938 matches
-
apă la lungimile de undă de 1,5 și 2 μm. Orcus pare a fi diferit față de alte obiecte transneptuniene, cum ar fi Ixion, care nu au trăsături distinctive în spectrele: roșu, vizibil și deseori nici infraroșu. Observații suplimentare în infraroșu în 2004 făcute de European Southern Observatory și telescopul Gemini au dat rezultate conforme cu prezența gheții și a compușilor de carbon, cum ar fi tholinii. Gheața formată din apă și metan acoperă mai mult de 30% și 50% respectiv
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
antrenând materialul în spirală spre organul central. Împrăștierea de energie antrenează diverse forme de emisiuni de radiație electromagnetică. Gama de frecvențe a acesteia din urmă depinde de obiectul central. Discurile de acreție ale stelelor tinere și ale protostelelor radiază în infraroșu, iar acelea ale stelelor neutronice și ale găurilor negre radiază în raze X. Este posibil, de asemenea, să se observe formarea unui disc de acreție în unele sisteme de stele duble, îndeosebi într-un sistem în care unul dintre companion
Disc de acreție () [Corola-website/Science/334802_a_336131]
-
, sau NGC 2024, este situată în constelația Orion. Se situează la o distanță de 900 până la de ani-lumină. Este admis că există un roi de stele tinere și calde, vizibile în infraroșu, în spatele petelor care acoperă parțial nebuloasa. În acest roi, o stea tânără și masivă emite ultraviolete energetice care ionizează marii nori gazoși de hidrogen situați pe amplasamentul nebuloasei. O mare parte din lumina observată rezultă din recombinarea electronilor și hidrogenului
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
un calculator personal. În cazul în care pierdeți aceste echipamente sau vă sunt furate, veți avea o copie de siguranță a contactelor, mesajelor, imaginilor și documentelor stocate pe acestea; Accesați doar hotspot-uri sigure. Asigurați-vă că opțiunile de conexiune prin infraroșu, Wi-Fi și Bluetooth-ul sunt oprite atunci când nu le utilizați. Acestea vor consuma bateria și pot facilita accesul neautorizat la datele de pe dispozitivul mobil; Fiți atenți ce aplicații descărcați și de unde. Să fie descărcate numai din magazinele oficiale ale operatorilor și
Amenințări în spațiul cibernetic. Informații-cheie, făcute publice by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101495_a_102787]
-
Spitzer sau SIRTF ("Space Infrared Telescope Facility") este un telescop spațial în infraroșu dezvoltat de către NAȘĂ. Face parte din cele patru mari observatoare ale NAȘĂ, având caracteristici complementare, realizate de agenția spațială americană pentru a răspunde la marile întrebări științifice apărute la sfârșitul secolului al XX-lea în domeniul astrofizicii. Rolul telescopului Spitzer
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
la sfârșitul secolului al XX-lea în domeniul astrofizicii. Rolul telescopului Spitzer este, în principal, să observe crearea Universului, formarea și evoluția galaxiilor primitive, geneză stelelor și planetelor și evoluția compoziției chimice a Universului, care sunt fenomene vizibile îndeosebi în infraroșu. Acest proiect de telescop infraroșu a fost lansat de agenția spațială americană în 1984. În cursul dezvoltării proiectului talia lui Spitzer a fost puternic revăzuta în jos (masă scăzută de la la mai puțin de o tonă) pentru a face față
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
la mai puțin de o tonă) pentru a face față reducerilor bugetare cerute de NAȘĂ. Capacitățile sale sunt totuși superioare predecesoarelor sale, IRAS (1983) și ISO (1995), mulțumită multor alegeri tehnice și progreselor realizate între timp în domeniul detectoarelor în infraroșu. Partea să optică este constituită dintr-un telescop cu oglindă primară cu diametrul de . Radiația infraroșie colectată este analizată de trei instrumente care sunt răcite cu heliu lichid: un fotometru de imagine în infraroșu apropiat și mediu (între 3 și
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
între timp în domeniul detectoarelor în infraroșu. Partea să optică este constituită dintr-un telescop cu oglindă primară cu diametrul de . Radiația infraroșie colectată este analizată de trei instrumente care sunt răcite cu heliu lichid: un fotometru de imagine în infraroșu apropiat și mediu (între 3 și 8 microni), un spectroscop (5 - 40 de microni) și un spectrofotometru pentru infraroșu îndepărtat (50 - 160 de microni). Lansat la 25 august 2003, telescopul Spitzer a funcționat cu o capacitate deplină până în mai 2009
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
diametrul de . Radiația infraroșie colectată este analizată de trei instrumente care sunt răcite cu heliu lichid: un fotometru de imagine în infraroșu apropiat și mediu (între 3 și 8 microni), un spectroscop (5 - 40 de microni) și un spectrofotometru pentru infraroșu îndepărtat (50 - 160 de microni). Lansat la 25 august 2003, telescopul Spitzer a funcționat cu o capacitate deplină până în mai 2009. Începând de la acea dată, epuizându-se heliul lichid, a continuat să funcționeze la modul „cald” cu o parte din
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
000 km de la sud la nord. Este suficient de mare pentru a conține două sau trei planete de dimensiunea Pământului. Părțile superioare ale norilor acestei furtuni sunt cu aproximativ 8 km mai sus decât ale celor din jur. Datele din infraroșu indică de mult timp că Marea Pată Roșie este mai rece (și, prin urmare, la altitudine mai mare) decât majoritatea celorlalți nori de pe planetă. Cu toate acestea, recentele măsurători în infraroșu ale părții superioare a atmosferei arată mult mai multă
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
mai sus decât ale celor din jur. Datele din infraroșu indică de mult timp că Marea Pată Roșie este mai rece (și, prin urmare, la altitudine mai mare) decât majoritatea celorlalți nori de pe planetă. Cu toate acestea, recentele măsurători în infraroșu ale părții superioare a atmosferei arată mult mai multă căldură deasupra MPR decât în restul planetei; „undele acustice” pornind de la furtună au fost propuse ca o explicație pentru temperatura de pe Jupiter. Urmărirea atentă a caracteristicilor atmosferice a dezvăluit circulația în
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
din Calea Lactee, sub o formă mai degrabă eliptica, dar neregulata. A fost descoperită în noiembrie 2003 de către o echipă de astronomi britanici, francezi, italieni și neozeelandezi care analizau datele Two Micron All-Sky Survey, un mare releveu al întregului cer în infraroșu. Ei au constatat o densitate mai mare de stele gigante de clasă spectrala M în această parte a cerului. Galaxia este situată în spatele planului Caii Lactee, acolo unde stelele și norii de gaz și de praf sunt mai denși, ceea ce
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]
-
Proiectul va implica în 2016 o căutare prin camere ascunse în interiorul a patru monumente faraonice renumite, utilizând termografia în infraroșu, tehnologia de scanare 3D cu lasere și detectoare de raze cosmice, informează cotidianul Daily Mail. Arhitecți și oameni de știință din Egipt, Franța, Canada și Japonia vor să facă cercetări pe două piramide de la Giza și cele două piramide Dahshur
MISTERUL construirii piramidelor, deslușit cu ajutorul unei tehnologii de scanare 3D - VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105004_a_106296]