1,213 matches
-
nu poate fi deviată către neobligativitatea conștiinței estetice" (Hans-Georg Gadamer, op. cit., p. 82). 1 În acest sens spune Paul Ricœur că "imaginea introduce un moment de absență" (Metafora vie, Editura Univers, București, 1984, p. 466). 2 "Poezia trebuie să fie inseparabilă de previzibil, însă de previzibilul neformulat" (René Char, Fureur et Mystère, în Œuvres complètes, Gallimard, Paris, 1983, p. 157). 3 Recessus, poem nedatat, vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, Opere I. Poezii, Editura Dacia, Cluj, 1971, p. 369. 4 Dincolo
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
strania mișcare ce merge de la operă către originea operei, opera însăși devenită căutarea neliniștită și infinită a propriei sale obârșii" (Maurice Blanchot, Spațiul literar, Editura Univers, București, 1980, p. 276). 43 Fără îndoială că "ceea ce este spus în poem pare inseparabil de poemul care îl spune" (Roger Munier, op. cit., p. 129), dar lasă totodată să transpară, prin țesătura cuvintelor, nespusul care, la rândul lui, tot în textura poemului își are referentul, și nu în vreun model din afara lui. 44 Vol. Rune
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și intrînd în conflict cu papalitatea pentru afirmarea "libertăților Bisericii galicane". În sfirșit, absolutismul se extinde în domeniul artelor, unde regele susține idealul clasic, Versailles devenind astfel simbolul unei estetici care va servi drept model Europei monarhice. Absolutismul regal este inseparabil de o încercare de supremație în Europa. Ludovic al XlV-lea va fi astfel implicat în mai multe războaie împotriva vecinilor săi. Europenii se coalizează împotriva lui pentru a se opune poftei sale nemăsurate de cuceriri, iar factorii politici, religioși
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al XIV-lea se consideră răspunzător în fața lui Dumnezeu de mîntuirea supușilor săi, ba chiar de viitorul creștinătății. "Episcop din afară", el consideră că protejarea Bisericii este parte integrantă a funcției sale și că exercitarea autorității sale în regat este inseparabilă de unitatea religioasă a supușilor săi. În numele acestui principiu își dă silința să distrugă jansenismul, practică austeră a religiei creștine care se sprijină pe învățătura Sfîntului Augustin. Represiunea regală este cu atît mai feroce cu cît numeroși dintre foștii membri
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
lor lipsește partea cea mai săracă a comunității rurale de mijloacele tradiționale de existență. Drepturile de uzanță (spicuială, dreptul de pășunat și folosirea pădurilor și a pășunilor comunale) constituiau singurele posibilități de a supraviețui. Pentru acești oameni săraci, individualismul agrar, inseparabil de înnoire, constituie deci un pericol împotriva căruia ei se opun, uneori cu forța, împiedicînd în felul acesta acțiunea de împărțire a bunurilor comunale și de împrejmuire a pămînturilor. Avansată în Anglia, începută în Franța, în Italia sau în Spania
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din ideile lui Locke, ea justifică a posteriori faptele revoluționare din iunie-iulie 1789. Al doilea drept natural și imprescriptibil al omului este proprietatea pentru care burghezia a tremurat în timpul agitației din luna iulie. "Inviolabilă și sfîntă" (articolul 17), ea este inseparabilă de libertatea individului, căruia îi garantează existența. În sfirșit, confirmînd suprimare privilegiilor, Declarația face din egalitatea în fața legii unul din principiile fundamentale ale noii societăți: "Oamenii se nasc și rămîn liberi și egali în drepturi" spune articolul l al textului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ea nu este nici simplă reflectare a vie?îi sociale ?i politice a unei epoci sau a unei colectivit??i date. Deci (istoria( să nu se poate reduce nici la aceea a unei (g�ndiri( luate drept un fenomen natural, inseparabil de obiectul s?u � a?a cum o fac anumi?i economi?ți � nici la aceea a societ??ilor �n care ea se dezvolt?, ceea ce ar da �ntr-un obiectivism istoric cu suflu scurt. Ipoteza autorilor acestei lucr?ri este c
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
acela dintre beligeranți care va avea de partea sa dreptatea și sprijinul oamenilor cinstiți. Victoria militară nu va ieși la suprafață decât numai cu condiția ca ea să reprezinte în același timp triumful eternelor principii ale moralei. Or, morala este inseparabilă de adevăr. Niciodată lumea nu va considera o victorie salvarea unui sistem care nu se menține decât prin suprimarea adevărului. Iar adevărul nu va putea fi, de altfel, etern omorât. Vine întotdeauna ceasul în care el se manifestă ca lumina
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
puțin timp în urmă, o iubire pătimașă. Cuplul acesta furtunos îl sperie într-o oarecare măsură pe Stingo, însă tânărul ajunge foarte repede să fie sedus de el, iar cei trei devin "cei mai buni prieteni din lume", un trio inseparabil. Când sunt împreună, împărtășesc o strânsă complicitate și momente de fericire luminoasă. Sofia și Nathan adoră muzica clasică, traiul îndestulat, veselia. Sunt doi oameni cu spirit de bonvivant care îl smulg pe Stingo din solitudinea lui studioasă. Oricât ar fi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Rousseau arătase că Montesquieu, neputând diviza suveranitatea în principiul ei, a divizat-o în obiectul ei; or, dacă nu putem diviza suveranitatea, în mod logic nu putem divide nici puterea. În concepția lui Rousseau, puterea legislativă constă în două lucruri inseparabile: a face legea și a o impune; de aici rezultă că executivul nu ar fi decât o "prelungire" a legislativului. După opinia altor teoreticieni, Montesquieu n-ar fi utilizat conceptul de "putere" pentru a se referi la vreun "organ politic
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
fi detașate de posesorul lor, iar rolul statului (democratic) e doar acela de a proteja această simbioză între individ și drepturile sale și de a nu interfera cu sfera privată delimitată de către acestea. Teoria clasică a drepturilor naturale le leagă inseparabil pe acestea de natura umană: un om se naște, trăiește și moare având calitatea de posesor al câtorva drepturi, ce-i marchează și protejează individualitatea împotriva oricărei intruziuni externe, dintre care cea mai puternică este chiar cea a statului. Succesul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
altfel. Și-a pierdut discreția, atrage neîncetat atenția asupra dificilei lui funcționări, de mașină care se reproduce singură, de la îngurgitare până la eliminare. Nu se mai sfiește să-și arate independența, chiar indiferența. Nu mai formează o unitate, ci un cuplu inseparabil, minat de un perpetuu dezacord. Resimte receptivitatea corpului față de boală ca pe o trădare. Corpul a rupt în mod unilateral contractul. Distanța care s-a căscat între ei este irecuperabilă. Mai rău, s-a instalat o opoziție între conștiința care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o are față de Vechiul Testament în raport cu Noul Testament, ci de ura personală pe care Nietzsche pare s-o fi nutrit față de Iisus. În creștinismul catolic și ortodox, Noul Testament instituie legea morală, bazată pe iubire. Biblia (Thora + Noul Testament) constituie un tot unic și inseparabil. Acum, o întrebare de altă natură (de la religie la lectură). Robert Musil, dacă nu mă înșeală memoria, insista pe importanța lecturilor făcute toate la timpul lor. Elevii de gimnaziu (cel puțin pe vremea marelui scriitor) citeau deja pe Goethe, Schiller
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cultură" și "comunicare"27. De fapt, distincția dintre "cultură" și "comunicare", rigidă și arbitrară, ar trebui descompusă și analizată. Dacă prin "cultură" înțelegem artefactele culturii înalte, modul de viață al indivizilor, contextul comportamentelor umane sau orice altceva, atunci cultura este inseparabil legată de comunicare. Pentru a deveni un artefact social și, ca atare, "cultură" în adevăratul sens al cuvîntului, ea trebuie să fie în același timp atît mediator al culturii, cît și mediată de aceasta, să fie, așadar, comunicațională prin însăși
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să-și compună o atitudine, să se poarte într-un anume fel. Modalitatea utilizată de Madona este excesul, elementul șocant, forțarea barierelor și încercarea permanentă de realizare a ceva nou. Mai mult chiar, moda și identitatea sînt, în cazul Madonei, inseparabile de practicile sale estetice, de cultivarea propriei imagini în videoclipurile și filmele sale, în aparițiile la televiziune, în concerte și alte intervenții culturale. Utilizarea modei și sexualității sînt bazate pe o estetică a creativității, pe realizarea unei imagini și identități
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Apostolilor exista un simț profund al responsabilității, indispensabil creștinului și mai ales preotului « Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului» (Fap 6,14). Două motive i-au condus pe Apostoli la această hotărâre: 1) datoria pozitivă și inseparabilă de a conduce sufletele la pășunile credinței; 2) teama justificată de a se angaja prea mult și de a compromite paternitatea lor imparțială într-o organizare administrativă, pe care puteau s-o încredințeze altora, cum de fapt s-a și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
-i creeze momente de destindere totală: ochii îi sclipesc, cântă, se lasă mângâiat de privirea dulce a acesteea. Gheișa este o femeie frumoasă, senzuală, parfumul ei împletindu se cu aroma sake-ului. Sake este o Cale plăcută și femeilor, este inseparabil vieții omului. Cât sake se consumă la o masă? Scuză-mi întreruperea, Taro-san! Trebuie să știi tu însuți care ți-e limita la băutură. Fiecare popor are felul său de a bea, precum și o băutură preferată, dar nicăieri nu vei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
coborât ștacheta decât odată cu încheierea ultimului volum de sonete, al șaptelea, care a și fost premiat de Uniunea Scriitorilor. Uneori m-am întrebat: sonetul m-a ales pe mine sau eu am ales sonetul? Răspunsul este că formăm un cuplu inseparabil. Mai pot face câte o pauză, dar despărțirea nu se mai poate produce. Mai este ceva: am vrut să merg pe o cale insuficient bătătorită, pe care să mă simt confortabil. În formă obișnuită de poezie scriu mii de creatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de prietenul meu Florin Fătulescu, regizor aflat de mult la Los Angeles. Totdeauna am simțit o legătură trainică între teatru și poezie. Poezia este emoție, teatrul este o derulare continuă a unor raporturi emoționale. Legătură dintre ele este logică și inseparabilă. Varianta de teatru poetic pe care am promovat-o și pentru care am scris câteva scenarii premiate la nivel național, cum este "Baladă pentru nașterea lui Pătruț", un colaj de variante din Transilvania ale baladei Miorița, a fost formă ideală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mulți. Același reproș ni l-a adresat la Paris și nouă, basarabenilor, în legătură cu slaba aderență democratică a maselor din Moldova. În plus, Verner greșește așezând „renașterea națională” și democrația într-un raport de adversitate. Cele două seturi de valori sunt inseparabile într-un spațiu postcolonial, cum este Belarus sau Moldova. Nu toți occidentalii înțeleg asta și cad în plasa „baubaului naționalist” din Est. Dar un confrate estic, precum Verner, care se vrea un spirit lucid, nu are nici o scuză să persiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încât noi repetăm la nesfârșit acest gest imoral și cadastral atunci când cumpărăm o casă la țară, alcătuim o listă cu invitați, reglementăm o profesie sau un club de suporteri. Religie este numele nobil pe care-l dăm acestei discriminări, reversul inseparabil al unei împărtășanii. Dumnezeu nu e cauza: el doar subliniază o trăsătură, o solemnizează, o sublimează în taină sau o diluează în doctrină. Dar actul prim al trasării, al deplasării sau al restaurării limitei (limes) dintre licit și interzis, proprietatea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Chifan, Dolinescu, Strat, Floareș, îndeplinindu-se soarta hărăzită marilor medici care, în accepțiune hipocratică, sunt "părintele familiei". GHEORGHE CHIPAIL Încă foarte prezent în memoria multor generații de ieșeni, profesorul Gheorghe Chipail reprezintă o adevărată emblemă a chirurgiei românești. El este inseparabil legat de destinul medicinii ieșene, pe care a onorat-o ca profesor de chirurgie timp de peste patruzeci de ani. Gheorghe Chipail s-a născut în 1903, la Trușești, Botoșani, a urmat cursul secundar și facultatea la Iași, distingându-se, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la sensul ideatic și paradigmatic al versului: Iar noi locului ne ținem...", din poezia Revedere, editoarea făcând corelaționări în întreaga poezie eminesciană. "În imaginarul creativ al poeziei notează Aurelia Rusu omul și codrul aparțin universului de semne devenite din natură, inseparabile de ea, cu distincția esențială că în mod simultan omul reunește cele două principii eterne: al naturii și al rațiunii". Comentariile sunt în general aplicate pe texte și arată cu prisosință ce înseamnă, de fapt, munca unui editor veritabil o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
educației noi. Un aspect al elanului vital îl constituie interesul, acel "apetit" spiritual care se manifestă ca o "foame" de cunoaștere, ca o nevoie de exprimare, fie în plan teoretic, fie practic. Ferrière, ca și Dewey, privește interesul ca fiind inseparabil de efort. Mai mult, el apreciază că acest efort are un caracter creator, fiind orientat spre o nouă combinare a unor elemente cîndva imitate (6, p. 34). Iată așadar, trei realități care caracterizează ființa umană în creștere interes, efort, creație
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și nicicând- un teren ocrotit, apolitic. Pentru că nu se lasădespărțită de ceea ce un om îi face altuia. Limba trăiește mereu în cazul particular, și trebuie de fiecare dată să deschizi bine urechile la ce-i în mintea ei. Limba e inseparabilă de fapte, iar asta o face să devină legitimă sau inacceptabilă, frumoasă sau urâtă - am putea spune și: bună sau rea. În fiecare limbă, adică în orice soi de vorbire, sunt alți ochi. Regele se-nclină și ucidetc " Regele se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]