6,831 matches
-
și să îmi fac ieșirea din scenă. Profesoara e deja obișnuită cu necazul meu, pe care, astăzi, îl primesc ca pe o flagelare purificatoare oh, m-am făcut complet de râs ca gazdă a ceaiului și încearcă, din surplusul ei infinit de bunăvoință, să mă ajute, să dea timp mușchilor mei tumefiați să se refacă. Sensei inițiază așadar o conversație cu Rezvan. În curând, captivată, îmi uit nimicnicia, durerea, amorțeala, chinul, și mă reîntorc la contemplația pură. Rezvan povestește cum se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
voi lumina imediat: schema, categorie generală care subîntinde graficul, este o prezență sine qua non în orice emisiune japoneză, de la programele de știri, unde abundă (cu o nemaipomenită savoare în încercarea de a atinge perfecțiunea graficului, la emisiunile meteo) până la infinitele programe culinare sau de divertisment. Pentru orice subiect pus în discuție, prezentatorul, ca un prestidigitator bine antrenat, scoate repede de sub masă, de la spate, de după perdea, din tavan, de unde nu te aștepți, un panou pe care sunt orânduite, în cea mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru noi sunt lipsite de importanță: da, dar ce nuanțe? De unde atâtea nuanțe, se întreabă, exasperat, aspirantul la a învăța limba lui Basho, azvârlind, pentru a nu știu câta oară, manualul pe jos. Cele mai surprinzătoare pentru noi sunt, probabil, infinitele dantelării prin care aceeași situație este desemnată în cuvinte diferite în funcție de felul în care vorbitorul se raportează la ea din punct de vedere psihologic, în special pe coordonatele "obiectiv-subiectiv" și "afectiv/emoțional-neutru". Există astfel, spre a da numai un scurt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
legi singur pietre de moară la gât? Ba da zic eu și, de aici, polemica poate începe. Trăiască spiritul boem, imprecis și leneș al românei, față de spiritul disciplinat al japonezei, castrator în "schemofilia" și exactitatea lui! Cine are nevoie de infinite grafice și subcategorii, de infinite cuvinte care, toate, înseamnă pentru noi același lucru? Dar nu mă luați în seamă. Mi-a mai rămas atâta onestitate cât să recunosc că nu vorbesc, aici, decât frustrarea și disperarea unei noi victime din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la gât? Ba da zic eu și, de aici, polemica poate începe. Trăiască spiritul boem, imprecis și leneș al românei, față de spiritul disciplinat al japonezei, castrator în "schemofilia" și exactitatea lui! Cine are nevoie de infinite grafice și subcategorii, de infinite cuvinte care, toate, înseamnă pentru noi același lucru? Dar nu mă luați în seamă. Mi-a mai rămas atâta onestitate cât să recunosc că nu vorbesc, aici, decât frustrarea și disperarea unei noi victime din rândul celor care s-au
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vrea să am și altele, mai mari și mai importante. Trebuie să fac mereu aceleași lucruri. Mă lovesc mereu de aceleași binecunoscute limite. Comit mereu aceleași greșeli și experimentez aceleași dezamăgiri... Din toate acestea nu se poate naște decât o infinită monotonie; o plictiseală teribilă". Dar întrebarea importantă la care trebuia să răspund era: cum pot avea un comportament de fond pozitiv, în fața unei realități incerte și ambivalente a lumii și a mea însumi, fără a cădea în irațional? O decizie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
găsi omenirea mai îmbătrânită cu șaizeci de mii de ani. Dar cât înseamnă asta în comparație cu 13.7 miliarde de ani care au trecut de la momentul Big Bang-ului până în prezent, calculați cu o precizie extraordinară de către astrofizicieni? În fața tăcerii spațiului infinit și obscur nu simt teroarea exprimată la începuturile științei moderne de matematicianul, fizicianul și filozoful Blaise Pascal. Și nici în fața abisurilor lumii microcosmice. În acest cadru fizica particulelor elementare a stabilit existența unor procese incredibil de minuscule, în ordinea mărimilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și cea intelectuală, cunosc și ei sentimente de stupoare, profund respect și bucurie. Nu se închid în fața întrebărilor fundamentale ale vieții umane ce par să se situeze dincolo de știința lor. Chiar dacă nu se împărtășesc teroarea lui Blaise Pascal în fața spațiului infinit, trebuie să mediteze la viziunea sa profundă despre grandeur et misére de l'homme. Omul, un Nimic în comparație cu Totul, un Tot în comparație cu Nimicul: Infinit de departe în a înțelege aceste extreme, finalitatea și principiul lucrurilor rămân pentru el în mod
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Va trebui, însă, să reflectăm asupra condițiilor necesare pentru ca acest fapt să se realizeze. Cam în același timp cu Mozart, tânărul geniu al romantismului, Novalis (în acea vreme Friederich von Hardenberg), pentru care "floarea albastră" este simbolul unității finitului cu infinitul, al visului cu realitatea, scrisese în romanul său de început (rămas neterminat, fiindcă Novalis moare la vârsta de 29 de ani) Heinrich von Ofterdingen: "Unde mergem după aceea?". Răspunsul este: "Mereu acasă". Mereu acasă? Unde este, ne întrebăm, casa omului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sistemele sale: orice număr se poate proiecta, multiplica și divide la infinit, lucru de care însă nu trebuie să se țină cont în ecuațiile cotidiene. Se pune însă întrebarea dacă poate să existe într-adevăr ceva ca o reală dimensiune infinit prezentă în toate lucrurile chiar dacă, la fel ca în cazul spațiului cvadrimensional, nu ar fi reprezentabilă în mod real și tangibil deoarece este o realitate dincolo de spațiu și de timp. Este adevărat că nu se poate cum au făcut la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o realitate dincolo de spațiu și de timp. Este adevărat că nu se poate cum au făcut la vremea lor, mai întâi Anselm de Canterbury, părintele scolasticii, iar după aceea Descartes și Leibniz să deducem din ideea unei astfel de realități infinite existența sa efectivă sau, mai exact, că din simpla concepere mentală a unei ființe perfecte sau absolut necesare se poate deduce existența ei. Această dimensiune reală infinită nu ar mai fi deloc o categorie spațio-temporală ci doar o categorie eternă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
după aceea Descartes și Leibniz să deducem din ideea unei astfel de realități infinite existența sa efectivă sau, mai exact, că din simpla concepere mentală a unei ființe perfecte sau absolut necesare se poate deduce existența ei. Această dimensiune reală infinită nu ar mai fi deloc o categorie spațio-temporală ci doar o categorie eternă, la care rațiunea matematico- științifică nu poate ajunge. Surprinzător, a Nicolaus Cusanus încă din Renaștere contribuise la accesibilizarea conceptului de infinit în mod rațional. Cusano exprimase infinitatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iar diavolul există deoarece absența contradicțiilor nu este demonstrabilă". Deoarece nu cred în existența unui diavol personal, sfătuiesc pe toți iubitorii de matematică să rămână cu Dumnezeu. Rezultatul: în problematica fundamentelor, matematica se confruntă cu limite ale principiului. Tocmai numărul infinit poate oferi însă ocazia unei reflecții asupra posibilității depășirii calitative a experienței, a trecerii într-o dimensiune total diferită, un infinit real sau transcendență autentică. Și fiindcă mulți matematicieni sunt și foarte buni muzicieni, propun și o altă cale de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
matematica aparțin dintotdeauna una celeilalte, lucru valabil și pentru muzică și religie. Muzica are o structură matematică misterioasă, caracteristică asupra căreia se meditează încă din Antichitate, din vremea pitagoreicilor, și care își găsește expresia în sistemul de notare și în infinitele posibilități ale aplicației sale. Totuși există un lucru pe care matematica nu-l poate face, acela de a aduce dovada matematică pentru frumusețea muzicii și care să determine ascultarea ei. Muzica, în special cea clasică, solicitând o ascultare conștientă, poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
O arată Isus adresându-se astfel unui discipol: "De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu" (Marcu, 10, 18). O arată Mahomed care recunoaște esența religiei în "Islam = supunere, dăruire lui Dumnezeu". Toate acestea trimit la diferența infinită cum adesea se accentua în secolul trecut -, la un totaliter aliter între Dumnezeu și om, între Dumnezeu și lume. Însă nu exclud convergența religiozității mistice și profetice. Diferite experiențe din India și Orientul Apropiat pot fi interpretate în relație unele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cele referitoare la particulele subatomice, este pentru mine un concept prea antropomorf. Cum să explicăm toate pierderile și pistele oarbe ale evoluției, speciile dispărute, animalele și ființele umane care și-au pierdut viața în mod mizerabil? Cum să explicăm suferințele infinite și tot răul din lume și din istorie? La aceste întrebări concepția unui Dumnezeu atotputernic nu are un răspuns. Polul opus al acestei idei antropomorfe a lui Dumnezeu este înțelegerea biblică a lui Dumnezeu ca spirit, care se inserează bine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu în lume și lumea în Dumnezeu. În acest fel îl înțeleg pe Dumnezeu și lumea, nu ca două cazualități finite în concurență una cu cealaltă, unde una învinge ceea ce alta pierde. Îl concep pe Dumnezeu ca pe o realitate infinită, iar lumea ca realitate finită, pe unul în cealaltă. De aceea sunt convins că dacă Dumnezeu este cu adevărat fundamentul, susținerea și sensul spiritual atotcuprinzător și infinit al lumii și omului, atunci Dumnezeu infinit nu pierde nimic dacă omul câștigă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
una învinge ceea ce alta pierde. Îl concep pe Dumnezeu ca pe o realitate infinită, iar lumea ca realitate finită, pe unul în cealaltă. De aceea sunt convins că dacă Dumnezeu este cu adevărat fundamentul, susținerea și sensul spiritual atotcuprinzător și infinit al lumii și omului, atunci Dumnezeu infinit nu pierde nimic dacă omul câștigă în finitudinea sa. Este Dumnezeu cel care câștigă când câștigă omul. Această concepție despre Dumnezeu ca spirit are evident consecințe pentru modul cum percep evoluția, creația și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
eternitatea și de însăși perfecțiunea sa, toate acestea fiind calități ce s-au păstrat în lunga tradiție iudeo-creștină. Dar finitul nu poate limita infinitul din principiu; dimpotrivă, chiar și un univers infinit nu ar putea să-l limiteze pe Dumnezeul infinit, ce există în toate lucrurile. Creația va fi mai comprehensibilă ca "explicare a lui Dumnezeu" (explicatio Dei a lui Cusanus), decât ca o limitare a lui. Din perspectiva celor întâmplate la Auschwitz (dar și în Arhipelagul Gulag și la Hiroshima
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mea interioară: să nu îmi leg inima de putere, bani, carieră, sport, sex sau alte divinități, ci să o dedic Dumnezeului unic care și-a arătat chipul său în Isus din Nazaret. Și deoarece inima mea este legată unicului Dumezeu infinit, eu sunt și rămân liber față de toate valorile, bunurile, puterile și autoritățile ce sunt relative și finite. În Predica de pe munte, ce cuprinde imperativele etice ale lui Isus în cuvinte simple, Isus cheamă omul la ascultarea lui Dumnezeu pentru a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unei determinări ideale. Neluarea în considerare a caracterelor subiective ale oricărei lumi posibile este indispensabilă din punct de vedere metodologic, în măsura în care aceasta permite definirea procedurilor ce permit dobândirea unor cunoștințe inaccesibile altminteri, de pildă măsura cantitativă. Însă dezvoltarea de altfel infinită a acestei cunoașteri ideale nu se continuă în mod legitim decât atâta vreme cât rămâne conștientă de limitele câmpului său de cercetare, limite pe care și le-a stabilit ea însăși. De fapt, nu poate să-i scape faptul că înlăturarea proprietăților
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și să se sprijine pe una dintre acestea, el nu ar "atinge-o", iar imaginea miliardelor de ani-lumină ar fi o reprezentare cu totul neînsemnată sau, mai bine zis, total nepotrivită pentru a da o idee despre distanța infinit de infinită care le separă pentru veșnicie. Una alături de cealaltă, una "dedesubtul" celeilalte, fortăreața și linia electrică nu se dispun în acest fel decât în interiorul unei unități care este cea a unei sensibilități. În calitate de auto-afectare a ek-stazei exteriorității, sensibilitatea este prin esență
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de cum pune piciorul în pridvorul exonartexului, nu este cuprins de această binecuvântată emoție, ci de stupoare. În fața lui nu se mai desfășoară ca altădată, într-un degradé minunat al luminii și al coloritului pe care aceasta îl înfățișează în nuanțe infinite, continuitatea unui naos cu decorații sclipitoare unde se vestește devenirea neîndoielnică a ființei pornind de la izvorul său tainic. Ascunse de schelării care îi fac să creadă pe puținii turiști că au nimerit în toiul unor lucrări de restaurare, imense dâre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu-și mai găsește scopurile în acestea, ceea ce echivalează cu a spune că ea nu mai este în ea însăși înfăptuirea acestor potențialități. Ea încetează din acest moment a fi diferențiată din punct de vedere calitativ pentru a deveni cantitativă, "infinită", precum banii pe care se pune problema a-i produce. Or această "revoluție economică" nu o revoluție în interiorul unei univers economic dat dinainte în apariția acestuia și a instalării sale în ființă nu este singura sau hotărâtoarea revoluție venită să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
savantul își mișcă globii oculari sau întoarce paginile cărții pe care o citește, sau mai curând ea alunecă în afara privirii, nemaifiind nici măcar luată în considerație, nemaiînsemnând astfel nimic. Dimpotrivă, cunoașterea înseamnă totul, ea este cunoașterea științei în dezvoltarea sa teoretică infinită. Corelatul său este Totalitatea proceselor obiective care sunt în mod indistinct cele ale dispozitivului instrumental al industriei, al ciberneticii și al naturii înseși. Este așadar într-adevăr cunoașterea științei, mai precis știința naturii care definește acum cunoașterea tekhne, în locul și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]