984 matches
-
de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte. Moralitatea ei labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt ironice la adresa elementelor sacre (III. 4 - monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul vorbelor lui, nu are nicio remușcare în a trăi cu un călugăr), cred în forțele oculte (IX. 10) sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Furt intelectual de proporții. Mircea Beuran, ministrul plagiator”, http://www. cotidianul.ro. Scridon, 2003. Șoica, Mihai, „Hoție fără frontiere”, Evenimentul zilei, nr. 2987, 12 aprilie 2002, p. 7. http://www. plagiat.ro. XI. Corectura textului științific „Corectura e o meserie ingrată, care surmenează, uzând atențiunea și nervii, din cauza marii Încordări și concentrări sub care stai tot timpul. Cu toate acestea, corectura este ucenicia unui bun ziarist, căci nicăieri ca la această corectură nu prinzi mai bine secretele gazetăriei.” (Nicolae Straje, 1933
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
locutorul (care transmite un anumit mesaj, prestabilit sau construit în contextul respectiv) și caută puncte comune cu acesta; un al doilea interlocutor nu este de acord cu locutorul și caută elementele care să-l pună pe acesta într-o poziție ingrată 41; * exerciții de oferire de feedback interlocutorul reacționează, față de intervenția prestabilită a locutorului prin: suită de întrebări adresate rapid, pe marginea mesajului receptat (tip interogatoriu); aprecieri/laude; critici motivate; critici dure/ acide; replică disprețuitoare; replică ironică etc.; * tehnici nonverbale: * În
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
1935. Se înscrie la Facultatea de Filosofie, absolvită în 1940, după care încep pentru ea greutățile. Nu găsește alt loc de muncă decât la Casa Autonomă de Finanțare și Amortizare, irosindu-și câțiva ani, între 1941 și 1947, într-un ingrat post de referentă. A urmat, dând curs unei înclinații spre arta spectacolului, și Conservatorul de Artă Dramatică (secția regie scenică), din 1947 încredințându-i-se asistențe de regie, pentru ca în scurt timp să ajungă să monteze spectacole (cu piese de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
armeanca” trăiește mistuitor, până la orbire, un sentiment care îi procură dezamăgiri și sfâșieri în suită. Șocurile trezirii sunt violente, întărindu-i convingerea dintotdeauna că existența ce i-a fost dat s-o ducă e pecetluită de semnul neîmplinirii. În acest ingrat scenariu, jurnalul pe care Arșavir, fratele afectuos și săritor la nevoie, l-a salvat de flăcările cărora autoarea îl hărăzise, înseamnă, într-un plan simbolic, o luminoasă revanșă. Dacă în viață A., cum singură mereu repetă, a ratat mai totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
cu autoritatea: "Toleranța este condiția pentru ca să devie reală și simțită libertatea, bunul neprețuit la care visează atît de aprins oamenii. Nimeni astăzi, cît ține lumea civilizată, nu visează toleranța fără înconjur. Dar actualitatea, cu apucăturile ei dictatoriale, face cu deosebire ingrată situația apostolilor pasionați și naivi al acestui fermecător ideal". Puterea tinde să diminueze pe cît posibil toleranța, ea fiind doar o idee regulativă, cu ajutorul căreia criticăm formele istorice ale puterii, și nu, din păcate, un principiu care să facă puterea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
privitoare la rolul jucat de junimiști și de elitele intelectuale ieșene din secolul XIX în consolidarea modernității românești. Din nefericire, realitatea este alta. Nu numai din perspectiva rolului jucat astăzi de cetatea noastră în ansamblul treburilor țării, total insignifiant și ingrat față de sacrificiul făcut acum un secol și jumătate, dar și din perspectiva a ceea ce mai este cu adevărat, în zilele noastre, urbea care se vrea Capitală a Culturii Europene. Iașul este azi, după un deceniu de mileniu al treilea, un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sunt lucrurile când confesiunea nu e spontană, când ea crește firesc din trunchiul fragmentat al mărturisirii cotidiene. Constrâns de factori externi să coboare În adâncimile atât de greu sondabile ale eului propriu, autorul pare a-și da seama de misiunea ingrată În fața căreia se află. În astfel de cazuri, putem vorbi de veritabile auto-negări ale funcției comunicaționale a eului. Sau, În terminologia lui Jean Rousset, de o eclipsă a eului 16. Sunt acestea mecanisme de apărare ale sensibilității autorului? Sunt ele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
erau amenințați cu dispariția prin fenomenul de sterilitate datorită reproducerii între membrii aceluiași grup. De aceea, nefericiții își scoteau soațele la colț de uliță să se puiască cu indivizi din alte neamuri cu care ivriții nu au avut relații sexuale. Ingrată misiune și-au pus în cap încornorați! Trebuie amintit și obiceiul lor de a se căsători cu copiii fraților sau surorilor ori frații între ei, ceea ce sub aspect genetic este o nenorocire. ,,16,27 Dar iată că mi-am întins
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
13. Ne servim de un astfel de exemplu și din rațiuni practice: el ne este mult mai... accesibil. Mai ușor de verificat decât altele. Nu ascundem, pe de altă parte, că resimțim situația noastră, în astfel de împrejurări, ca destul de ingrată, incomodă în orice caz. Dar, cine și cum ar putea vorbi mai îndreptățit și despre astfel de date precise, în general foarte puțin cunoscute? 4. Din aceleași rațiuni și cu aceeași motivare strict ilustrativă, ferită de orice exagerare și intenție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-se în același timp și ca prim exeget al unei opere interzise, prilej și de mică glorie personală. Toate acestea se pot susține, într-adevăr. Personaj ambiguu, cu calități și defecte, agravate să recunoaștem și de poziția sa oficială total ingrată, plin de oscilații, de care nu era răspunzător decât în parte, el a jucat același rol duplicitar inevitabil și în aprobarea și interzicerea și din nou aprobarea Hermeneuticii, ca și a operei literare a lui Mircea Eliade. înțelegând bine întreg
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Una dintre ele mi-a trimis și o reflecție a lui M. E.: S-a supărat pe mine. Alta, admițând supărarea mea, a adăugat: Este totuși mai bătrân. întregul comportament mi s-a părut nu mai puțin nedrept și profund ingrat. în această afacere eram și de departe creditor, nu debitor. 3. La toate acestea se adaugă atacurile violente din presa din țară, boicotul unora, totala neasimilare a proiectului meu, cel puțin inconformist-ideologic și mai ales critic. Hermeneutica lui Mircea Eliade
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturii alternative. Mecanismele sale funcționează, prin deprindere și inerție, chiar și după ce sistemul represiv a fost, cel puțin formal, răsturnat. Situația se verifică din plin și după 1989. într-un sistem democratic, pluripartinic, acest om de cultură cu soartă etern ingrată, dificilă nu-și găsește de fapt locul, nici în această zonă. Pare adesea un intrus, un concurent, un veleitar. Ce mai caută și ăsta? Vrea să ne ia locul? Nu de puține ori cei ce fac astfel de reflecții vigilente
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
gravitate a condiției precare, uneori penibil de ancilară, incertă și fragilă, a culturii alternative. O situație instabilă și cel puțin incomodă. Nu pledăm pentru indulgență și nici pentru salvarea culturii alternative în ansamblul său. Reținem doar poziția sa fundamental dificilă, ingrată, foarte interpretabilă, privită mai ales din afară și de la mare distanță. Se cade totuși prea ușor în capcana: toți nevinovați, toți culpabili (sau invers). Ea trebuie total evitată când vorbim de această cultură alternativă. în definitiv, ce putere reală are
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
această fază pur contextuală și pe care, în mod voit, dorim s-o sustragem speculațiilor nebuloase și inconcludente, apar două alternative. Cel puțin la fel de importante, fie că ne... despărțim de Goethe sau nu. El nici nu bănuia ce soartă filozofică ingrată, devastatoare, va avea la gurile Dunării. Când am vizitat casa lui Goethe de la Frankfurt, am observat între multe altele și o presă uriașă de... stors rufe. Detaliu teribil de prozaic, s-ar spune. într adevăr. Dar care simbolizează, cel puțin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
urgent lucru nu este ca statul să învețe, ci să lase să se învețe. Toate monopolurile sunt detestabile, dar cel mai rău dintre ele este monopolul învățământului 50. Protecționism și comunism Domnului Thiers 51. Domnule, Nu fiți câtuși de puțin ingrat față de revoluția din Februarie. Ea v-a surprins, poate chiar v-a șocat; dar ea v-a pregătit, în calitate de autor, de orator, de consilier intim 52, triumfuri neașteptate. Printre acestea, există unul care este cu siguranță extraordinar. În zilele din
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
e omnipotent și operele sale sunt admirabili. Domnul îl deiface. Reforma avu efecte întinse și durabile, nefaste bineînțeles. Totuși Eliade a împămîntenit câteva noțiuni subtile, neatinse în acea vreme: afabil, adorabil, absurd, actual, abuziv, abject, absolut, colosal, conjugal, cristalin, consecvent, ingrat, inert, implacabil, inefabil, juvenil, legal, legitim, mistic, nupțial, pervers, serafic, suav, venerabil etc. Și ca gânditor Eliade este interesant, oricât de naive ar fi uneori ideile lui, în genere voltairiene și francmasonice. Poetul are viziunea grandioasă și totală, obsesia unicului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însușiri, basmul în total formând un excelent spectacol, zgomotos și feeric. În Prometeu, V. Eftimiu a voit să înfăptuiască sobrietatea și echilibrul teatrului clasic,rămînînd totuși în limitele dramei ideologice. Prometeu e un umanitarist care se sacrifică pentru o omenire ingrată în care totuși crede. Către sfârșitul tragediei el se și confundă cu Isus. Tocmai această analogie de succesiune între mitologia păgână și cea creștină alcătuiește miezul valabil al piesei. Întors la basm, dramaturgul regăsește tot farmecul din Înșir'te, mărgărite
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați. Ca un etern romantic, îi blestemă pe parveniți cu hohote de plâns și izbucniri de ură. Titlul cărții din 1995, Cu dragoste, cu patimă, cu ură, indică precis afectul în clocot ca „unealtă de producție” a creației. Poetul va pendula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
coincide deloc nici ca atmosferă, nici ca stare sufletească cu descrierea Faimei pe care i-o făcuse lui Sextus Pompeius în scrisoarea Ex Ponto, IV, IV. În vis i-a apărut Cupidon, căruia Ovidiu i-a reproșat că a fost ingrat, pentru că l-a plătit cu exilul pentru lecțiile pe care Sulmonezul i le-a predat pentru a-l face să devină mai abil în dragoste (trimitere certă la Ars amatoria). Cupidon îi răspunde că în Ars (amatoria) nu există nicio
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe Ion Heliade Rădulescu. Nu se simte la el nici o șovăială. Frica de a se rătăci În pădurile gramaticii nu-l urmărește. Versul este bine măsurat și, cînd observă la alții nereguli În privința ritmurilor, intervine, Îndreaptă silabele proaste, ceartă (În Ingratul) pe neștiutori. Este, desigur, un principiu de ordine și claritate luat din Boileau (a cărui artă poetică o și traduce), dar este și o nevoie mai adîncă la poligraful Heliade de a pune ordine În lumea rebelă a elementelor, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - Într-o mare scîrbă, Într-un imens dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete de indignare. Își copleșește, realmente, adversarul prin aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să „desfigureze” obiectul. Surescitarea este totdeauna controlată la Heliade, agresivitatea este luată În primire de retorica abundentă a poetului. Violența se transformă În seducție, limbajul o abstractizează, numeroasele referințe mitologice o dispersează Într-un spațiu vast. Numai În poemele satirice (Ingratul, Un mueroi și o femeie, Solcan, O festă În comemorară zilei de 23 septembrie 1854 sau cobza lui Marinică, CÎntecul ursului etc.) fantezia se ține mai aproape de materie și nesațiul, hrăpirea caută vorbele colorate, atingătoare. Există, În fapt, trei muze
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un alt tuberculos voia să scrie despre "robustul" satiric latin. La îndemnul medicului, bătrânul Fritz își sacrifică punga pentru a-și trimite băiatul în Italia, la cură, iar Bizu acceptă darul cu indiferență, spre exasperarea părintelui contrariat de asemenea "tăcere" ingrată ("arma cea mai tăioasă, în duelul oricărei conviețuiri"). Cu aceeași resemnare primește Bizu și vestea bolii, "insuficiența egoismului său vital" scutindu-l "de o zădarnică iritare împotriva soartei". În fond, "tanatofilia lui prematură" îl izolase "în spațiul unei vieți normale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
magic cel mai plăcut auzit la Guvern, la M.A.E., la Cotroceni, este, în orice caz, amabila invitație: passez à la caisse... Europa, se știe bine la București, este generoasă. Dacă a existat o zonă unde formula le mendiant ingrat are un sens și un conținut profund, aceasta este, în mod regretabil, într-o anume mentalitate românească... Există, bineînțeles, și o altă Europă, nefinanciară, necaritabilă: a normelor internaționale, sub egida ONU, a drepturilor omului, a libertăților fundamentale. Nu discut acum
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]