1,112 matches
-
ani de viață ca stareț al sfintei mănăstiri a Neamțului, sfătuitor de taină al domnitorului, povățuitor al monahilor mai tineri și mângâietor al norodului la vreme de restriște. Paginile dedicate în roman starețului Paisie sunt o dovadă de măiestrie literară inegalabilă, dar și de adâncă cunoaștere a tuturor detaliilor din viața pământească a Starețului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794). Limba română în care este scris romanul este de o gingășie și de o poeticitate care face ca, lectura lui să
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
toți cei ce vin în contact cu tainele manuscriselor și cărților vechi, cu lumea paradisiacă a bibliotecii. La Iași, iubitorii de texte vechi au posibilitatea, sub strictă supraveghere, să pipăie, răsfoiască, să admire paginile frumos miniate și ornamentate cu o inegalabilă intuiție artistică, azi îngălbenite de veacurile scurse. Adesea am văzut personal ochii uluiți și umeziți ai celor care priveau, de exemplu, Sfântul Augustin. Sermones de clericorum. Vita et moribus, apărut la Padova în 1484, aflat în tezaurul Bibliotecii "Gh. Asachi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al colecției „Biblioteca pentru toți“, director general al Editurilor și patrimoniului național în Ministerul Culturii, redactor-șef, apoi director al Editurii Minerva. Din 2001 a lucrat la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“, unde s-a ocupat cu inegalabilă acribie de întocmirea unor ediții critice din operele literaturii române clasice. Volumele din , rodul a peste zece ani de cercetare și docu mentare, au fost elaborate împreună cu regretata editoare și traducătoare Aristița Avramescu. Precizările necesare privind acest tom al lucrării
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
un exces de secreție internă, iar papilele gustative dansau amețitor într-o cavitate bucală excitată de tăria parfumurilor dezlănțuite. Era un cocteil ritmic, alcătuit dintr-o sârbă îndrăcită, un ceardaș condimentat cu piparcă paralizantă și un cazacioc autentic, electrizat de inegalabila vodcă "Stalinskaia". Eram amețit. Trupul meu cânta. "Eu curg întreg în acest cântec sfânt; Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt." (N. Labiș) Ei, ia spune, copile, îți place? Domnule Răzmeriță, mierea dumneavoastră este minunată. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
creștinism în drumul spre Emaus, sintetizate magistral de autorul Moromeților: Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Dar din dar se face rai. Iată una dintre cele mai fericite expresii, care cuprinde, într-o formă lapidară și de o frumusețe inegalabilă, chintesența învățăturii hristice: iubirea semenului tău și milostenia față de cel căzut în suferință. Pachetele aduse de doamna Sabina și de domnul Sandu erau acolo, unul lângă altul, și ne atrăgeau privirile exact cum atrage magnetul pilitura de fier. Mama, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
matură, echilibrată, deosebit de inteligent și foarte activ. Nu ezita niciun moment în luarea unei hotărâri: judecățile lui erau limpezi, clare și drepte. Nu suporta amânări sau tergiversări inutile, ori decizii nedrepte. Era un "censor morum" critic al moravurilor autentic și inegalabil. De fapt, ceea ce-l diferenția pe moș Butu de noi, în ceea ce privește bunurile materiale, erau câteva perne și doage (cuverturi) în plus, alături de binecunoscutul recipient din lemn cu telemea de oaie. Atât. În rest, aceeași sărăcie lucie ca a noastră. Ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Milioane, sute de milioane de "Lanuri de grâu" așezate unele lângă altele, într-o revărsare mareică unduitoare și foșnitoare, inundau spațiul terestru la infinit... Toate comorile aztecilor, mayașilor și incașilor, tot aurul lui Montezuma se topise și poleise cu noblețea inegalabilă a compoziției sale întreg pământul, până la orizont și mai departe. Uluitor! "Soarele s-a topit și a curs pe pământ" (N. Labiș) De o parte și de alta a drumului de miriște pe care înainta mașina, fusese trasă câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
desfăcute într-un gest de igienizare corporală totală. N-a văzut de pe câmpia nesfârșită profilându-se, pe linia orizontului mișcător, cumpăna înțepenită a unei fântâni ca o balerină cu trupu-i miniatural executând într-o poziție statică echilibrul perfect de o inegalabilă măiestrie artistică; n-a văzut imensitatea copleșitoare a acestei câmpii, nesfârșit de întinsă și de mănoasă, în fața căreia inima își accelerează bătăile și întregul corp simte nevoia unor aripi de zbor... Nici participarea masivă a ciulinilor țepoși, rotunzi și alerți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acoperire, Laurențiu Ulici a lăsat în urmă să un gol enorm de care, în anii următori, s-a profitat porcește. Punct! Și acum să mă întorc la Marin Sorescu, scriitorul căruia m-a încredințat la mijlocul anilor optzeci ai secolului trecut inegalabilul autor al Literaturii române contemporane, o lucrare de sinteză critică excepțională, rămasă nefinalizată. Întâmplarea făcea să fiu un bun cunoscător al operei soresciene, întrucât, în 1974, îmi susținusem cu succes licența în filologie (notată cu maximum) cu o lucrare la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
moartă“ sau în reprezentația pe care a dat-o artistul leningrădean Arkadi Raikin, abia scos din carantină, dacă nu chiar din Gulag, recital în care Mircea Crișan i-a fost tălmăci și partener, își amintește de el ca un artist inegalabil. Sufo cat de cenzură, a plecat devreme din România, fiind la fel de prețuit și în Occident. La un moment dat făcea o emisiune săptămânală la Vocea Americii, „Navetistul transoceanic“. Se pare că atunci Israelul traversa o criză economică, drept care în Knesset
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
că trebuie să faceți marea carte întrucât în această operă sunteți de neînlocuit! Gândiți-vă la acei eroi tineri ai Männerbund-ului, la trupa vioaie deacoliți ai lui Indra, care râd cu ornamentele lor de aur în soare și în ploaie, inegalabili dansatori; gândiți-vă la gemenii ireproșabili din Mșațhș³țbhș³rataț, între care unul este frumos și curajos, celălalt - înțelept și drept: a trecut mult timp de când au murit, împreună cu popoarele curajoase al căror ideal îl reprezentau, și totuși dvs. ați făcut acest
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o prejudecată cultivată cu asiduitate între creatori: "că totul trebuie dat și cedat operei". Nu prin operă ne mîntuim, cedînd Cezarului și altceva decît ce-i aparține; "fals, ne răspunde Mircea Vulcănescu, de dincolo de sacrificiu, cu modestia și smerenia lui inegalabile. Existența, dacă e pusă în situația de a servi semenul, dezvăluindu-i ceea ce-i fundamentează adevărata statură de om, față de sine și față de Dumnezeu, poate pune în paranteză o operă, mai ales cu conștiința sau cu vulgara fală. De unde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spus, parcă l-ar fi transformat într-o statuie. Nici nu-ți dădeai seama dacă respiră sau nu. Tânărul domn, stimabilă domnișoară, sare din nou spontan Pribeagu, are o alergie ciudată la toamnă. Nicidecum nu este timorat de frumusețea dumneavoastră inegalabilă. De l-ați vedea vara, e un armăsar adevărat și plin de energie ca un iepuraș bezmetic. — Vai, mulțumesc, râde tânăra. Dar sunt sigur că tânărul domn... — Cristian... Cristian Vasile, se prezintă în sfârșit. — Ei, sunt sigură că domnul Vasile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și am imprimat și eu cu distinsele mele colege, atunci când aparatura Casei Columbia venea prin țară. În anii aceia ele erau, într-adevăr, vedetele vremii. Ele fermecau cu glasurile lor calde audiența și tot ele aveau să devină și preferatele „inegalabilului“, cum începuse presa să-l răsfețe, Cristian Vasile. Alături de el, Rada și Jenny au cântat multe piese împreună, au și înregistrat câteva, poate cea mai cunoscută fiind Îți cânt iubirea mea nebună, din ’36, compusă de Mișu Constantinescu, pe versurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
date, teorii, transformări și adaptări, avea să-și dea seama curând, senti- mentul de bază de la care porniseră romanțele. Știa foarte bine că, aflându-l, cu spiritul, și nu cu mintea, are să devină și mai bun, are să fie cu adevărat inegalabil. Iar pentru asta a realizat că nu-i decât un singur lucru de făcut. Cursurile, cărțile, bătrânii, oricât de învățați ar fi fost, nu-l ajutau cu nimic. Trebuia să lase toate acestea și să meargă la Paris, chiar în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zecile, cu sutele, și pictori și sculptori deopotrivă, dar vezi și dumneata că numai unul sau doi la câțiva ani reușesc să spargă cu adevărat barierele, reușesc să fie cu adevărat măreți prin poeziile lor aproape perfecte, prin tablourile lor inegalabil de frumoase și pătrunzătoare, prin formele lem- nului sau ale pietrei duse dincolo de imaginație. Întreabă-i pe ei cât se odihnesc și cât muncesc și ai să vezi că nu talentul, nici inteligența și nici spiritul unui om, bun sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nebuniile sale, despre sutele sale de compoziții, despre textierii cunoscuți și mai ales despre centrul orașului a cărui noapte nu se termina nici- odată, ci era un întreg concert și o petrecere aproape fără sfârșit. Despre București și femeile sale inegalabil de fru- moase, despre bulevardele largi și aglomerate, pline de viață, despre băuturile tari și bețiile terminate pe jos sau cu scandaluri. Seara următoare am fost toți la Cabaret des Noctambules din strada Champollion, în Cartierul Latin. Șansonetistul era unul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tangoului-romanță, trage să moară și Bucureștiul tinereții mele. Până la sfârșitul lui 1938, Cristian Vasile reușește ceea ce nimeni nici măcar nu îndrăznise să viseze. Înregistrează aproape două sute de piese, devenind nu doar interpretul cu cele mai frumoase cântece ale vremii, dar și „inegalabilul“ cu cel mai complex repertoriu și cea mai bogată discografie, atât de vastă încât mulți ani și destule generații au trebuit să se schimbe ca să poată fi întrecută, iar cei care au izbu- tit pot fi numărați pe degete. În
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Un tango spaniol, Cingolita sau Frumoasa mea, eu te ador, a cărei nostalgie provoca aproape leșinuri : Deci vino noapte de fiori Să-mi dărui sfintele comori Și când ne va surâde-o stea, Să-mi cânți iubirea mea ! Urmau, desigur, inegalabilele tangouri și romanțe ale lui Fernic, Iubesc femeia, Pe boltă când apare luna sau Aprinde o țigară, amestecate cu cântece în franceză, italiană sau chiar și în germană, de parcă deodată te-ai fi teleportat la Paris, Milano sau Berlin. Aprinde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui Cristian Vasile, a „ultimului trubadur“, cum l-a numit compozitorul Ion Vasilescu - cel care i-a dăruit, printre altele, Cel din urmă tango -, odată cu retragerea „regelui neîncoronat al muzi- cii ușoare românești“, cu o discografie și un repertoriu aproape inegalabile, a murit și tangoul-romanță. A fost ultimul cântăreț adevărat al acestui stil, pe care tot el l-a dus la cel mai înalt nivel în România, deschizând drumul multor artiști spre vocația de dizeur, când aceasta era privită de înalta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pare a se fi terminat, epuizat, acolo, În temnițele și coridoarele minții și sufletului uman, loc secret și incitant care i-a interesat și pasionat pe cei din vechime; Grecii, În primul rând, și care le-au exprimat desăvârșit și inegalabil, Într-un fel, prin limbajul lor ce era cel al măștilor și al figurilor hibride, numiți monștri, sau prin Zeii lor care s-au amestecat Întotdeauna, adesea nepoftiți și insolenți, brutali, În destinele „celor de jos”, trăind ei Înșiși, apoi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
operei mele și, În primul rând, a „pretenției” mele - rare, nu numai În prezentul cultural românesc Îmbibat de fragmentarism, de disoluție a regulilor și a ideii de construcție! - de a „face o operă”, după, Încă o dată, marile modele ale uriașului, inegalabilului secol al XIX-lea. Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de voință - și care suferea acut de aceasta, impresionat de exemplul unor camarazi ce-și ordonau perfect timpul și energia, imitând cu succes
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fiecărui obiectiv, judicioasele reconstituiri ce s-au făcut cu grija de a se păstra autenticitatea, mărindu-le valoarea, sunt o dovadă a responsabilității și seriozității de care dau dovadă organele locale și cei ce se ocupă permanent de conservarea inegalabilului fond al zestrei noastre naționale. Cu aceste gânduri de Încheiere a Încercării mele stângace de a vă reda câteva impresii de concediu, Îmi revin În memorie cuvintele D-rului Petru Groza rostite Într-o ședință la Academie, cu prilejul unei comemorări
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și continentul! Or, sublimul este în esența sa o „creație nepotrivită” cu ceea ce o înconjoară, ca și cu „necesitățile” drastice și de moment ale colectivităților sau indivizilor. Sublimul, exemplificat printre altele de capodoperele acelor „nebuni fastuoși” care au fost Maeștrii inegalabili ai Renașterii sau impozantele, „arogantele” catedrale gotice ale Franței, Angliei, Italiei, Spaniei, construcții de „turn Babel”, dar conținând atâtea Semne și simboluri ale Omului ales și ale divinității, construcții enorme, „disproporționate” față de micile colectivități umane care le înconjurau, cele câteva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în fața istoriei și a propriului lor destin. Să fie tirania, orice tiranie, tirania „în sine”, o piedică atât de gravă încât să astupe toate izvoarele, să frângă toate pârghiile creației și voinței umane?! Dacă e așa, cum se explică uriașa, inegalabila școală de filozofie, literatură și muzică care a apărut în statele, în ducatele germane ale secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, până la unificarea din 1870, ducate aflate sub o dură stăpânire autoritară de tip post-feudal, cunoscută sub numele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]