să fie cuprinsă în masa narațiunii, nu să fie spusă cuvînt cu cuvînt cititorului. Să se dizolve ca sarea în apă. Asta am căutat tot timpul în Marfa și banii: să nu arăt cu degetul, să nu indic, să nu explic, să las povestea să se deruleze, iar spectatorul - liber să judece. Compromisul ca pact cu diavolul V. S.: Poate de aici impresia dintr-o cronichetă din Cahiers du cinéma-ul degradat (de cînd Frédéric Strauss nu prea mai
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
3, 1999); acesta se folosește curent și pentru persoane care nu mai sînt la vîrsta copilăriei, dar rămîn copii ai părinților lor. în aceeași serie intră odor și progenitură. Termenul odor - pentru care DLR înregistrează un uz "glumeț", în vreme ce DEX indică doar sensul neutru sau pozitiv ("ființă iubită, prețuită; spec. copil") - are o marcă ironică puternică, tocmai pentru că evocă un act de alint: "mama puștoaicei a descins să-și ia odorul de la terasa complexului" (EZ 2482, 2000, 3). Și în acest
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
efectul mai ales pe contrastul dintre nivelul stilistic al termenului cult și realitatea desemnată: "uneori își folosește progenitura ca armă de atac" (Capitala, 3, 2000, 14). Termenul cel mai ofensiv al seriei este desigur plod, căruia și DEX-ul îi indică valoarea stilistică: "astăzi peiorativ". Cuvîntul poate fi folosit atît ca termen de relație familială - "și-a făcut nervi cînd a vrut să-și filmeze plodul neastîmpărat, fiind nevoit să-l scoată de urechi din apă" (Evenimentul zilei = EZ 2773, 2001
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
o profundă purificare a vieții politice naționale. Cine a participat la vreuna din manifestațiile P.N.Ț.C.D.-ului sau a frecventat Piața Universității, a remarcat cu siguranță componența socială modestă a participanților, predominanța vârstnicilor, a femeilor, adolescenților. Totul părea să indice P.N.Ț.C.D.-ul ca pe o formațiune restauratoare - eventual a monarhiei - dar în orice caz a unei autentice democrații. Extraordinara prestație a lui Corneliu Coposu, purtătorul de torță al trecutului de luptă al partidului renăscut, care se opusese mai
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
rarul bididiu, în schimb, e probabil netransparent pentru cei mai mulți vorbitori. Bidiviu este unul dintre primele cuvinte argotice românești înregistrate și puse în circulația publică, în secolul al XIX-lea, de N. T. Orășanu (1861) și G. Baronzi (1872), care îi indicau sensul "tînăr, băiat". Atestări ulterioare i-au confirmat circulația și stabilitatea, mai ales în mediul interlop: "Adu drojdia să ciocnim cu bidiviul!" (E. Barbu, Groapa 1974: 53). Transferul semantic s-a produs, evident, printr-o metaforă destul de simplă, bazată pe
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
ales în mediul interlop: "Adu drojdia să ciocnim cu bidiviul!" (E. Barbu, Groapa 1974: 53). Transferul semantic s-a produs, evident, printr-o metaforă destul de simplă, bazată pe analogia dintre animalul tînăr și persoană. Glosarea din Dilema ar părea să indice o schimbare de sens; totuși, dacă un termen poate să însemne atît "fraier" cît și "șmecher", e aproape sigur că în realitate înțelesul său e unul general, care capătă accepții mai restrînse în funcție de context. Uneori trăsătura juvenilă e mai puțin
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]