2,142 matches
-
un scriitor clasic; poziționat în centrul mișcării literare, reprezintă extremele sale turbionare. În fapt, intransigența Manifestului activist către tinerime, ca și detașarea ironică a poemelor Un căscat în amurg sau Doleanțe nu sunt, în perspectiva mai amplă a modernismului ca individualism raționalist și revoltă antitradiționalistă, decât urmarea logică a aceleiași atitudini; dovadă, poziția circumspectă a scriitorului față de excesele avangardei, căreia îi reproșează, într-un poem în proză modelat pe calapod futurist, superficialitatea și sterilitatea (Vorbe goale, 1925). Ceea ce îl desparte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
maestru al figurilor de stil) numește "Caesaro-Papism-Mammonism" regimuri măcinate de criză. Totalitarismul sovietic a realizat o "fuziune aproape totală a ierarhiilor politice, ideologice și economice"; a fost dominat de scopul declarat de a crea omul nou, socialist, emancipat de ideologia individualismului posesiv, de fetișismul mărfii și de exploatarea de clasă. Evident, nu și-a atins scopul, insistă Gellner, în schimb a produs supuși cinici, lingușitori, pricepuți în a tolera limbajul dublu. Acești "individualiști-fără-oportunitate" nu au cunoscut și nu au practicat activități
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fermecător întotdeauna. Astfel, prostul gust este considerat o particularitate a actualității deformate de progresul nevoii de frumos, iar reforma fundamentală ar consta în disocierea între artă și simțul de proprietate, care dăunează frumosului. Altă „categorie relativ recent apărută, odată cu începuturile individualismului pe care îl presupune” este prostia (Disertație asupra prostiei), definită ca „rivalitatea dintre ceea ce-i individual și ceea ce-i social în personalitatea umană, cu triumful celui din urmă element [...], victoria lozincilor gregare asupra gândirii proprii”. Racordarea la ceea ce însemna noutate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
săi pare că s-a rătăcit -, s-a detașat vizual de masele de oameni, de infern. Singurul ei "loc" în narațiune este legătura cu Schindler. Simplul fapt de a privi devine un fel de salvare deși, din cauză că firul narativ evită individualismul anecdotic, această fetiță nu va supraviețui și nu va intra niciodată în fabrica lui Schindler. * * * "Eu" și "el" sînt de fapt "eu" În mod tradițional, în funcție de "vocea" naratorului, narațiunile au fost denumite romane "la persoana întîi" sau romane "la persoana
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
întrebări. Strategia poartă numele de "lectură prin replici". Procedura este excelentă: fiecare întrebare atrage după ea alte și alte întrebări. Singura problemă este că ambii termeni-cheie voce și replică reprezintă metafore sugerînd discursul uman perceptibil. Ceea ce presupune promovarea implicită a individualismului și a centrismului lingvistic, ambele ideologeme rezistente într-atît de rezistente încît însăși întrebarea asupra inevitabilității lor pare a fi fără ieșire. În întîmpinarea tuturor reacțiilor provocate de edițiile anterioare ale acestei cărți, am fost adesea constrîns să mă întreb de ce
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fac atîta vîlvă în jurul ideii de focalizare, ca fiind al treilea termen implicat în demonstra-ție. Probabil că mi-am pus întrebarea asta de-atîtea ori, încît acum îmi vine foarte greu să găsesc răspunsurile. Dar poate că argumentul îndreptat și împotriva individualismului, consubstanțial cu manevrarea conceptului de "voce" vorbitoare, și împotriva centrismului lingvistic, consubstanțial cu dominația acestei "voci vorbitoare", are o oarecare greutate acolo unde argumentele logice și ideologice nu sînt de ajuns. A întreba nu de unde vin cuvintele sau cine pune
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
la noțiunea de identitate, respectiv de identitate colectivă, în susținerea argumentului lor. 2.2.1. Alexander Wendt În conceptualizarea sistemului internațional, Alexander Wendt se delimitează de teoretizarea pe care Kenneth Waltz o propune, nefiind de acord cu raționalismul, materialismul și individualismul caracteristice neorealismului. După cum a argumentat Alexander Wendt, factorii materiali nu pot fi analizați fără a se lua în considerare structurile sociale prin care li se conferă semnificație. Wendt prezintă politica mondială ca un domeniu al socialului a cărui caracteristici sunt
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
nu mai era divizată între capitaliști și comuniști, iar conflictul dintre superputeri nu mai era inevitabil. Această "Nouă Gândire" menținea elemente din trecutul sovietic, inclusiv o comparația dintre Rusia și Europa, și mai puțin cu Asia, dar și scepticismul în privința individualismului liberal. Gorbaciov a păstrat tradiția centralizării deciziei politice care-i conferea autoritate să vorbească în numele întregii țări pentru a-i defini identitatea.388 Prin noțiunea de interpelare se explorează dimensiunea relației constitutive dintre lideri și societate. Spre exemplu, în studiul
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
treilea rând, extinderea procesului de democratizare, prin reformarea procesului de luare a deciziilor la nivel național. Prin promovarea conceptului de securitate umană, care este coextensiv auto-identificării cu umanitatea, se aduc în prim plan valorile colective și moralitatea în contrapartidă la individualismul îngust sau la apatia politică reflectată în instituțiile formale politice stato-centrice. Richard Falk677 vorbește despre extinderea sentimentului comunitar, de slăbirea legăturii dintre suveranitate și comunitate, de construirea unui puternic sentiment al identității cu ceilalți oameni, cu aspirațiile și suferințele lor
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pe calcule și alegeri raționale și limitate la cultura vestică de tip individualist. Născute din paradigma neoclasică, teoriile motivației au în centru individul care este văzut ca o ființă rațională ce își maximizează câștigul. Dacă teoriile centrate pe nevoi afirmă "individualismul expresiv", cele de proces se întemeiază pe un "individualism utilitar", însă ambele vizează satisfacția individuală (Shamir, 1991, p. 406). Principalele slăbiciuni ale teoriilor motivației dezvoltate de gândirea psihologistă sunt: excluderea valorilor și a obligației morale, imposibilitatea aplicării postulatelor în situații
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
vestică de tip individualist. Născute din paradigma neoclasică, teoriile motivației au în centru individul care este văzut ca o ființă rațională ce își maximizează câștigul. Dacă teoriile centrate pe nevoi afirmă "individualismul expresiv", cele de proces se întemeiază pe un "individualism utilitar", însă ambele vizează satisfacția individuală (Shamir, 1991, p. 406). Principalele slăbiciuni ale teoriilor motivației dezvoltate de gândirea psihologistă sunt: excluderea valorilor și a obligației morale, imposibilitatea aplicării postulatelor în situații de slabă definire a variabilelor (cum ar fi contextele
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
alți cercetători (Robie, Ryan, Schmieder, Parra și Smith, 1998). Huang și Van De Vliert (2003) atrag atenția asupra specificului național ca mediator între caracteristicile postului (intrinseci și extrinseci) și nivelul satisfacției. Dezvoltarea economică, exprimată prin sistemul bunăstării și securitatea socială, individualismul ca și caracteristică culturală precum și distanța față de putere sunt variabile care influențează nivelul satisfacției. Cei doi autori au realizat un studiul pe bază de chestionar ce a inclus 107292 angajați din 2000 de companii multinaționale aflate în 49 de țări
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
motivare inferate din modelele teoretice au un caracter preponderent reparatoriu, curativ. Deși teoria motivației s-a dezvoltat în spațiul cultural american, considerat pragmatic prin excelență, cercetarea motivației a înregistrat mai puțin această caracteristică. Alte caracteristici ale culturii americane, cum sunt individualismul și hedonismul, sunt mult mai evidente. Modelele de măsurare întemeiate pe o schemă aditivă sau multi-teoretică permit în mică măsură depășirea acestei limite. Această constatare a fost întărită și de rezultatele evaluării motivației staff-ului managerial din șase organizații brașovene
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
deducted from theoretical models have a predominantly reparatory, curative character. Although motivation theory has been developed within the American cultural space, considered as essentially pragmatic, the motivation research showed less this feature. Other features of the American culture, such as individualism and hedonism are much more obvious. The appropriate question in this context regards the direction of development of the research based on the concept of motivation. The idea that motivation is a managerial fiction or that motivation has "died" as
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
particulièrement réparateur et curatif. Bien que la théorie de la motivation a été développée dans l'espace culturel américain, considéré comme éminemment pragmatique, la recherche de la motivation a montré moins de cette caractéristique. Des autres caracté-ristiques de la culture américaine comme l'individualisme et l'hédonisme, sont plus évidentes. La question qu'il convient à ce contexte est celle sur l'orientation du développement de la recherche fondée sur le concept de motivation. L'idée que la motivation est une fiction managériale ou que
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
impune schimbarea opticii asupra conceptului static, care în această situație este acela de democrație? Răspunsul autorului se regăsește pe parcusul întregii cărți fiind construit pe parcursul tuturor capitolelor. Fai consideră că în această perioadă istorică societatea de tip occidental, caracterizată prin individualism, riscă să se modifice ca urmare a realităților impuse de noile cuceriri tehnice. Însă nevoia antropologica a omului occidental este aceea de rezista. Astfel apare necesitatea unui nou tip de intermediere între individ și instituții. Pornind de la această întrebare, înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
posibilă proiecția holistă asupra spațiului social, îmi voi concentra atenția asupra înțelegerii individualiste a construcției societății, dezvoltată îndeosebi de către teoriile filosofice și politice ale modernității. 2.2.1. Proiecția individualistă asupra socialului În termeni relativ simpli, ideea de bază a individualismului ca tipar ideologic de construcție a realității sociale este aceea potrivit căreia societatea modernă este rezultatul unui proces de individuație. Acest proces conține două laturi, dintre care una vizează dezvoltarea forței eului, iar cealaltă are în vedere creșterea singurătății specifice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
încărcat de ambiguitate: "Pe de o parte, creșterea independenței omului față de autoritățile externe, iar pe de altă parte, creșterea izolării și a sentimentului ce a rezultat de aici de neînsemnătate și neputință individuală"290. Ambiguitatea proprie libertății modernilor și, implicit, individualismului care decurge de aici, s-a transmis, după cum sugerează anumiți autori, și în societatea contemporană, unde, "în ciuda unei spoieli de optimism și inițiativă, omul este copleșit de un profund sentiment de neputință, care îl face să privească îndelung spre catastrofele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
optimism și inițiativă, omul este copleșit de un profund sentiment de neputință, care îl face să privească îndelung spre catastrofele ce se apropie ca și cum ar fi paralizat"291. Este lesne de observat, în opinia mea, apropierea dintre această viziune asupra individualismului și universul de discurs al filosofiei existențialiste, dezvoltată mai ales în spațiul continental, ceea ce nu face însă ca un astfel de demers să nu fie discutabil. În acest sens, unii teoreticieni au apelat la o perspectivă antropologică atunci când s-au
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
existențialiste, dezvoltată mai ales în spațiul continental, ceea ce nu face însă ca un astfel de demers să nu fie discutabil. În acest sens, unii teoreticieni au apelat la o perspectivă antropologică atunci când s-au oprit, în cercetările lor, asupra problemei individualismului, aducând în atenție o privire globală asupra ideilor și valorilor caracteristice modernității. Se consideră, în acest context, că individualismul ar fi realizat trecerea de la mit la rațiune în epoca clasică și că acest lucru s-ar fi petrecut în lumea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
discutabil. În acest sens, unii teoreticieni au apelat la o perspectivă antropologică atunci când s-au oprit, în cercetările lor, asupra problemei individualismului, aducând în atenție o privire globală asupra ideilor și valorilor caracteristice modernității. Se consideră, în acest context, că individualismul ar fi realizat trecerea de la mit la rațiune în epoca clasică și că acest lucru s-ar fi petrecut în lumea occidentală odată cu apariția creștinismului și cu ieșirea individului (urmare a conformării la îndemnurile christice) "în afara lumii". Această ieșire se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tiranului, drept fondat pe ideea unui contract între guvernați și guvernanți, s-a ajuns la afirmarea dreptului individului, la libertatea conștiinței. Libertatea conștiinței constituie astfel primul element al libertății politice pus în practică și rădăcina tuturor celorlalte"294. Dacă, alături de individualism, avem în vedere libertatea proprie individului, trebuie amintit că, în gândirea politică de după anul 1600, apar două tipuri de contract. Este vorba, pe de o parte, despre un contract social, care introduce o relație al cărei specific este egalitatea sau
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
contract fiind, așadar, unul de asociere. Pe de altă parte, putem vorbi de un contract politic, adică un contract de supunere ce introduce relația subordonării guvernaților față de un guvernant sau de o guvernare. Este limpede că, atunci când mă refer la individualism, acord atenție primului tip de contract. Conform perspectivei antropologice discutate de-a lungul acestor rânduri, ceea ce este caracteristic construcției individualiste a realității sociale e faptul că aceasta implică atât egalitatea oamenilor, cât și libertatea lor. În ceea ce privește primul termen, egalitatea, se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Samuel Pufendorf 301. Analizând acest tip de construcție conceptuală a realității, pe care l-au propus teoriile sociale și politice din epoca modernității, constatăm că, într-adevăr, anumite modele de cunoaștere ideologică a spațiului social, precum liberalismul, sunt inseparabile de individualism 302. Nu este deloc întâmplător faptul că ideile liberale se vor dezvolta filosofic în cadrul mai larg al empirismului britanic. Una dintre supozițiile principale ale acestei filosofii pleacă de la celebra ceartă a universaliilor. Având în atenție ideea lui Occam, că "universalia
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este deci pur tehnică și instrumentală, fără a modifica natura individuală a omului 305. Ca element empiric, individul are, pe lângă drepturile inalienabile prescrise de natură, și anumite interese. Regăsim aici o concepție pragmatică generală, care a stat mereu în centrul individualismului liberal, o concepție legată de acea mentalitate a omului de acțiune proprie spațiului anglo-saxon306, om care urmărește un anumit interes în orice activitate pe care o întreprinde. Individul, așa cum este conceput nu numai de ideologia liberală, ci și de cea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]