1,104 matches
-
pun în evidență comorile de candoare ingenuă și de naivitate gugușticească ce încă mai dăinuie în poporul nostru. Uneori i se comentează fraza potrivit căreia domnul Cervantes (don Miguel) nu era lipsit de o anumită ingeniozitate și par a se indigna de atare necuviință; alteori reflecțiile sale melancolice despre căderea frunzelor îi sunt întâmpinate cu duioșie; ba se entuziasmează de strigătul „război războiului!“ pe care i l-a smuls durerea de a vedea oameni murind chiar fără a fi uciși; ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a lui Quevedo, în care predica se străvede numaidecât. Adevărat umorist nu l-am avut decât pe Cervantes, și dacă el s-ar mai ivi printre noi, ce-ar mai râde - îmi spunea don Miguel - de cei care s-au indignat de faptul că eu i-am recunoscut un anumit imperiu, și, mai cu seamă, ce-ar mai râde de naivii care i-au luat în serios una ori alta dintre zeflemelile sale cele mai subtile! Căci nu-ncape îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că un cititor sau altul, citind această confesiune cinică și pe care o va socoti poate impudică, această confesiune în maniera lui Jean-Jacques, îmi va ataca doctrina despre divina comedie sau mai bine zis despre divina tragedie și se va indigna, zicând că nu fac altceva decât să joc un rol, că nu înțeleg patriotismul, că nu a fost serioasă comedia vieții mele. Ceea ce îl indignează însă pe acest cititor indignat este că-i arăt că și el, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ataca doctrina despre divina comedie sau mai bine zis despre divina tragedie și se va indigna, zicând că nu fac altceva decât să joc un rol, că nu înțeleg patriotismul, că nu a fost serioasă comedia vieții mele. Ceea ce îl indignează însă pe acest cititor indignat este că-i arăt că și el, la rândul său, este un personaj comic, romanesc și atât, un personaj pe care vreau să-l instalez în mijlocul visului vieții sale. Să facă din vis, din visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care trec de margini. — Foarte riguros, am spus eu râzând. Profesorul Îi adresă elevului o privire de reproș. Ca s-o dreg, mă crezui obligat să-mi dovedesc silința: — Djaw-ul reprezintă, așadar, cea mai mică unitate de măsură. — Deloc, se indignă Howard. Se raporta, imperturbabil, la notele sale: — Greutatea unui bob de orz e egală cu aceea a șaptezeci de boabe de muștar sau, dacă vrei, cu aceea a șase fire din coada unui catâr. Prin comparație, sarcina mea era ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dădură Înapoi. Câțiva, Între care Moore, erau răniți. Unul singur nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care mă trase deoparte. Vă va aduce puțină consolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca un copil în leagăn. Ușor-ușor se învioră și își deschise larg aripile pornind mai departe în zborul său. A doua zi, vrăbiuța veni din nou, se așeză pe crenguță și-i spuse cu ton poruncitor: Crenguță, dă-mă huța! Indignată de îndrăzneala vrăbiuței, crenguța îi spuse: Nu vreau! Dacă nu vrei, chem toporul să te taie, spuse răutăcioasă vrăbiuța și porni în zbor grăbit către curtea unui gospodar, intră în magazia de unelte a acestuia și spuse poruncitor: Toporule, hai
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
două lucrări teatrologice. Nu ar fi vorba de o „risipire”, ci de o rotunjire a unei certe vocații literare... Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog Constantin Codrescu (Pribeag prin viața mea, editura Betta, 2009) uimesc, indignează și Întristează. Dar s-o luăm metodic. Am avut cinstea să-l cunosc pe C. Codrescu și chiar să mă bucur, Într-o perioadă, de amiciția sa. Îl reținusem, adolescent fiind, În spectacolul Jocul ielelor de la Teatrul Mic, În care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dramaturgului. Și acum Îl apreciez ca scriitor - este unul dintre cei mai mari, ai lumii, nu doar ai Americii! -, dar dezvăluirile-i diariste m-au făcut să simt gustul dezamăgirii. Să mă explic : nu faptul că era homosexual m-a indignat, ci indecența cu care-și rememora aventurile de gay, mîndrindu-se parcă, cu cuceririle-i deplorabile și bolile venerice deloc stimabile! Și la heterosexuali nu dă bine ...lauda de sine, d’apăi la pederaști! (acum doi-trei ani, o poetă celebră, de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
e o poziție comodă, dar poate și... lașă. Căci un critic de notorietate internațională, precum compatriotul nostru, mi se pare că e important să explice și de ce un spectacol nu i se pare meritoriu...Chiar dacă pe moment artiștii vor fi indignați, ulterior opinia teatrologului Îi va pune pe (poate, profitabile) gînduri... Beatrice Rancea vorbind,Într-o emisiune tv, despre minunata Natalie Portman În Lebăda neagră afirmă: doar cei care-au făcut balet Înțeleg dificultatea rolului. Punct de vedere discutabil: ce se
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prag de pensie, cè înseamnè o soție virtualè?! Dar un telefon pot sè dau? îndrèznesc eu, Mi-a rèmas mobilul în mașinè, mè scuz eu pentru îndrèznealè, iar bradul tèiat de tatèl lui Ilarie nu mai poate vorbi! În America? indignându-se de neobrèzarea cu care mi-aș permite sè cheltuiesc banii contribuabililor pe telefoane personale în America, La nevastè-ta vir, è, è?! Nu, domnule plutonier major, aici în oraș, mè așteaptè o femeie, intelegeti?! fac eu pe naivul încercând sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prostii; dar aproape că nu-l ascult. Din când în când mai prind câte un crâmpei semnificativ din această analiză psihologică profundă, în restul timpului, mintea îmi este ocupată cu rememorarea convorbirii telefonice cu Jake, de după-amiază. —Măcar asculți? se indignează Davey. Mă scutur cu greu de scena în care Jake îmi spune că abia așteaptă să mă vadă. Da, îl asigur eu. Finn are nevoie de cineva cu mai puține aripioare, iar Daisy de cineva mai stabil. Sună foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
despre o agenție din orașul nostru,care ne poate ajuta să divorțăm...Când? Când,ce? -Divorțul,dragă! se arătă contrariată Lore. Pe urmă se ridică brusc,teatral,fără să mai aștepte un răspuns pertinent și ieși din încăpere. Gina strigă indignată în urma ei: Domniță,noi salvam căsnicii,nu le distrugem!!! Dan comentă pentru sine. ”E ceva putred în Danemarca”. Gina alergase după Lore.Era derutată. -Ai dreptate.E ceva șubred .A dispărut. Nimeni nu a văzut-o.Nici măcar John... -Parcă am
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
absurde - le primesc resemnați, ca pe un destin. Memoriile pe care mi le-au arătat recurgeau la o argumentare ridicolă! Mi s-au plâns că până și fiica lor ispășea, la rândul ei, „păcatele lui Anton”: fraza asta m-a indignat, dar am renunțat să deschid orice discuție pe tema ei, fiindcă mă grăbeam. * Colțurile gurii i-au căzut a dezaprobare. O deranjează și mănușile la condus, Își simte palmele umede. E cald, e Încă vară, totuși ar putea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atâta zel arată că personajul acceptă fără rezerve concluzia chiar în situații în care nici nu știe despre ce e vorba („curat plastograf”) sau, ignorant, recunoscând în acest caz cu ingenuitate că termenul îi este neînțeles: „Eu vampir, ai?... se indignează Tipătescu. Caraghioz”, „Curat caraghioz! Pardon, să iertați, caone Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia bampir?”. Râsul este generat și prin revenirile de la mecanic ale acestui personaj: „curat condei! (Luându-și numaidecât seama, naiv:) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...”. În
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pentru mine? mă întrebă ea pe un ton aproape jalnic. Spune-i în ce stare sunt. Am văzut că dorește să fac apel prin toate mijloacele la compătimirea lui. Îi șiroiau ochii de lacrimi. Am fost teribil de înduioșat. Eram indignat pur și simplu de cruzimea glacială a lui Strickland, și i-am făgăduit că o să fac tot ce-o să pot ca să-l aduc îndărăt. Am convenit să plec la Paris peste două zile și să stau acolo până când rezolv ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
avut prilejul m-aș fi bucurat să i-o spun în față, dar nu mi s-a părut că ar avea rost să-l caut anume pentru asta. Sunt puțin timid când e vorba să-mi asum rolul de persoană indignată din motive etice. Există întotdeauna în această atitudine un element de automulțumire care te pune într-o poziție proastă în fața unui om care are simțul ridicolului. Pentru mine e nevoie de o pasiune foarte vie ca să mă oțelească destul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la Apolonius, până ce acesta a strigat, acum și mai tare: "Efesieni, împăratul a fost ucis chiar în clipa aceasta". Efesienii au crezut că filosoful delira și s-au temut să n-o pățească fiindcă ascultaseră asemenea vorbe, fără să se indigneze, dar ștafetele le-au adus mai târziu vestea că, într-adevăr, Domițian fusese omorât de liberții săi, la Roma, chiar în ceasul de amiază când Apolonius își ținuse discursul. Întâmplarea aceasta a avut loc pe la sfârșitul primului secol după Christos
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scurte despărțiri, cu toate îmbrățișările ei înfrigurate, uneori eram nefericit din cauza ei chiar. Astfel de întîmplări erau însă rare, fie că ea le pricinuia numai uneori, fie că eu, ținînd-o tot timpul lângă mine, nu-i dam prilejul. M-am indignat intr-o zi că a putut prelungi o discuție cu mediocrul X. Irina, la argumentele mele, spuse: "Ai dreptate, eu nu-mi dădeam seama!" Cu un astfel de răspuns de femeie - și deseori veneau astfel de răspunsuri din partea Irinei - nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva rochii și cei câțiva ciorapi pe care-i aveau. E ridicol să vezi aceeași bluză roșie cu panglicuțe colorate, ornamentate pretențios, apărând în fiecare zi pe alt trup. Mă indignam când vedeam că Irina lasă să i se schimbe hainele în felul acesta. "Dacă mi le iau ele, ce vrei să fac!" Băieții se îmbătau, glumeau grosolan și țineau la mese interminabile discursuri. Unul din ei păruse Irinei bine. "Cel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să și-l ascundă cu batista, prefăcîndu-se că plâng, astfel că profesoara, îngrijorată, nu știa cum sa le mai potolească. Situația era grotescă și denota uscăciune sufletească. E drept însă că eu, când mi s-a spus întîmplarea, în loc să mă indignez, am găsit că nu e decât un interesant caz psihologic, când în momente grave, cu toate intențiile bune și emoția sinceră, te manifestezi invers de cum ar trebui. Mă întreb iar dacă îi plăcea natura. O duceam, în entuziasmul meu, pretutindeni
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-l mânuiască îndemînatec tocmai împotriva mea. Așa mi-am plătit vina. Acum nu-mi mai aduc aminte decât de o singură minciună înainte de despărțirea noastră: îi dădusem o întîlnire și ea întîrziase cu o oră. Ploua teribil și eu eram indignat, căutînd-o pe la toate colțurile străzii. În sfârșit, o găsii, și ea pretextă că se adăpostise sub un balcon și se prefăcea mirată fiindcă nu mă văzuse. Eu, care o căutasem de mai multe ori în locul acela, am putut să-mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
totul dura timp mult, oricât au încercat, la început, să o certe cei de acasă. Acum mă trezesc că aduce o mulțime de indivizi suspecți, dar puși la punct de surâsul ei egal, cu care nu știu ce să vorbesc și mă indignez că, dimpotrivă, Viky se simte foarte bine cu ei, înșiră banalitățile fără nici o dificultate, omoară timpul fără nici o părere de rău și fără să bănuiască plictiseala mea. Câte unul din companionii ei e și urât și imbecil, și totuși îl
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cunoaștere, m-aș fi consolat cu gândul că așa sunt oamenii, dar te știam pe tine delicat, cum procedai într-o scenă, ce altfel devine oribilă. (De fapt, explicația era mai ales: pe dânsul Ioana nu-l iubea și o indignau toate gesturile, la mine orice i se părea perfect.) Ca un animal, credea că totul trebuie făcut simplu, un act de care trebuie să profiți cât mai copios. Și-a făcut cu mine educația, și acum, cu altă ocazie, se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
desfășura lângă el. Credea poate că sunt o midinetă care vrea să se dea. Într-o zi, la hotel, plănuind să se apropie de mine, m-a găsit înghețată, fără putere să fac un gest să-l primesc. S-a indignat cu o ridicare din umeri și a început să se încalțe. Oh! ce groază a fost pentru mine atunci! M-am îmbrăcat în goană și am pornit ca o nebună pe străzi, în timp ce el, transformat ca prin minune, se milogea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]