4,059 matches
-
Mondial. Primul, pe calul alb, Hitler - infernus rex, s-a repezit în Europa ca să facă o ordine ariană, urmat, pe cal roșu, de Stalin - gladius magnus, cel ce a omorât cei mai mulți oameni în vremea lui. Churchill, al treilea cavaler al infernului, legat la ochi cu o balanță strâmbă în mână, a adus injustiția în lumea rămasă pentru următorii cincizeci de ani, dând și România pe mâna comuniștilor pentru a-și păstra imperiul colonial. Ce injustiție ! Ultimul apocaliptic, Roosevelt, pe o mârțoagă
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
mă retrag în mine însumi ca-ntr-o carapace. Întotdeauna-acolo e mult mai multă pace și-n toate aflu un tărâm mai drag. Persefona și Demetra Gustase Persefona un sâmbure și ei i-a fost fatală-a rodiei savoare. Infernul ce-o-nghițise i se părea splendoare, iar Pluto cel mai falnic dintre zei. Ce zbucium în Demetra s-a cuibărit apoi tot căutându-și fiica adorată. A părăsit Olimpul și nimeni niciodată n-a mai putut s-o-aducă înapoi. Doar
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
care viața se desface și se strânge pe o planetă în derivă... trăiesc printre generațiile care iau moartea cu iarbă bună și iarbă rea trăiesc într-un glob de sticlă în care un ochi răsare și altul apune trăiesc printre infern și glorii curg între zori și amurg printr-un timp ce se-ntoarce în sine trăiesc între tragic și sublim cu nevinovate vise având vârsta lui Montaigne fără noroc fără faimă pe margini de neant duminică, 22 noiembrie 2015 Referință
TRĂIESC... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382639_a_383968]
-
minotaur, mare devorator de timp, când dorm, nu vine somnul, când vine somnul, nu dorm, mi-am făurit o armură împotriva spaimei și, când mă privește din subterane, o lovesc, așa e lumea, un deșert circular cu cerul închis și infernul pustiu, împreună cu speranțele cresc și iluziile optice, împreună cu iluziile, cresc și deziluziile, wels credea atunci când picta lumea că ar putea încape într-o singură palmă și totuși artiștii caută lumea într-o altă direcție, ca și poeții care caută cuvântul
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
-mi pasă. Mi-aduc aminte doar de sărbători, când răsunau în inimă-mi viori și sufletu-mi era deschisă casă. Și cânt s-acopăr timpul care țipă speriat că la un nou drum mă aștern, iubind viața și-atunci când e infern, cumplit de scurtă și stereotipă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și cânt / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ŞI CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384002_a_385331]
-
de găsești pe sub mână emoții, vine un cioclu, te-mpinge și cazi. Mor sentimente, poeme-amputate sunt aruncate în gropi de gunoi Și chiar de-un vers, între vieți se mai zbate, vine potopul cu-n val de noroi. Ca în Infernul lui Dante, se-așteaptă, o rugăciune, de vămi, ca să treci, Dar sunt închise și vămile toate și rugăciunile zac pe poteci... Doar pe-o ruină de cântec suspină, o simfonie-a tăcerii în doi Dar e damnată de o falsă
MOR PRIMĂVERILE-N BRAŢELE GOALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383376_a_384705]
-
cer, Înaltă, rece și plină de mister, Acoperi totul, cu mantia ta, albă, pură O vrăjitoare, ce somnul dulce-l fură. Dar câteodată, nu ești prea delicată Și ușa, n-o ții întotdeauna ferecată, Iar crivățul și gerul, evadează din infern Și fără milă, ei fac prăpăd, nimic nu e etern. Crivățul, suflă cu o gură, atât de mare Zăpada, cu greu s-așterne peste oceanul de ninsoare, Căci vântul, o gonește tot mereu din deal în vale Și suflă fără
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
2017. CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL În revistă Banchetul (anul I, nr. 1-2-3, 2016, p. 86), la rubrică Translațiuni, unde o publicam pe poeta Ana Podaru cu un grupaj de poezii, în română-engleză, Fluturi în infern / Butterflies în Inferno, scriam spre informare, dorind că mai târziu și pe îndelete să mă aplec, din unghi psihanalitic, asupra trăirilor, ce mi s-au părut ridicându-se din mari adâncimi, în creația să: Ana Podaru s-a născut la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mai mult CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE,DE PE PATUL DE SPITALÎn revista Banchetul (anul I, nr. 1-2-3, 2016, p. 86), la rubrică Translațiuni, unde o publicam pe poeta Ana Podaru cu un grupaj de poezii, în română-engleză, Fluturi în infern / Butterflies în Inferno, scriam spre informare, dorind că mai târziu și pe îndelete să mă aplec, din unghi psihanalitic, asupra trăirilor, ce mi s-au părut ridicându-se din mari adâncimi, în creația să:Ana Podaru s-a născut la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin nopți de neodihnă, Spre mâine,..sau spre ieri? Citește mai mult Mă-ntreb, unde-i
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva,Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi,Iar ciutura e ruptă!Gem rozele uscateDe toamnă și de ger.Pe banca înnegrită,Sub teiul încă verde,Cad stropi de ploaie tristă,...Durere și infern.Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă?Undea-ai pierit, cărareSpre zori de primăveri? Voi rătăci de-acumaPe drumuri pustiite;Prin nopți de neodihnă,Spre mâine,..sau spre ieri?... XV. ÎN MIEZ DE NOPȚI, de Florina Emilia Pincotan
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
acestor 40 de ani de teatru, cu evocarea spectacolelor memorabile și ale interpreților din generația de aur a teatrului vor fi proiectate în Sala MEDIA pe tot parcursul zilei. La ora 11.00 este programat la Sala PICTURA spectacolul „Micul infern”, cu intrare gratuită, însă exclusiv pe bază de rezervări, în limita celor 226 de locuri disponibile (maximum 2 locuri de persoană). Rezervările se pot face zilnic începînd de luni, 9 decembrie, între orele 11-15, la adresa de mail rezervare.tnb@gmail
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92523_a_93815]
-
Plăcile de marmură cădeau peste bolnavi. Târâș s-a ajuns până la parter. Am ajuns în fața spitalului și se auzeau sirenele ambulanțelor care aduceau pacienți. În aproximativ cinci minute, intersecția Calea Floreasca cu Ștefan cel Mare era complet blocată. Era un infern! Cei sănătoși cărau pe brațe răniții. Era un val de brațe pe care se purtau corpuri umane. Răniții țipau și plângeau și erau depuși în fața spitalului. Curtea se umpluse de bolnavii din spital care ieșiseră cu pături în cap”, mai
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
grașii aia de la TVR care și-au luat leafa vineri”. „Explicații inutile: Am ținut sus site-ul http://stiri.tvr.ro/ din momentul în care au apărut primele informații - de la colegul nostru Daniel Dude, care era blocat în al doilea infern - cel de lângă club, de la colegi de-ai noștri care plecaseră de acasa către incendiu sau care începuseră să adune informații din mașină, de pe stradă, de unde erau, de la reporteri care intraseră deja în legătură cu răniți, martori, instituții. Fremătam toți și nu trebuia
Şefa Ştirilor TVR şi-a dat demisia după ce televiziunea publică nu a reflectat vineri noaptea tragedia din Colectiv. Postul le-a cerut scuze telespectatorilor [Corola-blog/BlogPost/93306_a_94598]
-
nicidecum o sărbătoare, cum mai pare (chiar și în aburii otrăviți ai scepticismului sinucigaș, de azi!), pentru unii naivi... - ci este pregătirea lui Oedip, de a coborî, de viu, pe AXA LUMII, până la limita ultimă a OSIEI COSMICE - adică, în INFERN. Pentru a căpăta, apoi, în faza de inițiere smerit-înțeleaptă, dreptul ascensional, de a asalta, în vârtejuri concentrice (în jurul aceleiași AXE/OSII, dar tentând sensul invers!), prometeic și hristic (simultan!) - CERURILE. ...Noi nu agreăm acest soi de critică de întâmpinare, care
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
antiglonț). O femeie gravidă în luna 6-a a fost înjunghiată în piept și fătul a fost salvat. Printre răniții grav sunt și doi copii. Vă puteți imagina scena masacrului - vacarm, confuzie, oameni morți sau în convulsii, oameni răniți, țipete...infern, teroare - nu altceva. Foarte repede au intervenit polițiștii chinezi, care au împușcat « scurt » patru ucigași, au rănit o « suspecta » pe care au dus-o la spital și au pornit urmărirea altor 3 sau 5 suspecți (asasini sau ucigași, nu știu cum să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93441_a_94733]
-
doar pun în evidență așa-zisele calități pe care tocmai mi le-ai scos în față? - Cine le condamnă , și cine le execută- aceasta-i întrebarea! - Și-atunci, cine-i adevăratul egoist: ego sau alter? - Ori,mai bine, cine-i infernul: opera, autorul, cititorii? Costel Zăgan, Alter ego (8) Referință Bibliografică: ALTER VERSUS EGO (1) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ALTER VERSUS EGO (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383162_a_384491]
-
urechea. Câteva zeci de secunde, nu mai trece nici un automobil; nu se mai aud nici manifestanții. Capitala în stare de comă; poate trăi așa sute de ani. Milenii. Locuitorii ei sunt rezistenți. Scăpate de teroarea semafoarelor, coloanele de mașini refac infernul. Demonstranții cer „Moarte!”. Închizi fereastra, cobori jaluzelele. Știi din Tao Te King că lumea poate fi cunoscută și dintr-o odaie. Te întorci la foaia de hârtie. Așteaptă. Suportă orice inepție, nu ții la nimic mai mult; albul ei te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urmă cu douăzeci de capitole, ai întâlnit o femeie, a vrut să te scape de multe griji. O privești c-un ochean întors, tot mai aburit. Singur, ferit de orice moft; suveran peste imperiul infinit al colii de hârtie. Peste infernul personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile trebuie să se termine cu bine. § Bătrânul vorbește într-o limbă necunoscută. Parcă silabisește. „Este mo!” îți spune. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
umeri și purcese grabnic la drum spre mânăstire. Se blestema În sinea lui pentru că plecase urechea la una din multele disperate care se dădeau drept magiciene și fermecătoare. Florența era plină de ele, cum pline de ele erau și bolgiile infernului. Soarta pentru un bănuț... La naiba! În sfârșit, izbuti să ajungă până la Santa Croce. Meșterul din Como fusese găzduit În mânăstirea franciscanilor, În aripa pe care călugării o puneau la dispoziția pelerinilor. Părintele stareț nu se miră prea mult când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe pământul ăsta! Strigă Dante. — Messer Alighieri, nu mă recunoști? Glasul acela Îi urni ceva În memorie. În loc de răspuns, priorul ridică din nou arma, retezând văzduhul cu o mișcare circulară, pentru a crea o barieră de oțel Între dânsul și infern. — Nu-ți știu numele, zise el. — Eu sunt, messer Alighieri. Giannetto de la San Piero. Giannetto, cerșetorul. O rază slabă de lumină cădea pe fața omului, care stătuse locului. Se apucă să-și scoată de pe cap bandajele Însângerate, În timp ce Dante Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cei ce țin localuri cu jocuri de noroc, și nici cu dezordonații În general. În cetatea lui Ioan Botezătorul, noi Încercăm să punem virtutea la temelia acțiunilor noastre. Fii cu băgare de seamă să nu dai de necaz. Nu cunoști infernul, dacă nu ne-ai vizitat niciodată temnițele. Cât despre Campaldino, armata noastră a dat puțin Înapoi, și numai la Începutul zilei, spre a se Întoarce apoi la asalt, Înfrângând obrăznicia aretină cu forța brațului nostru. — Așa o fi precum spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se ajungea trecând printr-o ușă joasă, era folosit ca Închisoare a Comunei. Celălalt, pe care cei doi tocmai Îl parcurgeau, era destinat strângerii morților și muribunzilor, mai mult pentru a-i ascunde vederii decât pentru a le respecta agonia. Infernul. Subterana cea joasă, iluminată slab de luminile provenite din puținele ferestruici aflate la nivelul străzii, era Înțesată de miasme insuportabile, devenite și mai cumplite din pricina căldurii de afară. Spațiul era ticsit cu scânduri orizontale pe care zăceau forme omenești acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În delta Padului. Ca și când dansatoarea nu s-ar fi aflat acolo, și nu s-ar fi aflat nici el. Două vedenii care se Întâlneau Într-o oglindă. Acea imagine cobora În abisul durerii dintr-un alt cer. Paradisul e un infern răsturnat. Cum greșise Platon, cel totuși mare, atunci când imaginase că sufletul nostru coboară din stele. Nu, sufletul vrea doar să se Întoarcă acolo unde nu a fost niciodată. Își voia răsplata. O curvă, ca și Pietra. Sări În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să se răzbune. Numele continua să Îi bubuie În creier. O ura pe curva aceea. Fata era din nou la capătul de sus al scării și părea să Îl aștepte. Îl fixa cu privirea ei aspră, ca o păzitoare a infernului. Ce i-ai spus despre mine, blestemato? Și ce vrea târfa aceea? murmură Dante. Cum trebuie să o plătesc? Pietra ignoră insulta. — E o femeie stranie. Are niște dorințe stranii. — Ce vrea? Fata șovăi o clipă. — Timp. A zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]