1,173 matches
-
d-nei Blavatsky, în care ea afirmă că anumiți supraoameni au supraviețuit distrugerii Atlantidei păstrându-și înaltul nivel de conștiință pe care-l aveau. Acești supraoameni, în accepțiunea lor, erau Arienii. Aceste credințe pervertite au fost folosite de oameni politici, mari industriași (membrii acestei societăți), pentru a asigura o doctrină suficient de convingătoare care a manipulate masele și a dus în final la genocidul celui de-al doilea război mondial. 3. SOCIETATEA VRIL (Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik). Societatea Vril, înființată de același
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
spate. Angajarea de scurtă durată a bunicului meu la compania de automobile Ford a marcat singura perioadă În care vreun Stephanides a lucrat În industria automobilelor. În loc de mașini, aveam să devenim producători de platouri cu hamburgeri și de salate grecești, industriași de spanikopita și de sandvișuri calde cu brânză, tehnocrați ai budincii de orez și ai plăcintei cu cremă de banane. Banda noastră de asamblare era grătarul; utilajul nostru greu - dozatorul de sifon. Totuși cele douăzeci și cinci de săptămâni ne-au creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de un conflict mult mai mare. În 1944 pe tot cuprinsul Detroitului, uzinele de automobile au fost reutilate. La Willow Run, de pe linia de asamblare se rostogolesc avioane B-52 În loc de Forduri sedan. Mai Încolo, la Chrysler, se fac tancuri. Marii industriași au găsit, În sfârșit, un remediu pentru stagnarea economică: războiul. Motor City, care n-a fost Încă poreclit Motown, a devenit pentru o vreme „Arsenalul Democrației“. Iar În pensiunea de pe Bulevardul Cadillac Tessie Zizmo Își face unghiile de la picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să spună „la noi În Est“ În loc de “În Est“, ca și cum timpul petrecut În Michigan ar reprezenta doar o scurtă ședere departe de casă. Ce pot să spun despre colegele mele binecrescute, cu nasul mic și drepturi succesorale? Descendente ale unor industriași harnici și economi (la mine În clasă erau două fete al căror nume de familie era acela a doi fabricanți de mașini americani), arătau ele oare vreo aptitudine pentru matematică sau fizică? Dădeau ele oare dovadă de ingeniozitate mecanică? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al combinatului de la Ișalnița În anii de început ai republicii, ceasul istoriei personale a bunicului meu ticăia lent și stins, cât să nu supere bătăile marelui orologiu al istoriei colective. Ca frate al unui deținut politic și ca ginere de industriaș, inginerul Mircea Chiril (fostul băiețel) lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu greu din pricina norilor de praf, a hărților aproximative și a drumurilor desfundate. La construirea releului de pe vârful Coștila, a mâncat luni întregi mămăligă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
răspândiră zvonul mincinos despre Lct.Col.Tudose Ion care plictisit, renunța să mai instrumenteze această anchetă, transferând dosrul unui ofițer inferior și ne mai dorind să audă În vecii vecilor de numele lui Tony Pavone...! *Nobel Alfred (1833-1896) Chimist și industriaș suedez. A inventat dinamita 1866. Din 19o1 premii pentru cele mai valoroase lucrări de știință. *Ptolomeu (Claudius Ptolemaios) hr.90 - 168. Astronom, matematician și geograf grec. *Onassis (Aristotel Socrate) 1906 - 1975. Armator grec. *Colubmb Cristofor(Cristobal Colon) hr.1451-1506. Navigator
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
averilor și acumularea averilor în lumina de fiară a prafului de pușcă. Am urlat si eu în sălile scunde, subpământene și am plâns de fericire când era scos afară un om cu creierii împrăștiați. Am cunoscut marii magnați ai ruletei, industriașii, proprietarii de pământuri, bancherii care pariau sumele acelea de multe ori exorbitante. Timp de mai bine de zece ani, ruleta a fost pâinea și circul iadului nostru senin. Nu s-a auzit nici o șoaptă despre așa ceva de patruzeci de ani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unei fabrici de coniac își păstra mirosul de băutură chimică, proastă. Deși era mai mare decât oricare alta pe care o văzusem, în noaptea aceea era plina până la refuz. Oriunde priveai, întîlneai figuri cunoscute, ofițeri și pictori, câțiva preoți bărboși, industriași și femei mondene, toți surescitați de inovația neașteptată adusă ruletei. Tabla pe care doi tineri în cămăși scriau cotele pariurilor ocupa tot peretele din spatele lădiței pe care trebuia să se urce Ruletistul. Acesta apăru după un timp, abia străvăzîndu-se prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cutie adevărată de portocale, adusă din port și plină de inscripțiile unei firme arabe. În sală, atrași de fantasticul mizei din acea seară, puteai recunoaște, în burnusurile lor albe, diverși magnați ai petrolului, vedete de cinema și cântăreți la modă, industriași cu plastroane scrobite și garoafă la butonieră. Fiecare acceptase, la intrare, să fie legat la ochi cu o eșarfă de mătase pe care nu și-o scosese decât în sală. Eu însumi eram, o spun cu atâta dezgust încît nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era rândul lui, și nu a aflat până în anul 1964, atunci când a fost amnistiat. Noi am ținut legătura cu Hylde Riker prin scrisori care ajungeau cu mare întârziere, pline de păreri de rău, fiindcă rămăsese văduvă după căsătoria cu un industriaș neamț bogat și nu avea copii sau alte rude. În anul 1984, echipa de handbal feminin „TEROM” Iași s-a calificat în fazele superioare ale unei cupe europene la handbal, căzând la tragerea la sorți cu „Hypobank” Viena. Câteva jucătoare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ce vă închipuiți că are nevoie un asemenea complex. Construit de Stanley Ho, Teddy Yip, Yip Hon și Henry Fok, este în concurență permanentă cu cazinoul alăturat, Wynn. Stanley Ho (în prezent la 90 de ani) este unul dintre marii industriași și antreprenori din Hong Kong și Macau. Supranumit „Regele jocurilor de noroc “el a deținut monopolul acestei nișe de câștiguri timp de 40 de ani. Magnatul este implicat într-o mulțime de afaceri în Hong Kong, Macao, China continentală, Vietnam, Portugalia, Mozambic
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
luase de la Simion era o dărăpănătură. Prin avere se înțelegea în familie lucruri fabuloase. Nu toți în familie erau bogați, unii erau chiar cu desăvârșire scăpătați sau de o condiție mai mult decât modestă, mulți erau însă bine situați, mari industriași sau moșieri, sau, în sfârșit, în posturi de comandă bine retribuite, mai degrabă în mari întreprinderi decât la stat. Erau printre ei magistrați, politicieni, dar nici un ofițer. De serviciul militar căutau printr-un straniu atavism să scape toți. Lucru notabil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împreună cu familia, la procesul de alegere, își dădeau părerea, o ascultau pe a altora, așa cum faci când cumperi o stofă scumpă. În acest chip, toate se măritau cu oameni bogați sau în stare să devină, preferând aproape cu strictețe marii industriași, marii restauratori sau hotelieri, magistrații care aveau și moșie, mai rar un ofițer, de la colonel în sus, niciodată un profesor, niciodată un intelectual. Fetele erau umblate prin străinătate, vorbeau câte o limbă străină, știau să se conducă în lume și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moș Costache. Rațiunile epicului implică însă și alte spații, astfel că se pătrunde în sfera familiei Tulea, în casa lui Leonida Pascalopol, la moșia acestuia din Bărăgan, în casa Georgetei sau a lui Stănică Rațiu. Mediile sunt diferite: negustori, afaceriști, industriași, curtezane, parveniți, ceea ce dă imaginea amplă a unei societăți care se închină zeului ban. Aproape în fiecare loc este prezent Stănică Rațiu, cu debitul său verbal exagerat și cu îndrăzneala-i calculată, deși ieșită din comun. Personajul martor este Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum ți s-ar putea părea că e mausoleul lui Rasputin, colegiul San Gabriel a fost, la vremea lui, una dintre cele mai prestigioase și mai selecte instituții din Barcelona. Pe timpul Republicii a decăzut, pentru că noii Îmbogățiți de atunci, noii industriași și bancheri, ale căror odrasle fuseseră pînă atunci Împiedicate să pătrundă ani la rînd, fiindcă numele lor de familie miroseau a nou, s-au hotărît să-și creeze propriile școli, unde acestea să fie tratate reverențios și unde ei Înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
al conversației, Julián apăru În ușa dinspre dosul prăvăliei, cu un tipar În mînă. — Don Ricardo, cînd veți pofti... — Spune-mi, Julián, ce ai de făcut În după-amiaza asta? Întrebă Aldaya. Julián se uită cînd la taică-său, cînd la industriaș. — Păi, Îl ajut pe tata aici, În prăvălie. În afară de asta. — Voiam să merg la biblioteca de... — Îți plac cărțile, nu-i așa? — Da, domnule. — L-ai citit pe Conrad? Inima cețurilor? — De trei ori. Pălărierul Își Încreți fruntea, complet pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu mine, vreau să i-l prezint lui Jorge al meu. Fii liniștit, că mai apoi ți-l Înapoiem. Spune-mi, băiete, te-ai urcat vreodată Într-un Mercedes Benz? Julián deduse că așa se chema rabla imperială pe care industriașul o Întrebuința pentru deplasare. Scutură din cap. Atunci, e timpul. E ca și cînd ai urca la cer, numai că nu-i nevoie să mori. Antoni Fortuny Îi văzu plecînd În acel vehicul de un lux nemărginit și, cînd Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înveninată. Ceilalți se temeau de limba lui ascuțită și Îl considerau ca aparținînd unei alte specii, ceea ce, Într-un fel, nu era chiar nepotrivit. În ciuda trăsăturilor sale boeme și a tonului aristocratic pe care Îl afecta, Miquel era fiul unui industriaș Îmbogățit pînă la absurd prin fabricarea de armament. — Carax, nu-i așa? Mi s-a spus că taică-tu face pălării, i-a zis el cînd Fernando Ramos le-a făcut cunoștință. — Julián pentru prieteni. Mi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
său Julián decît ar fi crezut el cu putință. Odată, cu cîteva luni Înainte de intrarea lui Julián la colegiu, feciorul portarului tocmai strîngea frunzele uscate din curtea interioară cînd sosi fastuosul automobil al lui don Ricardo Aldaya. În după-amiaza aceea, industriașul nu era singur. Îl Însoțea o vedenie, un Înger de lumină Înveșmîntat În mătase, ce părea că plutește pe deasupra pămîntului. Îngerul, care nu era altcineva decît fiica sa Penélope, coborî din Mercedes și se duse pînă la fîntînă, fluturîndu-și umbreluța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ca Întotdeauna, se Înșelau: acestea abia Începuseră. Poliția și avocații lui Jausá s-au Îngrijit să Închidă cazul, Însă indianul Jausá era dispus să continue. În acea perioadă l-a cunoscut pe don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci un prosper industriaș cu faimă de donjuan și cu temperament leonin, care s-a oferit să-i cumpere proprietatea În intenția de a o demola și de a o revinde pe bani grei, deoarece valoarea terenului din zonă urca precum spuma. Jausá nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ricardo Aldaya nu văzu În proiecție altceva decît niște pete, susținînd, În plus, că atît pelicula proiectată, cît și tehnicianul care lucra cu proiectorul duhneau a vin și alte băuturi spirtoase. Chiar și așa, ca un bun om de afaceri, industriașul intui că, pînă la urmă, toate acestea se puteau dovedi avantajoase pentru el. Un milionar nebun, singur și obsedat de capturarea unor hectoplasme constituia o victimă cum nu se poate mai nimerită. Prin urmare, Îi dădu dreptate și Îl Îndemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și pe don Ricardo stînd de vorbă În curtea cu fîntîni În timp ce așteptau să iasă elevii. Don Ricardo părea să fie Încîntat de compania Sophiei, iar Julián simți o oarecare usturime, Întrucît era la curent cu faima de donjuan a industriașului și cu apetitul său vorace pentru deliciile sexului femeiesc fără deosebire de clasă ori de condiție socială, privință În care numai minunata lui soție părea să rămînă nevătămată. — Tocmai Îi spuneam mamei tale cît de mult Îți place noul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cît negru sub unghie. E un mediocru. Însă eu Îl cunosc mai bine decît oricine și mi s-a părut necesar să vă previn. Don Ricardo Aldaya ascultase acest discurs În tăcere, aproape fără să clipească. — Asta-i tot, Fortunato? Industriașul apăsă un buton de pe birou și, În cîteva clipe, În ușa biroului apăru secretarul care Îl Întîmpinase. — Prietenul Fortunato tocmai pleca, Balcells, anunță el. Fii bun și Însoțește-l pînă la ieșire. Tonul Înghețat al industriașului nu fu pe placul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Asta-i tot, Fortunato? Industriașul apăsă un buton de pe birou și, În cîteva clipe, În ușa biroului apăru secretarul care Îl Întîmpinase. — Prietenul Fortunato tocmai pleca, Balcells, anunță el. Fii bun și Însoțește-l pînă la ieșire. Tonul Înghețat al industriașului nu fu pe placul pălărierului. Dacă-mi permiteți, don Ricardo: Fortuny, nu Fortunato. — Mă rog. Dumneata ești un om tare jalnic, Fortuny. Am să-ți fiu recunoscător dacă n-ai să mai treci pe-aici. CÎnd Fortuny se pomeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o astîmpere. Cu Julián, alta era povestea. În acea ultimă primăvară petrecută la San Gabriel, Julián descoperi cu neliniște că don Ricardo Aldaya și maică-sa, Sophie, se Întîlneau din cînd În cînd În secret. La Început se temu că industriașul hotărîse că Sophie era o cucerire apetisantă, bună de adăugat la colecție, Însă Înțelese curînd că aceste Întîlniri, care aveau loc Întotdeauna În cafenelele din centru și se desfășurau În limitele celui mai strict respect, se limitau la conversație. Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]