1,091 matches
-
didactic. Un pedagog apropiat de copii, dar hotărât să-i formeze cinstiți, darnici, apropiați sufletește, va obține rezultatul scontat cu bucurie. Cel ce manifestă aroganță, e dominator și impulsiv, se va trezi cu un colectiv pe măsură: dezbinat, care folosește injurii la adresa colegilor de clasă, care nu-i va fi recunoscător că l-a format astfel încât viața să-i întoarcă spatele. N-am cum să uit că la sfârșitul clasei a IV-a, un părinte s-a adresat cadrului didactic: „Ești
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
a-și face mendrele în liniștea nopții plină de gunoaiele umane, de defecările visurilor, de defulările țâșnite din apele nămoloase ale sufletului. Bună seara Doamne, ce bucurie de a ști că ești posesorul mizeriilor grase pline cu voluptăți, hotărâri, speranțe, injurii, deziluzii, incertitudini, capricii, jocul de-a capriciile, de-a stăpânul, de-a omul atotștiutor, de-a masca, de-a subtilitatea, de-a încrederea, de-a depresia, de-a sinceritatea, de-a minciuna, câtă bucurie, tot să strângi, câtă veselie, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și grei, bolborosind versuri sau rugăciuni sau injurii la adresa cuiva care se înfiripa printre nori ca un crochiu tulbure, nesigur, părând a nu fi din neamul păsăresc, ci mai degrabă din cel câmpenesc, pentru că avea foșnet parcă de vânt, parcă de lan, ori de frunziș, ori de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
instrumentele filozofului. Reaua credință a Martei Petreu se vădește din nou în calificativul de „volubilitate“ pe care îl aplică aici argumentării naeionesciene, când el s-ar fi potrivit de fapt, în mod perfect, întregii cărți a Evelynei Underhill. Această nouă injurie gratuită e menită să anuleze dintr-un condei una dintre instanțele în care „oglinda“ e vădit superioară „modelului“. Apoi, afirmația că ideea relativei conaturalități a limbajului mistic cu cel poetic e „preluată“ din Underhill - deși aceasta nu o pomenește în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de asta e vorba, îl împinse Mitsuharu înapoi, smulgându-i mâna de pe guler. Îmi vine să plâng... stăpâne, te rog, dă-mi voie să plâng. Ce te întristează, nătângule? — Nătâng ești tu! — Idiotule! Și continuară să-și arunce unul altuia injurii, până când se îmbrățișară, cu lacrimile rostogolindu-li-se pe obraji. Mirosea a vară; prima zi din Luna a Șasea fu mai fierbinte decât fusese de mulți ani. După-amiaza, coloane de nori acopereau o parte a cerului dinspre miazănoapte, dar soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Spusele lui Alex zburate pe lângă urechile ei o iritară și mai mult. Fără a întoarce capul, făcu un semn cu mâna peste umăr, ceea ce putea să însemne în cel mai bun caz la revedere, sau n-ai decât, ori o injurie din repertoriul rămas încă neprăfuit, dobândit de la Marcel, campion în trivialisme. Întâlnirea cu Olga îl irită pe Alex, deși n-ar fi vrut să-și strice buna dispoziție. Dar, după câteva momente, reflectă că nu merită. Într-un oraș mic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îmi plac lucrurile banale, simetriile burgheze, n-am pic de romantism, nici vreun talent deosebit. Cariera cea mai potrivită? Contabil. În dragoste aspir spre o situație confortabilă, bani voi avea câți îmi trebuie, dar nici un sfanț mai mult. Lista de injurii continua pe vreo trei pagini în același ton. Aurea mediocritas. Rareori m-am supărat pe cineva sau pe ceva mai mult ca pe jocul ăsta atunci. Era ca și când o femeie frumoasă m-ar fi privit cu dis preț, spunându-mi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu mai conta, cei care ajunseseră să-l stăpânească nu-și mai găseau locul într-o instituție în care noii profesori erau la fel de inculți ca și elevii lor. Agregații, licențiații și alți doctori au devenit obiectul a numeroase persecuții și injurii: lor le reveneau posturile cele mai bizare, instituțiile cel mai puțin atrăgătoare, clasele cele mai dificile. Ca întotdeauna, lupta celor mulți, a celor slabi în cazul de față, cei care nu știau nimic împotriva celor puternici cei cu diplome era
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se tem de o revoltă. Dante se abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Propune domnul Brândușă. Mențin propunerea, interveni vesel Brândușă. Respectarea orelor de odihnă impune următoarele: covoarele se vor bate mai mult sâmbăta, conform unui grafic afișat la fiecare scară. Propune Moraru Ion. Vă mențineți propunerea? Da! Pentru a evita cazurile de injurii, maltratări și chiar bătăi de către unii locatari, doritorii vor anunța În scris conducerea asociației, menționându-se În același timp data petrecerii precum și lista nominală a participanților În scopul recuperării pagubelor În caz că s-ar produce imobilului și persoanelor fizice, inclusiv liniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apăsat frânele și mașina mi-a derapat pe alee. Gândul la Madeleine și la acuzația de tăinuire de probe mă făcu să intru rapid în tavernă după colegul meu. Lee stătea în fața separeurilor pline de bărbătoaice și limbiste și profera injurii. M-am uitat în jur după Madeleine și barmanița cu care stătusem de vorbă. N-am dat cu ochii de ele, așa că m-am pregătit să-l dobor pe prietenul meu cel mai bun. — Fir-ați ale dracu’ de limbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: „Ce, ăsta-i bărbat?”, iar alții i-ar fi ținut isonul: „Simpatic, drăguț sculptorul, dar...” complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încât să n-am nici o strângere de inimă, dar nici nu vroiam să se spună că eram slab de înger. Așa ceva mi-ar fi putut compromite șansele de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să te adaptezi mereu; să știi pe cine să saluți tu și pe cine să lași să te salute el, să știi cui să-i spui „tu” și cui să spui „dumneavoastră”, să știi când să închizi ochii la o injurie și când să te revolți din nimic. Or, mie mi se tociseră tocmai reflexele de adaptare. Pe vremea când nu eram decât un simplu cioplitor de cruci, mă arătasem atent la reacțiile celor care-mi puteau pricinui neplăceri. Acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
OHH! OHH! OHH! OOOHHHHH!“, când mai jos, când mai sus. Când Louise îl conduse la biroul directorului de scenă, de unde conducea totul atât de bine, descoperi că monitorul funcționa acum perfect. Fata își plecă fruntea, cu umilință, sub ploaia de injurii. Apoi, după ce Steve plecă să urle la altcineva, odată rezolvată problema, ea se așeză să revadă lista cu sarcini de dinainte de spectacol, mâncând un măr cu un calm imperturbabil. Totuși, liniștea se duse imediat, pentru ca Ben urcă pe scenă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
teama zilei de mâine, unde soarta fiecărui militar era iute cunoscută și comentată, unde știrile despre chefuri cu beții se răspândeau regulat datorită indiscrețiilor oaspeților și ale slugilor, simpla menționare a numelor sultanului și al Sorayei aducea pe buzele tuturor injurii și ocări, împingând uneori oamenii până în pragul răzmeriței. Fără a fi nevoiți să se lege direct de Abu-l-Hassan, lucru pe care rareori cutezau să-l facă, unii predicatori din ziua de vineri 1 nu trebuiau decât să defaime corupția, nerușinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când, în viața locuitorilor acestui oraș, s-au reinstalat moravurile din epoca ignoranței, obiceiurile de dinainte de islam, precum bocetele funebre, trufia rasei, practicarea ghicitului, credința în semne prevestitoare, venerarea moaștelor, folosirea, unii față de alții, a cuvintelor de laudă sau de injurie și a poreclelor împotriva cărora Cel-de-Sus ne-a prevenit atât de limpede? Tata îmi aruncă o privire complice, fără a întrerupe totuși predica și fără măcar a-și trage sufletul: — Când în propriile voastre case au fost introduse, în pofida interdicțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măcar nu-l puneau pe tata în slujba unui bandit precum Zeruali. De acesta nu mai auzisem nimic de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate, potrivit orarului de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de parvenire. Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația noastră, ca și cele care ne-au precedat, aceleași păcate, aceleași vanitoase ifose, aceleași intoleranțe și aceeași apetență pentru spectacol public. Cu injurii, cu demascări, cu deziceri. Acestea, toate, erau pe deplin vizibile în urmă cu mulți, mulți ani. Sună caragialesc, dar așa mi se pare a fi: cine n-a avut caracter în tinerețe n-o să-l aibă nici la maturitate, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
istovite care încercau să facă un pic de ordine în disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor, Lași, oi negre, albicioși, țapi de căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă aflați aici, ați venit ca să-i demoralizați pe oamenii decenți, dar dacă credeți că o să vă lăsăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
clar, e evident că acestea nu sunt singurele relații pe care le au și, așa fiind, pe câți prieteni ar trebui să sune fiecare dintre ei, pe câți, pe câți. Nu se mai limita să gândească în tăcere, murmura acuzații, injurii, insulte, Cineva să-mi spună cum s-a făcut că imbecilul ăsta a reușit să ajungă comisar, cineva să-mi spună cum s-a făcut că tocmai acestui imbecil i-a încredințat guvernul responsabilitatea unei investigații de care poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Piață prin respingerea oricărui repre zentant al clasei politice sau a personalităților publice de orice fel - ba chiar a înseși acestei idei de lider. De asemenea, oricine deschide orice fel de forum va lua inevitabil act de o avalanșă de injurii la adresa politicienilor în general, a intelectualilor lui Băsescu, a elitelor, a acestei întregi „generații expirate”. Dar oare nu ceva similar s-a întîmplat - și se continuă în mare măsură - și cu generația mea și revolta ei anti-comunistă, la fel de cate gorică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și defecau în fața rivalilor pentru a-și arăta disprețul și superioritatea în lupta lor pentru dominație. Tot repertoriul general uman de înjurături scatologice n-ar fi tocmai departe de aceste origini. La extrema cealaltă, actul de injuriare (de la justus/injustus/injuria) avea rezervate anumite zile în calendarul roman, cînd oamenilor le era permis să-și „înjure zeii”, un fel de rit de răsturnare precum carnavalurile de mai tîrziu („digitus impudicus”, de pildă, pe care și-l arată astăzi șoferii nervoși, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Înjurătura primitivă după modelul căreia au luat ființă celelalte, înjurătura de mamă, e probabil singura rațională prin ea însăși”, este de părere Ioan D. Gherea, fiul criticului. „Posesiunea fizică e considerată ca o umilire a femeii și a rudelor ei ; injuria primitivă exprimă dorința de a umili astfel pe mama celui înjurat, deci indirect pe el” (apud Adrian Majuru). Ne apropiem astfel de înțelesurile și funcțiile mai circumscris sociale ale înjurăturii, care urmăreau lupta includerilor și excluderilor sociale între indivizi și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
des dialogul. Istoria lumii și viața fiecărui om nu sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas capodoperele nescrise. Grosul populației îl constituie martorii inactivi ai istoriei. Patriotismul poate fi o sinteză de comemorări și proiecte.. Misiunea istoricilor e să fabrice argumente celor puternici. Patriotismul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
duse la ureche și așteptă... Nimic. Muțenie totală. Aveți baterii la schimb? îl întrebă pe căpitan. Raportez: I-am dat baterii noi caporalului! și întorcându-se spre acesta: Caporale, unde sunt bateriile? Ce-ai făcut cu ele? Au urmat câteva injurii grosolane și amenințări șoptite separat: Ne răfuim noi! Tebecist te fac!" Între timp, generalul ordonă unui subordonat direct al său să aducă din mașina lui două baterii noi. După maximum zece minute totul a început să meargă ca pe roate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]