1,451 matches
-
care conferă comicului a cărei formă o imprumută, alură umoristică. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum observa Dorina Grăsoiu în Mihail Sebastian sau ironia unui destin, dacă aplicăm definițiile teoreticianului 220 la propriile creații, Mihail Sebastian se încadrează indubitabil în categoria umoriștilor, "fiindcă, așa cum concepe el umorul (ca "un mod liric", "o poezie ratată ", " tragedia unei sensibilități care nu se poate realiza, drama unui sentimentalism strâmbat din proprie voință, autoironia unui visător surprins ", așadar un " lirism care cedează exigențelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concret, dacă în privința satirei, a parodiei, a grotescului și a umorului, nu se poate susține că doar contribuția lui Caragiale a înrâurit decisiv manifestările comice ulterioare, în schimb, anumite unități distinctive care construiesc mai largi clase din tipologia comicului, poartă indubitabil amprenta caragialiană. Tipuri precum Mitică, politicianul "moftangiu", amicul, semidoctul, mahalagioaica etc., subsumate așa-numitului comic de caracter, apoi teme precum politica, familia, gazetaria, justiția, care formează substanța comicului de moravuri și multe dintre componentele care guvernează comicul de limbaj, sunt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decadența, mitologia dezabuzării revoltate împotriva raționalizării, a industrializării, a pozitivismului insolent 265 (echivalent al postmodernismului secolului XX, după opinia lui Durand), dar și revirimentul mitologiilor clasice, prin Wagner, Zola, Freud, Mann, Joyce, iar "ceea ce credeam a fi obiectivitatea pozitivă și indubitabilă a narațiunii istorice nu este decât o mitologizare partizană și subiectivă".266 Lucian Boia formulează la rândul său un diagnostic cauzal pertinent, când notează că înainte de secolul al XVIII-lea lumea era stabilă, organică, dată (ulterior ea trebuie inventată cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
filozofică și poetică a lui Unamuno, prefigurând în mare măsură raporturile moderne dintre personaje și autori/cititori, ca și pluralitatea auctoriatului. Strict istoricește însă vorbind, și rezumându-ne la cadrele modernității, întâietatea lui Unamuno din acest punct de vedere este indubitabilă: Șase personaje în căutarea unui autor, de Luigi Pirandello, apare abia în 1921, pe când Ceață în 1914, o primă variantă a manuscrisului, cvasi definitivă, datând din 1907. Fie și așa, nu cred însă, o spun încă o dată, că cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prezentat de Urbas, care a trimis simplu și triumfător o roză. N-a existat nici o disidență; vorbele, artificioase fiice ale omului, n-au putut ține piept rozei spontane, fiica Domnului. Cinci sute de mii de pesos au Încoronat pe loc indubitabila faptă de vitejie. Ascultătorii de radio, spectatorii și telespectatorii, și chiar acei amateurs Înrăiți și ocazionali ai ziarelor de dimineață și ai autorizatelor și copioaselor anuare medicale vor fi remarcat deja, fără doar și poate, Întârzierea cu care aducem vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără coarne argentiniene care să-și lase urmele În respectivele zone de interes. La fel ca roza lui Urbas, chiar dacă În chip mai contondent și mai impetuos, ovina dătătoare de lână nu era o fină fantezie a artei, ci un indubitabil și Îndărătnic specimen biologic. Dintr-o pricină care ne scapă, betegii membri ai juriului reunit În plen i-au refuzat lui Colombres premiul În legătură cu care spiritul său artistic Își făcea deja cumpătate iluzii. Mai echitabil și mai generos s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o să întâlnesc niciodată un bărbat care să vrea să mă ia de nevastă. Ei, poate că ar trebui să fiu mai explicită. Am crezut că n-o să întâlnesc niciodată un bărbat cumsecade care să vrea să mă ia de nevastă. Indubitabil, nebuni erau din belșug. Dar un bărbat cumsecade, un pic mai mare decât mine, cu o slujbă decentă, arătos, haios și bun... Știți ce vreau să spun - unul care să nu se uite la mine ciudat când pomenesc de serialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am îndrăgostit de altcineva, mi-a răspuns el terminat. Ce vrei să spui? Te referi la o altă femeie? am întrebat eu cu senzația că cineva mă pocnise peste ceafă cu o bâtă de crichet. Da, a zis el indubitabil ușurat că păream să pricep elementele de bază ale situației. — Și mă părăsești? am repetat eu nevenindu-mi să cred. Da, a spus James privindu-și pantofii, apoi uitându-se la tavan, la sticla mea de Lucozade, la orice, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai sinchisesc, m-am gândit, acum că viața mea s-a sfârșit? În plus, nimic nu mă mai încăpea. Am deschis șifonierul și am făcut un pas înapoi văzând privirile dezgustate pe care mi le aruncau vechile mele rochițe. Era indubitabil. Toate vorbeau de mine. Aproape că le vedeam cum își dădeau coate zicând: „Uitați-vă la ea, uitați-vă cât e de mare! Chiar crede că niște rochițe măsura patruzeci și doi, ca noi, o să se poată mula pe corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trimis după sticla de vodcă pe care a supus-o apoi la mai multe teste. (De pildă: Poftim, miroase! A ce-ți miroase? — A nimic, mamă. — Exact!) Rezultatele obținute în laboratorul criminalistic improvizat în bucătărie au demonstrat că în mod indubitabil cineva umblase la sticla de vodcă. Chiar de mai multe ori. A urmat o scenă lacrimogenă desfășurată între mine și părinții mei. Ei, cel puțin mama era în lacrimi. Dar lacrimi de jenă și furie. —Of, ce rușine, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și apropo, asta e soră-mea, Claire. S-a întors de la Londra pentru c-a părăsit-o bărba-su. Bravo, Claire, mi-a șoptit apoi printre dinți, în timp ce-l împingea pe Conor în sufragerie. De o lună de zile îl evit. Indubitabil, Helen avea să ardă în flăcările iadului. Dar măcar acum mi se explicase de ce Jim mă ignora de fiecare dată când ziceam „Bună, Jim“. Pentru că omu’ nu era Jim. Dar semăna perfect. După asta, de fiecare dată când îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
permise. Ar trebui să treacă un examen că să dovedească faptul că, deși sunt atât de superbi, sunt de încredere, că se pot comporta în mod responsabil pe stradă. Și nu doar că Adam era așa de frumos. Chestie absolut indubitabilă. Dar era așa de mare și de masculin. Mă făcea să mă simt ca o femeie micuță și fragilă. Retrăiam sindromul cămășii de noapte uriașe. Adam a zis: —Cu cine ai venit? Iar eu am spus: — Cu prietena mea, Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi trebuit să mă jenez? Acum nu mai trebuia să-mi fac griji decât dacă aveam să fiu bună de ceva. Adam m-a sărutat din nou. Și situația a devenit cu mult mai serioasă. Sărutul ăla a încheiat indubitabil orice fel de discuție jucăușă. L-am privit. Ochii i se întunecaseră. Îi deveniseră aproape negri de dorință. —Claire, a șoptit el (acum începuse el). Știi, n-am mai fost cu nimeni de foarte mult timp. Nu? m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un minut de mirosuri acre de castraveți și cuvinte stricate, elevi cu capete mici și țărani cu servietă, am studiat cu interes grafitti-ul uriaș de pe unul dintre stîlpii podului ce se-nălța drept În fața mea. Scria FUCK cu roșu, semn indubitabil că vremurile se schimbaseră. Era În aprilie 1990. Fusesem definitiv conectați la civilizație, de-acum Încolo urma să fim fericiți, rafinați, fotogenici, de-acum Încolo aveam să scriu așa cum doream. Mă puteam În sfîrșit dezlănțui. Am pipăit În buzunarul canadienei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mi-ar micșora bogăția experienței, nu mi-ar îngusta deloc felul de a percepe lumea. Și din păcate, nu mi-ar ușura câtuși de puțin suferințele, n-ar înlătura în nici o măsură ravagiile pe care le-au produs. Singurul adevăr indubitabil este omul nud care se teme și suferă, singura realitate autentică este realitatea suferinței noastre.“ ÎVladan Desnica) „...Cine își privește în urmă dezmeticit viața și își dă seama că fiecare pas al drumului său greșit a fost necesar și inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am uitat pe fereastră. Era ora unu fix, Într-o zi geroasă de iarnă. Aveam douăzeci și trei de ani și călătoream pe bancheta din spate a unui Cadillac cu șofer, În drum spre atelierul lui Tommy Hilfiger. Și eram, indubitabil, moartă de foame. Ne-au trebuit aproape patruzeci și cinci de minute ca să trecem de cele cincisprezece intersecții la ora la care un oraș Întreg iese În pauza de prânz, era primul meu contact cu un adevărat blocaj de trafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Flăcăul cel blond își jucă mușchii de pe torsul cu bicepși arătoși și privi în juru-i să vadă ce efect au spusele sale, care îmbinau vaste cunoștințe de astronomie și, în aleatoriu amestec, tot pe atâtea reușite elemente de folclor. E indubitabil că așa ceva e inadmisibil, suplimentă el admonestarea, care, odată ce era exprimată de el, părea a fi un veritabil supliciu pentru Profesor. Din toată asistența, numai tânăra suplă cu gât arogant și plete aurii nu păru să agreeze Niagara de reprehensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Nietzsche ar fi avut un imens succes, datorită faptului că intelectualitatea vremii fusese dezamăgită de demagogia regimurilor democratice.) Acestor "fonduri" li se adaugă, de asemenea, 11 note, sub genericul Carnetul unui nemulțumit, semnate Verax. Paternitatea lui G. Ibrăileanu este indubitabilă, căci o notiță, de la rubrica Știri, din ultimul număr (155), spune limpede: "În Editura Șaraga s-a pus sub presă Note literare de C. Vraja, cunoscutul Ťnemulțumitť de la ŤNoutateať. Volumul cuprinde articole publicate în ŤEvenimentul literarť, ŤLumea nouăť și articole
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
din cap. ― Dacă au făcut-o ei, au improvizat. Planurile unei asemenea chestii nu figurează în niciunul din manualele noastre. Noile structuri fuseseră adăugate la învălmășeala de țevi și de canalizări care se încrucișau la nivelul inferior al stației. Era indubitabil o construcție realizată cu un scop precis și nu rezultatul unui accident industrial. Pe alocuri umed și strălucitor, materialul folosit pentru construirea acestui adaos semăna cu rășina epoxidă sau cu cleiul solidificat. În anumite puncte, lumina pătrundea în această substanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
clintit din loc, oricâte încercări s-ar face și de oriunde ar veni ele" (Scânteia, nr. 319, 1945) În exemplul de mai sus, se utilizează sofismul ad populum. În vederea legitimării accesului la putere al guvernului Petru Groza, se afirmă legătura indubitabilă care ar exista între popor și acest guvern. Astfel, Guvernul Petru Groza este "primul guvern din țară adus la putere de poporul însuși, poporul a sprijinit și continuă să sprijine din toate puterile sale guvernul P. Groza, iar această legătură
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
când încetează rivalitățile cele urâte dintre părțile ei; când fiecare parte începe a uita interesul său particular și drepurile sale exclusive, și își caută folosul său în prosperitatea și înflorirea totului (pp. 58-60). Fără să menționeze explicit țările române, este indubitabil faptul că afirmațiile fac trimitere la teritoriile românești, care deși împărtășesc aceeași origine, au fost, în decursul istoriei, separate "parte din întâmplare, parte din greșeală și din prostie". Cartea despre patriotism a lui Aaron a contribuit din plin la înfierbântarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale "naționalismului ortodox" pot fi reduse la două postulate interconectate: i) România este statul românilor, și ii) a fi român înseamnă a fi ortodox (Andreescu, 2003, p. 35). Etnicizarea statului și identitatea român-ortodox asigură "naționalismului ortodox" propovăduit de BOR un indubitabil caracter exclusivist etnico-spiritual. Revendicând rolul oficial de biserică națională a românilor, BOR a contribuit asiduu, în concert cu alte forțe politice și culturale, la etnicizarea discursului identitar românesc prin promovarea unei versiuni ortodoxiste a naționalismului etnic. Pe plan politic, legionarismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de confesiune catolică, o premieră în politica americană. O altă premieră, la câteva decenii după desfășurarea cu succes a Mișcării drepturilor civile (vezi CIVIL RIGHTS MOVEMENT), o altă barieră urma să fie depășită, prin alegerea primului președinte american de culoare. Indubitabil, experiența frontierei este unul din miturile fondatoare ale identității americane în continuă redefinire, pe care Blazek și Glenday o caută și în explorarea mitologiilor americane așa cum apar ele în literatura contemporană. Ei identifică romancieri precum Cormac McCarthy (vezi) și o
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și de scriitori ai modernismului precum Kafka, Beckett sau Eugen Ionescu. Antropocentrismul modernist-existențialist putea fi "inuman", "torturant". Noul antropocentrsim se dorește eliberator fără limite, într-o postistorie globală, capabilă să asigure fericirea planetară. Întoarcerea ființei umane la joc este semnul indubitabil al noului umanism, garanția bucuriei existențiale. Minunea e cu atât mai mare, cu cât omul se eliberează pentru prima oară de miturile salvării, care implică transcendentul. Hotărât lucru, "paradisul" e aici, nicicum dincolo. Nu mai avem nevoie de naiva poveste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]