3,341 matches
-
detaliu aparent nesemnificativ - pe care, oricum, numai informatorul îl știa - ar putea să-i dezvăluie identitatea. Este posibil ca ofițerul ce revizuiește datele înainte de a le transmite să nu-și dea seama că acest detaliu poate să conducă la identitatea informatorului și ca urmare, să-l transmită, fără să conștientizeze răul provocat.) În fine, potrivit declarațiilor făcute în 1978 de către un oficial de la Departamentul de Justiție, la Comisia Juridică a Senatului, „teoretic, legile șprivind confidențialitatea și libera circulație a informațieiț sunt
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ca scop sprijinirea soțiilor și copiilor unor presupuși teroriști care au fost închiși sau uciși. Un alt grup poate susține că se limitează la asigurarea asistenței juridice și a fondurilor necesare pentru apărarea teroriștilor puși sub acuzare. Fără infiltrarea unui informator în grupul de sprijin, ar putea fi imposibil să se stabilească natura exactă a activităților secundare (și deloc inocente) desfășurate de grupul de sprijin în numele organizației teroriste. Dar utilizarea unei asemenea metode intruzive sau a altei tehnici similare este permisă
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
sunt, în general, ramuri ale grupărilor extremiste, naționaliste sau separatiste; ele sunt alcătuite, de obicei, din membri ai unor astfel de grupări, nemulțumiți de faptul că nu reușesc să își atingă obiectivele prin mijloace mai puțin violente. Prin infiltrarea unor informatori în rândul organizațiilor din care se pot desprinde grupări teroriste, este posibil să se cunoască imediat existența unei noi grupări teroriste și să se infiltreze agenți în cadrul acestora încă de la început. În schimb, un standard în materie de infracționalitate face
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
făcute în preajma prăbușirii regimului comunist din Germania de Est ilustrează în mod izbitor ce poate însemna aceasta în practică. La momentul dizolvării sale, serviciul secret al Germaniei Democrate avea peste 85.000 de angajați, utiliza 500.000 de agenți și informatori part-time și deținea dosarele a șase milioane de cetățeni est-germani. După cum a arătat Jefferson Adams, „pentru un stat cu o populație de aproximativ 17 milioane de persoane, a reprezentat o rețea internă de o capacitate extraordinară”. Werner Stiller și Jefferson
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
sigure și afacerea este încheiată. Nu este necesar să călătorești... Aceasta este metoda cea mai sigură”. Din nefericire, alte metode mai puțin sigure erau folosite mai des și s-a sugerat că acestea au contribuit la identificarea lui Penkovsky ca informator, la arestarea și executarea lui ulterioară. Vezi Jerrod L. Schecter și Peter S. Deriabin, The Spy Who Saved the World (Scribner, New York, 1992), pp. 98, 287-299, 314-315, 409-411. 6. Pentru ca această „căsuță poștală” să funcționeze, trebuie să se înțeleagă că
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Roosevelt. Dulles comenta că, „neoficial, cineva ar fi putut crede că această publicitate nedorită ar fi putut să-mi pună piedici. Ce s-a întâmplat a fost exact invers... Ca rezultat șal articoluluiț, rețeaua mea a adunat o mulțime de informatori, unii excentrici, e adevărat, dar și unii extrem de valoroși”. Allen Dulles, The Craft of Intelligence (Harper and Row, New York, 1963), p. 7. Pentru o relatare despre unul dintre cei mai valoroși agenți pentru care Dulles a jucat rolul de „căsuță
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ca directorul CIA să înaiteze comisiilor de supraveghere copii ale rapoartelor bianuale ale IG. Așadar, în 1999, prin Legea autorizării informațiilor secrete (PL105-272, 20 octombrie 1998), Congresul a adoptat o serie de prevederi menite să îi protejeze pe așa-numiții „informatori” din comunitatea de informații. Legea prevede o serie de proceduri prin care angajații serviciilor secrete pot furniza informații în situații speciale comisiilor de supraveghere prin inspectorul general al serviciului și prin director. Vorbind despre această măsură, președintele comisiei din Camera
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
democratice nu sunt atât de experimentate. 58. Shlomo Gazit și Michael Handel, „Insurgency, Terrorism and Intelligence”, în Godson (ed.), Domestic Intelligence, p. 134. 59. Standardele stabilite („limitările”) diferă de la o lucrare la alta. Potrivit lui Levi, FBI nu poate folosi un informator decât dacă are „dovezi palpabile care să demonstreze faptul că... o grupare este sau ar putea fi implicată în activități ce presupun recurgerea la forță sau violență și care implică sau ar putea implica încălcarea legii federale” (secțiunea II șIț
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
grupare este sau ar putea fi implicată în activități ce presupun recurgerea la forță sau violență și care implică sau ar putea implica încălcarea legii federale” (secțiunea II șIț, 227-228. Potrivit lui Smith, într-o anchetă „preliminară” poate fi folosit un informator cu aprobarea agentului numai în caz de necesitate sau dacă alte metode de investigație mai puțin invazive nu sunt eficiente. O „anchetă preliminară” poate fi demarată în cazul în care FBI primește informații privind o posibilă infracțiune ce, chiar dacă „nu
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
exigența științifică a alcătuirii ei” (Ovidiu Bârlea), aprecieri ce pot fi extinse, în bună măsură, și asupra celorlalte. H. a lucrat ca un folclorist riguros, indicând principalele detalii tehnice ale culegerii: culegătorii și profesia acestora, localitățile cercetate, ba chiar și informatorii, vârsta, profesia și sursele lor, deși în ceea ce-i privește pe aceștia folcloristul n-a fost atât de consecvent. Remarcabilă și cu totul nouă în epocă este notarea, în cazul câtorva descântece, a gesticii informatoarei. Pentru volumul de povești H.
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
prin acuzarea acestora de corupție. Cei mai multi Înalți responsabili ai ȘED au fost excluși În momentul schimbării, dar alții au decis să se izoleze de bună voie. Era mai ales cazul celor care ocupaseră funcțiile cele mai desconsiderate Înainte: polițiști sau informatori (IM) ai Stasi, membri ai PKK, „poliția de partid”, profesorii specializați În „viața de partid” sau În ateism. Foștii membri ai departamentului de ateism de la academie dispăruseră cu toții „din peisaj”, fără a fi cineva preocupat să afle ce deveniseră „dispăruții
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
accesul la fostele dosare ale serviciilor secrete pentru persoanele implicate și pentru cercetători. Deconspirarea, cuvânt rar În română, semnifică un act de neutralizare a unei conspirații, În cazul de față cea a poliției politice și agenților săi acoperiți, În particular informatorii. Persoanele recunoscute vinovate de a fi efectuat vreo activitate de poliție politică nu mai pot să candideze la alegeri sau să ocupe posturi de responsabilitate În administrația publică, verificări fiind efectuate În mod regulat. De inspirație germană și cehă („legea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care le-am realizat În anii 1987-1988, ca și pe cunoștințele pe care le aveam asupra mediului literar prin exercițiul criticii literare, prezent În marginile instituției literare. Cel mai bun exemplu este descoperirea postmortem a activității de «poliție politică» (de informator al Securității) a lui Ștefan Augustin Doinaș (1922-2002), poet „neoclasic”, traducător al lui Goethe, foarte prețuit În ultimii ani ai vieții, ales președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor În decembrie 1989, o dată cu Mircea Dinescu. Criticile priveau prezența lui Mircea Dinescu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lui Antti Aarne, pentru basmul românesc catalogul lui Corneliu Bărbulescu, pentru snoave tipologia Sabinei Cornelia Stroescu, iar pentru legende pe aceea a lui Tony Brill. La fel ca Ovidiu Bârlea, adaugă la culegerea propriu-zisă texte-convorbiri cu povestitorii, biografiile și repertoriile informatorilor. Culegeri: Basme, snoave, legende și povestiri populare. Folclor din Valea Vâlsanului-Argeș, București, 1979; Folclor poetic din Stroești-Argeș, București, 1980; Basme populare românești, București, 1986; Basmul cu Ion Săracu și Sfântu Soare, București, 1994; Basme și legende populare românești, București, 1996
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
și I. G. Sbiera, o așază ca moto pe fiecare colecție a sa: „de la popor adunate, la popor date”. Lipsa de pregătire filologică, carențele privind autenticitatea unor texte, faptul că introduce în culegeri și creații personale, absența unor precizări privind informatorii și localitățile micșorează meritele lui S., altminteri prețuit de Iuliu A. Zanne, Ovid Densusianu, S. Fl. Marian, Mihail Sadoveanu, Bela Bartók, Jan Urban Jarník, Gustav Weigand, cărora le trimite variante și informații, ca și de Muzeul Limbii Române din Cluj
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
întrucât fusese în bune raporturi cu Nicolae Iorga, perversul hârțogar stimulează delațiunea și încurajează oportunismul, sub cuvânt că nu îl interesează ce gândește cineva, de vreme ce lucrează „pentru noi”, adică pentru organele Securității. Direct angajat în serviciul acestei instituții este Baciu, informator de profesie, recrutat prin șantaj, în studenție, când, din spirit de frondă, cântase imnul regal. E de fapt un ins nevertebrat, o epavă morală, ținut în viață, cum el însuși o dezvăluie, doar de o ură animalică față de semeni. Galeria
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
profeți prieteni. Ei vor rămâne aici timp de doi ani, până ce vor fi descoperiți și denunțați de falsul profet Beshira. Autorul introduce acest personaj (2,12) cu o dublă intenție. În primul rând, el joacă rolul de spion și de informator al regelui Manase: nimeni nu ar fi cunoscut ascunzătoarea lui Isaia. În al doilea rând, Beshira - nume derivat din ebraicul behîr râ’, „alesul răului” - constituie pretextul unei digresiuni consacrate „genealogiei falsului profetism”. Unchiul lui Beshira ar fi fost Sedechia, conducătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lăcrimele Și ți-oi strânge-o-n păturele Și-oi usca-o-n gândurele, Că trăim cu mare jele...461. Urătorii nu le ocoleau pe femeile singure Dacă culegătorii de folclor ar fi adăugat, în publicațiile lor 462, lângă numele „informatorului” și date despre persoana căreia i s-a adresat colinda - zisă „la fereastră” sau „la ușe” -, reținând măcar vârsta, starea civilă, meseria și sexul acestor destinatari, categoriile în care sunt încadrate „cântecele ce meneau sănătate și prosperitate” (zise în preajma zilei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fără a se supune exigențelor unei metode științifice, ale cărei principii le va susține, însă, în scrierile sale teoretice. Excepție face textul Lacrimile și blestemul mumei sau Călătoria mortului, apărut în „Revista olteană” (1889), la care adaugă o notă despre informator și citează alte variante autohtone și străine ale motivului. Spirit combativ, S. și-a definit opiniile despre folclor în lucrări polemice. În studiul Poeziile populare colecția Alecsandri (1866) sau Cum trebuie culese și publicate cântecele populare (1889) susține că folclorul
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
folclorul trebuie să fie „un izvor pentru psihologia populară”, „un repertoriu al limbii poporului”, care să folosească lingviștilor, scriitorilor și istoricilor. De aceea este condamnabilă modificarea textului și considerată absolut necesară culegerea tuturor variantelor, cu indicații precise privind localitatea și informatorul. S. afirmă că frumusețea poeziei populare nu trebuie apreciată după canoanele literaturii culte. Atunci când are de judecat colecția lui V. Alecsandri, tonul său devine violent, acuzându-l pe alcătuitor de „rău gust” și de „pildă rea”. Citează, pe două coloane
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
de altă parte unele secvențe ale cărții au intrat în circuitul literaturilor populare care au adoptat-o. Folclorul românesc a asimilat câteva motive, care fie apar în prelucrările unor autori (Anton Pann, Ioan Barac), fie au fost culese direct de la informatori autentici. Povestea filosofului păcălit vremelnic de o femeie a incitat interesul mai multor scriitori, care au „repovestit-o” în viziune proprie: Mihail Kogălniceanu în Edeș, Ion Heliade-Rădulescu în Un filosof și o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
fie acceptat titlul de „Alteță Regală” o dată ce „România a obținut regatul” <ref id="60"> 60 Hoyös c. Andrassy, București, 21 aprilie 1879, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 12/1879, f. 52.</ref>. Hoyös se baza pe cele declarate de informatorii săi, unul dintre ei fiind chiar un ministru, care niciodată nu Îi spusese că ar fi fost discuții pe această temă În guvern. După părerea trimisului austriac, actul de la 9/21 septembrie 1878 a izvorât din voința lui Kogălniceanu, dar
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
precum și cu desene, unele inedite, semnate de S. Perahim, Victor Brauner, M. Blecher, Constantin Brâncuși, dar și de interlocutor. În fine, Mica prăvălie cu orori (1997) este o culegere de proze scurte, subintitulate „11 romane”, populate de personaje misterioase: vagi informatori, aristocrați decadenți, adolescenți rebeli, cupluri în destrămare etc. Stilistica tranșantă alternează cu ambiguitatea poetică, cu sugestia nostalgică sau cu notații ce definesc o feminitate discretă. Sunt surprinse evenimente politice, sunt restituite revelații asupra unor personaje, de asemenea certitudini, decepții, mici
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
București, 1983; Marele interogatoriu, București, 1984; În casa asta toți trăgeau cu arma, I-II, București, 1985-1987; Cărăuși peste vămi, București, 1986; Brevetul alb, București, 1990; Cum a murit Marin Preda, București, [1992]; Nu ești obligat să mori tâmpit (mărturia informatorului), București, 2000; Jandarmul și cartea, București, 2001. Repere bibliografice: Vlad Sorianu, „Scoaterea casei din pământ”, ATN, 1978, 4; Laurențiu Ulici, Viața de aproape, RL, 1978, 18; Artur Silvestri, „Filosof de închiriat”, LCF, 1980, 46; Dan Alexandru Condeescu, Însemnări despre proză
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
anii ’90 V. se orientează către cercetarea sociologică, precum în studiul intitulat Sistemul culturii țărănești (2000). În baza unui dosar de „fapte” etnografice și folclorice care conservă oralitatea (colinde, strigături, orații de nuntă, descântece, hore etc., dar și relatări ale informatorilor despre diverse obiceiuri și practici arhaice), dosar alcătuit cu ajutorul unui chestionar aplicat în județul Cluj, se argumentează coerența spirituală a universului arhaic. SCRIERI: Onisifor Ghibu, educator și memorialist, Cluj-Napoca, 1983; Coresi, București, 1985; Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (în
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]