979 matches
-
latexul este toxic, conținînd alcaloizi, albumine, rezine vezicante. E. helioscopia L. este o buruiană comună în diverse culturi. Ricinus communis L. (ricinul), originar din Africa, nu are latex. Frunzele sunt palmat-fidate sau partite, iar florile unisexuate sunt dispuse monoic, în inflorescențe racemiforme: cele mascule la bază și cele femele la vîrf. Fructul este o capsulă ghimpoasă, dehiscentă prin 3 valve și conține 3 semințe oleaginoase. Uleiul de ricin este un purgativ puternic, dar se uitlizează și în cosmetică. Datorită acidului ricinoleic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
semiparazite. Arbuști mici, semiparaziți pe arbori rășinoși sau foioși. Se hrănesc cu ajutorul unor haustori, care extrag seva brută din vasele lemnoase ale plantei gazdă. Are frunze verzi simple, nestipelate (uneori reduse la scvame). Florile sunt unisexuate, actinomorfe, dispuse axilar în inflorescențe cimoase sau racemoase. Fructul este baciform sau drupaceu (partea cărnoasă provine din receptaculul florii). Semințele nu au cotiledoane și sunt înconjurate de o substanță vîscoasă ce ajută la diseminare. Loranthus europaeus Jacq. (vîscul de stejar) are frunze căzătoare, flori pedicelate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Jacq. (vîscul de stejar) are frunze căzătoare, flori pedicelate grupate în raceme laxe, iar fructul este o bacă galbenă.Parazitează aproape exclusiv pe speciile genul Quercus. Viscum album L. (vîsc de foioase) are frunze persistente, flori sesile о grupate în inflorescențe dichaziale dense, iar fructul este o bacă albă. În frunzele de vîsc există diverse substanțe, cu acțiune hipotensivă imediată și de durată și cu efect bradicardizant (datorită acțiunii directe asupra miocardului). în medicina populară se recomandă pentru tratamentul antitumoral. Încadrează
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și cu efect bradicardizant (datorită acțiunii directe asupra miocardului). în medicina populară se recomandă pentru tratamentul antitumoral. Încadrează un mare număr de specii lemnoase și erbacee, cu frunze întregi sau variat divizate, dispuse altern. Florile sunt mici, numeroase, grupate în inflorescențe de tipul umbelei simple sau umbelei compuse. Conțin uleiuri esențiale, oleo-rezine, glicozide, saponide și alcaloizi. Sunt în general plante erbacee (uneori cu tulpina lignificată la bază), cu rădăcini pivotante. Tulpina este de obicei fistuloasă, iar frunzele, variat penat sau palmat-divizate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
La baza umbelei compuse se pot afla hipsofile care alcătuiesc involucrul, iar la baza umbelulei se pot găsi alte hipsofile, ce formează involucelul. Florile sunt, de regulă, bisexuate, actinomorfe sau zigomorfe, dialisepale și dialipetale, cu gineceu bicarpelar inferior. Uneori, toată inflorescența are aspectul unei flori și se poate numi floare biologică. Polenizarea este de obicei entomofilă. Fructul este uscat și se numește diachenă. La maturitate se desface în două semifructe (mericarpii), care sunt fixate în vîrful unui carpofor (o prelungire a
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
actinomorfe sau zigomorfe, de tipul 4-5. Placentația este parietală. Cuprinde 22 de genuri cu cea 1000 specii cosmopolite, mult răspîndite în diverse habitate. Au frunze alterne, de obicei întregi, stipelate. Florile sunt bisexuate, zigomorfe (cu pinten), solitare sau în diverse inflorescențe. Petala anterioară se prelungește cu un pinten, în care pătrund cele două stamine inferioare, cu glande nectarifere la bază. Androceu format din 5 stamine, iar gineceul este tricarpelar, sincarp, cu numeroase ovule. inserate parietal. Stigmatul are diverse forme, cu adaptări
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cm poartă câteva frunze dispuse pe două rânduri, liniar-lanceolate, cu nervuri paralele, lipsite de pețiol, lungi de 10 - 30 cm și subțiri ca niște săbii. Tija florală este subțire și uneori curbată. Florile sunt alogame, hermafrodite, protogine, fiind grupate în inflorescențe decorative în formă de spic unilateral. Sunt simple sau involte, au formă de trompetă, sunt foarte delicate, colorate în diverse nuanțe pale (alb, galben, crem, portocaliu, roz, roșu, mov, violet), fiind plăcut mirositoare, iar parfumul lor este asemănător iasomiei. Fructul
Frezie () [Corola-website/Science/303965_a_305294]
-
pentru animale, în special vaci, schimbându-i-se și numele în engleză din cucumber în cowcumber. Nefiind preferat în alimentație, soiurile de castravete au degenerat, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, transformându-se într-o plantă de dimensiuni reduse, cu inflorescență redusă și cu fructe foarte mici. În jurnalul său, Samuel Pepys nota, în data de 22 septembrie 1663: „Azi, Sir W. Batten m-a informat de trista soartă a unei doamne, Newhouse, care a murit din pricină că a consumat castraveți. Și
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
creangă masculină pe o coroană feminină. Florile unisexuate, cele mascule sunt cilindrice, iar cele femele - oblonge. Înflorește în luna mai. Planta rodește numai de la vârsta de 7-9 ani. Fructul (duda) este compus din numeroase drupe false, mici, dispuse pe axul inflorescenței, care devine cărnos. Din multele specii de dud, cele mai răspândite sunt "dudul alb", originar din Japonia și China și "dudul negru", originar din Persia. În Europa, dudul a fost introdus în secolul al XII-lea. În România, el crește
Dud () [Corola-website/Science/304460_a_305789]
-
sunt sempervirescente, iar cele din climatele reci sunt decidue. Frunzele sunt opuse sau în grupuri de trei, ovate, lucioase, de culoare verde-închis, lungi de 1,5-8 cm, colorate în bronz și roșu toamna la speciile decidue. Florile sunt grupate în inflorescențe de până la 8 flori; sunt albe spre roz, în formă de clopot, cu o corolă penta-lobată, lungi de 1-5 cm, de obicei frumos mirositoare. Perioada de înflorire se întinde de la sfârșitul primăverii până toamna.
Abelia () [Corola-website/Science/312629_a_313958]
-
solurile argiloase mai adânci din partea sud-vestică a rezervației, ocupând rupturile de pe terenurile golașe, cauzate de alunecările de teren. Este o leguminoasă fragilă, zveltă, de o culoare suriu-verzuie, cu frunze uniform repartizate pe tulpină, formate din 5-7 perechi de foliole păroase. Inflorescența, la început compactă, mai apoi alungită, este formată din flori de tip papilonaceu de culoare gălbuie, ce vor da naștere unor păstăi de 2-3 cm, drepte, acoperite cu o rețea de peri negri și albi. Relict postglaciar, "Astragalus péterfii" s-
Astragalus peterfii () [Corola-website/Science/311701_a_313030]
-
mai mici. Tulpina și frunzele sunt lipicioase. Florile sunt grupate în antodii terminale, cu diametrul de 3-5 cm, câte 20-50 la o plantă. Acestea au pe margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale și 60-500 la soiurile cu inflorescențe învolte (,bătute"). Procentul de flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
3-5 cm, câte 20-50 la o plantă. Acestea au pe margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale și 60-500 la soiurile cu inflorescențe învolte (,bătute"). Procentul de flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care florile tubuloase, din centrul inflorescenței, sunt fertile), de aceeași culoare că și cele ligulate sau maronii
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale și 60-500 la soiurile cu inflorescențe învolte (,bătute"). Procentul de flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care florile tubuloase, din centrul inflorescenței, sunt fertile), de aceeași culoare că și cele ligulate sau maronii. Polenizarea este alogama, entomofila. Fructele sunt achene curbate în formă
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care florile tubuloase, din centrul inflorescenței, sunt fertile), de aceeași culoare că și cele ligulate sau maronii. Polenizarea este alogama, entomofila. Fructele sunt achene curbate în formă de secera sau barcă arcuita care formează niște inele (de unde și denumirea în limba germană “Ringelblume” = floare cu inele
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
anuală, originară din India. Tulpina este dreaptă, înaltă de aproape un metru, sau chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărțite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescențe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă. Se extrag două tipuri principale de produse folosite ca droguri și anume marijuana
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
, sau floarea-de-colț, ("Leontopodium alpinum" Cass.) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae. Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 - 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase.. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 - 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
de 5 - 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase.. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 - 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 - 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
se extrage solanina. Mult apreciate ca plante ornamentale sunt: petunia hibridă, tutunul de pădure ("Nicotiana silvestris"), regina nopții. Solanaceele sunt plante cu rădăcină pivotantă și tulpină ramificată. Frunzele lor sunt simple sau sectate, iar florile sunt solitare sau grupate în inflorescențe. Solanaceele prezintă unele caractere de superioritate în ceea ce privește alcătuirea florilor, ale căror petale sunt concrescute, iar dispunerea elementelor florale se face pe 4 cicluri. => 1..2..3..4 Flora României conține 31 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 12
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
erau incluse clasic în familia "Scrophulariaceae" sunt transferate în familia "Plantaginaceae". le sunt plante ierbacee scunde, rareori arbustive semifrutescente, entomofile sau anemofile. Au tulpini scapiforme (excepție face "Plantago indica", cu tulpina ramificată și foliată), florifere, lipsite de frunze, terminate cu inflorescențe. Frunzele sunt de cele mai multe ori grupate în rozetă bazală din mijlocul căreia se ridică tulpina; cele tulpinale alterne (opuse), toate sunt simple, întregi sau divizate, sesile, fără stipele. Inflorescențele dispuse la vârful tulpinii sunt spiciforme (spic) sau capituliforme, pedunculate, rareori
Plantaginacee () [Corola-website/Science/303428_a_304757]
-
cu tulpina ramificată și foliată), florifere, lipsite de frunze, terminate cu inflorescențe. Frunzele sunt de cele mai multe ori grupate în rozetă bazală din mijlocul căreia se ridică tulpina; cele tulpinale alterne (opuse), toate sunt simple, întregi sau divizate, sesile, fără stipele. Inflorescențele dispuse la vârful tulpinii sunt spiciforme (spic) sau capituliforme, pedunculate, rareori solitare, mai mult sau mai puțin alungite. Florile sunt mici, tubuloase, bisexuate (hermafrodite) sau unisexuate, actinomorfe sau ușor zigomorfe, tetraciclice, tetramere (tipul 4), cu învelișuri florale persistente, grupate în
Plantaginacee () [Corola-website/Science/303428_a_304757]
-
originalitatea, grația și frumusețea, de multe ori și numele speciei. Androceul este adesea redus la o singură stamină concrescută cu stigmatul, alcătuind un ginostem. Ovarul este inferior și tricarpelar. Ovulele sunt anatrope. Orhidaceele au fie flori solitare, fie grupate în inflorescențe racemoase. Florile orhideelor atrag insectele prin parfumul, forma și culoarea lor. Sunt specii care pot fi polenizate doar de o singură specie de insecte. P3+3 A1;2;5 Fructele sunt capsule. Semințele sunt mici și exalbuminate. Germinația nu poate
Orchidaceae () [Corola-website/Science/303425_a_304754]
-
pufoase și au o culoare gri-gălbuie, dau un aspect de fum în jurul plantei. Fructul este drupă mică, cu o singură sămânță. Deși clasificate anterior în genul "Rhus", în prezent se disting de plantele din aceste gen prin frunzele simple și inflorescențele pufoase. Scumpia americană ("Cotinus obovatus", sin. "Rhus cotinoides") este nativă regiunii sud-estice ale Statelor unite ale Americii, din Tennessee pânp în Alabama și Texas. Este o plantă mai mare, devenind în mod frecvent arbore mic, cu o înălțime de 10-12
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]
-
mare, devenind în mod frecvent arbore mic, cu o înălțime de 10-12 m și trunchi de 25 cm diametru. Frunzele sunt de asemenea mai mari, 6-13 cm lungime; culoarea frunzelor din timpul toamnei este mai puternică decât la speciile eurasiatice. Inflorescențele sunt însă mai rare decât în cazul "C. coggygria". Scumpiile, îndeosebi "C. coggygria", sunt populare ca arbuști de grădină. Câteva soiuri cu frunze purpurii sau bronz ale speciei "C. coggygria" au fost selectate, având inflorescențe roz pal și frunze contrastante
Scumpie () [Corola-website/Science/313042_a_314371]