966 matches
-
abordarea sintactică, dar care au fost explicate și din alte perspective. Deși, aparent, este vorba despre un inventar al diagnosticelor propuse pentru inacuzativitate, unele legate de limba română (adjectivarea participiului, selecția auxiliarului de perfect compus, testul obiectului intern, nominalizarea ca infinitiv sau ca supin), altele, formulate pentru alte limbi (limbi romanice, germanice, slave), scopul mai profund al acestui demers este verificarea (și infirmarea) ipotezei că româna nu este sensibilă la distincția sintactică inacuzativ vs inergativ. Al cincilea capitol este intitulat Două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vedea(x)(y)] O operație de acest tip oferă conținut vericondițional afirmației că morfologia pasivă absoarbe sau saturează rolul tematic al subiectului. Agentul suprimat este însă prezent din punct de vedere semantic, existența acestuia fiind vizibilă, de exemplu, în controlul infinitivului: The boat was sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul a fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]'. (b) Detranzitivizarea (D) reprezintă operația prin care se șterge obiectul indefinit al verbului tranzitiv, prin saturarea rolului tematic al obiectului: a. Forma logică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbele și adjectivele ergative de cele inergative (cliticizarea cu ne, extracția interogativă într-un subiect inversat și extracția clitică succesivă, legarea anaforică la (scurtă) distanță a subiectului, asimetria de comportament în propozițiile introduse prin come, selecția complementizatorilor care introduc un infinitiv), ajungând să distingă adjective ergative (certo 'sigur, cert', chiaro 'clar', evidente 'evident', imminente 'iminent', noto 'cunoscut', oscuro 'neclar, obscur', prevedibile 'previzibil', probabile 'probabil', sicuro 'sigur') de adjective inergative (buono 'bun', ingiustificato 'nejustificat', pericoloso 'periculos', possibile 'posibil', riconoscente 'recunoscător'). Lista de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
plătim (c) A ieșit că trebuie să mai plătim 22. Exemplul ales pentru ergative nu este însă relevant, neexistând nicio legătură între verbul de schimbare de localizare a ieși și verbul impersonal a ieși, folosit spre exemplificare de autori. 5. INFINITIV VS SUPIN Pornind de la analiza propusă de Grimshaw (1990) pentru limba engleză, Cornilescu (2001: 467−168)23 subliniază importanța ridicată a parametrului aspect pentru nominalizările românești: infinitivul este [+ Telic], iar supinul este [− Telic]. Cornilescu (2001: 476) observă că deși infinitivul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a ieși și verbul impersonal a ieși, folosit spre exemplificare de autori. 5. INFINITIV VS SUPIN Pornind de la analiza propusă de Grimshaw (1990) pentru limba engleză, Cornilescu (2001: 467−168)23 subliniază importanța ridicată a parametrului aspect pentru nominalizările românești: infinitivul este [+ Telic], iar supinul este [− Telic]. Cornilescu (2001: 476) observă că deși infinitivul și supinul au comportament asemănător în structurile de tip nominalizare + obiect, sunt diferite în structurile de tip nominalizare + subiect, ceea ce constituie o situație neașteptată pentru nominalizări. În
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
INFINITIV VS SUPIN Pornind de la analiza propusă de Grimshaw (1990) pentru limba engleză, Cornilescu (2001: 467−168)23 subliniază importanța ridicată a parametrului aspect pentru nominalizările românești: infinitivul este [+ Telic], iar supinul este [− Telic]. Cornilescu (2001: 476) observă că deși infinitivul și supinul au comportament asemănător în structurile de tip nominalizare + obiect, sunt diferite în structurile de tip nominalizare + subiect, ceea ce constituie o situație neașteptată pentru nominalizări. În limbile romanice, subiectul în genitiv este o marcă noneventivă, impunând o citire de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în structurile de tip nominalizare + obiect, sunt diferite în structurile de tip nominalizare + subiect, ceea ce constituie o situație neașteptată pentru nominalizări. În limbile romanice, subiectul în genitiv este o marcă noneventivă, impunând o citire de tip rezultat, însă în română, infinitivul din structurile nominalizare + subiect este de tip rezultat, nu de tip eventiv; supinul din structurile nominalizare + subiect are toate proprietățile nominalelor eveniment, dar nu are citire de tip rezultat. Cornilescu (2001: 477) arată că structura nominalizare infinitivală + subiect este complet
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
denotă o schimbare, o activitate. Nominalizările de la același verb folosesc sufixe diferite, rezultând nominalizări de tip eveniment cu trăsături aspectuale și sintactice diferite (contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, ușor recategorizabile ca activități; ● caracteristica sufixului de supin este apariția în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual, structurile nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este [− Telic]. Cornilescu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
activitate. Nominalizările de la același verb folosesc sufixe diferite, rezultând nominalizări de tip eveniment cu trăsături aspectuale și sintactice diferite (contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, ușor recategorizabile ca activități; ● caracteristica sufixului de supin este apariția în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual, structurile nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este [− Telic]. Cornilescu (2001: 489−490) stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, ușor recategorizabile ca activități; ● caracteristica sufixului de supin este apariția în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual, structurile nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este [− Telic]. Cornilescu (2001: 489−490) stabilește următoarea distincție: ● verbele ergative, ca și tranzitivele, desemnează schimbări; sunt compatibile cu ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este [− Telic]. Cornilescu (2001: 489−490) stabilește următoarea distincție: ● verbele ergative, ca și tranzitivele, desemnează schimbări; sunt compatibile cu ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate acceptă nominalizarea de tip infinitiv [+ Telic]; în toate situațiile, argumentul unic, proiectat ca obiect, va fi lexicalizat în nominalul eveniment; uneori, supinul e marcat stilistic; ● verbele inergative atelice sunt incompatibile cu sufixul de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate acceptă nominalizarea de tip infinitiv [+ Telic]; în toate situațiile, argumentul unic, proiectat ca obiect, va fi lexicalizat în nominalul eveniment; uneori, supinul e marcat stilistic; ● verbele inergative atelice sunt incompatibile cu sufixul de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv, cel de infinitiv este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv, cel de infinitiv este mai constrângător. Concluzia autoarei este că alegerea sufixului este determinată de semantica verbului (aspect), dar și de considerente stilistice. Stan (2003: 70−71) arată că nu toate clasele de verbe sunt compatibile cu nominalizarea și, în particular, cu anumiți
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
anumiți formanți lexicali de nominalizare; verbele a fi, a avea, a vrea nu se nominalizează ca auxiliare; dintre verbele acceptate ca fiind copulative, exclusiv a deveni acceptă nominalizarea. Stan (2003: 74) reia ideea exprimată Cornilescu (2001 [1997]) − conform căreia sufixul infinitivului lung (-re) este selectat de verbele schimbării de stare (infinitivul lung nominal are caracter perfectiv, finit), iar sufixul supinului (-t/-s) este selectat de verbele care exprimă procese (supinul nominal are caracter imperfectiv, nonfinit) − și arată că verbele tranzitive și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a vrea nu se nominalizează ca auxiliare; dintre verbele acceptate ca fiind copulative, exclusiv a deveni acceptă nominalizarea. Stan (2003: 74) reia ideea exprimată Cornilescu (2001 [1997]) − conform căreia sufixul infinitivului lung (-re) este selectat de verbele schimbării de stare (infinitivul lung nominal are caracter perfectiv, finit), iar sufixul supinului (-t/-s) este selectat de verbele care exprimă procese (supinul nominal are caracter imperfectiv, nonfinit) − și arată că verbele tranzitive și ergative ce exprimă un eveniment sunt compatibile cu ambele sufixe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe schimbarea de stare implicată în eveniment (citirea cărții, venirea la putere) sau pe procesul ce conduce la o schimbare de stare (cititul, venitul acasă târziu); verbele neergative selectează sufixul -t/-s (râsul, plânsul, respiratul); sunt compatibile exclusiv cu sufixul infinitivului lung unele verbe intranzitive inerent reflexive care se referă la schimbări de stare (a se ramoli − ramolirea lui Ion, *ramolitul lui Ion). Stan (2003: 75−76) a verificat această ipoteză pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
75−76) a verificat această ipoteză pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de unități) și a ajuns la concluzia că discuția despre cele două forme de nominalizare din română trebuie menținută la nivel stilistic: formațiile cu structura infinitivului lung sunt preferate în varianta cultă a limbii, iar cele cu structura supinului, în vorbirea populară, uzuală, familiară. Anexa 2 cuprinde, pentru fiecare verb inacuzativ, și nominalizarea corespunzătoare. Din lista prezentată în anexă, pe care nu o voi relua aici
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lista prezentată în anexă, pe care nu o voi relua aici, se poate observa că inacuzativele românești (cu excepțiile înregistrate de Stan 2003, la care se adaugă verbele a apărea, a dispărea, a muri, a reapărea) acceptă nominalizarea de tip infinitiv și numai unele, pe cea de tip supin (mucegăitul, putrezitul, râncezitul, ruginitul, trecutul, fermentatul, germinatul, încolțitul, înfloritul, înfrunzitul, năpârlitul, răgușitul, aplecatul, apusul, asfințitul, avansatul, cotitul, rămasul, răsăritul, staționatul, trăitul, zăcutul, ajunsul, alunecatul, aterizatul, căzutul, fugitul, ieșitul, intratul, pătrunsul, plecatul, revenitul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aproape să/cât p-aci/cât pe ce "puțin lipsea să"; (38) Apele nu era de băut (Mineiul) − (în legătură cu de, urmat de participiu trecut) "a putea, a trebui"; (39) Nu-i cine să mă scoale (Dosoftei) − (în legătură cu cine, urmat de infinitivul fără prepoziție sau cu nimeni, urmat de să) "a (nu) avea, a (nu) se găsi". 2.4.2. Analiza sintactico-semantică a verbului a fi din limba română Prezentarea contextelor și a valorilor verbului a fi din limba română arată că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
recente, în care se încearcă unificarea interpretării verbului a avea în toate ipostazele. Ca verb pregnant, a avea are sensuri numeroase și destul de variate. Am exclus din discuție contextele în care a avea se combină cu obiecte de tip verbal (infinitiv, conjunctiv, construcții relative infinitivale), în care funcționează ca verb modal. Nu se poate totuși trece cu vederea că, în unele studii, sunt interpretate unitar toate ipostazele lui a avea (pentru cea de verb modal și de auxiliar se susține că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2, plural și, acolo unde există, dual, au formă unică pentru S, A și O. La singular, ergativul și absolutivul diferă: primul este marcat cu sufix, al doilea este nemarcat. Absolutivul și ergativul, argumentele principale, se acordă cu verbul, cu excepția infinitivului. Cazul genitiv este omonim cu ergativul. În propozițiile indicative, verbul marchează regulat tranzitivitatea. Există numeroase procese de detranzitivizare. Morfologia acordului este de tip acuzativ. Ergativitatea își are originea în construcția participială pasivă și posesivă. Ergativul este folosit și pentru exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominalul în ergativ poate fi omis. Argumentul în absolutiv al unui verb tranzitiv poate trece în cazul modalis (instrumental, comitativ, acuzativ, secundar) prin antipasivizare. Ergativul poate deveni ablativ prin pasivizare. Terminațiile de persoanele 3 și 4 disting tranzitivitatea verbului la infinitiv. Topică liberă. Nu există conjuncții subordonatoare, pronume relative, nici fenomenul deplasării particulelor interogative. INUKTITUT Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în estul Arcticii. Cazul absolutiv este atribuit obligatoriu, dar fiind o limbă pro-drop, restricția nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Sursa ergativității: construcția posesivă, care conține un predicat existențial sau, într-o altă interpretare, construcția pasivă. Kurda modernă a dezvoltat o construcție pasivă (posibilă atât pentru construcțiile acuzative, cât și pentru cele ergative) formată din verbul hatin 'a veni' și infinitivul verbului de conjugat. 2 cazuri, direct și oblic, numeroase adpoziții, 2 genuri (masculin și feminin) și 2 numere (singular și plural). În NP, centrul se află pe prima poziție. Atributele (adjectivale, posesive, prepoziționale, propoziții relative) urmează după centru și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din America Centrală (Mexic, Guatemala, Honduras): CHOL, CHORTI, MAYA, QUICHÉ, MAM(E), TZELTAL, TZOTZIL. 2 milioane de vorbitori. Caracteristici ergative puternice. Prezintă acord: un set de afixe verbale conține informații despre A, și alt set conține informații despre S și O. Infinitivul nu poate atribui cazul absolutiv. Pivotul sintactic are o caracteristică suplimentară: numai nominalul-pivot (S sau O) poate fi "interogat". Pentru "interogarea" argumentului A, este nevoie de operația prealabilă de antipasivizare. MBYA-GUARANI Dialect al limbii GUARANI. MẼBÊNGÔKRE Autodenumirea limbii unui popor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se ivește de după colț part. ivit, -ă nom. ivirea, ivitul A SE RĂTĂCI Ion se rătăcește în pădure (agentiv, inergativ: Ion rătăcește prin pădure ca să se relaxeze) part. rătăcit, -ă (*omul rătăcit prin pădure ca să se relaxeze) nom. rătăcirea, rătăcitul (infinitivul − involuntar) NEREFLEXIVE A APĂREA Ion a apărut de după colț/din senin part. apărat, -ă nom. apărutul (la televizor) A DECEDA Ion a decedat în urma accidentului part. decedat, -ă nom. decedarea A DISPĂREA Ion a dispărut în pădure part. dispărut, -ă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]