4,420 matches
-
mințile, ca să nu vă mai ceară banii care îi datorați, înapoi. Ce credeai? Sunt prieten cu Mefisto și el mi-a spus cum reușește ea să manipuleze oamenii cu ajutorul dracilor pe care el i, i-a dat în custodie, la insistențele ei. -Ești un superstițios rău Vulpe. Dacă află mama ce scornești pe seama ei, te-ai ras. - Dacă v-ați apucat să dați iama prin cotețu lui Vulpe, vă rade el pe voi. Va urma. Referință Bibliografică: METODELE LUI VULPE CONTRA
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
L-a iubit pe Dan din primul an de liceu, iar nenorocitul de Umflat a sâcâit-o tot timpul cu simpatia lui. Pe când Dan...cu toate fetele, că toate erau îndrăgostite de el. Mai ales Olguța îl sufoca mereu cu insistențele. Ea, niciodată nu i-a dat de înțeles că-l iubește, din care cauză, în ultimul an, el s-a străduit s-o cucerească. Așa și-a atras ura tuturor colegelor. Cel mai mult o ura Olguța, care se dădea
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi nu ne mai vrei? Ia revino și pe la noi! Că n-o să-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de insistențele acestor obraznice, se lăsă dusă cu ele. Oof! Când am ieșit din biroul directorului, parcă-mi căzuse un sloi de gheață pe șira spinării. Ce-mi închipuisem? Doar observasem și eu cum proceda tovul în toți acei ani. Devenisem o
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
binecuvântare. Chiar am simțit nevoia să-mi alin într-un fel remușcările pentru greșeala făcută. Greșeală?...Hm! a zâmbit Maria: de atâția ani îmi dorisem această miraculoasă greșeală pe care trupul meu de femeie pătimașă mi-a cerut-o cu insistență. Așa am realizat că a meritat să plătesc pentru acele clipe fericite, pe care...în definitiv, le visează orice femeie. Și tot în acele nopți de coșmar am înțeles care este menirea mea pe pământ. De ce trebuie să plătim cu
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
să masez picioarele bronzate. Cu fiecare mișcare a mâinilor pe picioarele ei ,simțeam cum trupul se destinde abandonându-se în brațele mele. Am continuat masajul cu mișcări lente pe toată lungimea picioarelor, am mers cu masajul pe întregul trup cu insistență în jurul sânilor albi, tari, cu vârfurile ca niște săgeți. Trupul fetei devenise moale, destins, frenetic, primitor, mâinile ei într-o pornire plină de dorință s-au încolăcit în jurul gâtului meu. Era momentul descătușarii celor câteva zile de când eram împreună, frenezia
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
lingura, pentru a mânca din prima sarma, apăruse un țânțar, care îl bâzâia pe la ureche. Cu mâna stângă îl alungă, dar el se-ndepărta, după care revenea. Datorită lui nu putu să guste din mâncare. Mai încercă să mănânce, dar insistența țânțarului îl deranjă la culme și tot încercând să-l prindă, înjură cu foc: - Paștele mamii tale de țânțar! Că... și își trase o palmă peste obrazul stâng, cât putu de tare, că îl duru. Din cauza durerii, deschise ochii și
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
Zamfirei», „un poem-spectacol admirabil, care l-a impresionat chiar și pe olimpianul Titu Maiorescu”. Cu „Nunta Zamfirei”, Coșbuc „s-a impus definitiv în atenția cititorilor și a criticilor de peste munți, fapt care i-a creat aureola de mare poet”. La insistențele lui Ioan Slavici, după ce „Tribuna” se află în dificultate, Titu Maiorescu îl chemă pe Coșbuc la București, unde vine „pe la mijlocul lunii decembrie 1889”, unde primește o funcție într-un serviciu al arhitecturii din Ministerul Cultelor, de unde, nemulțumit, demisionează. Între timp
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
europene. Cancelarul german, Angela Merkel, a calificat „o manevră diversionistă” solicitarea de miercuri, de către conducerea Ucrainei, a 20 de miliarde de euro ajutoare europene în schimbul semnării Acordului de Asociere cu UE, iar ministrul de externe, Guido Westerwell, a îndemnat „cu insistență”, guvernul ucrainean să „se abțină de la orice formă de violență”. SUA prevede eventuale sancțiuni vizând conducerea Ucrainei, iar Victoria Nuland, adjunctul Secretarului de Stat a împărțit miercuri franzele protestatarilor, promițându-le sprijin, la fel precum și prim-miniștrii Canadei, Poloniei etc.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93322_a_94614]
-
Însă s-a dovedit că nu era, cum nici țară care se construia nu era ceea ce visasem. După 1989, răsturnările, regenerările, fervoarea și isteria din țară s-au înmulțit fără mine. Participarea mea de la distanță a fost voluntară și deloc insistența. Doar în așa-numitul scandal Eliade cred că am contribuit cu o abordare mai firească, desi mi se aduseseră multe injurii. Cum poate poporul român să-și păstreze identitatea națională? Nici identitatea națională, nici cea individuală nu mai sunt cele
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
admirat și iubit pe Părintele Vasile Prescure: Dumnezeu să-l ierte și cu drepții să-l hodinească! Nu putem încheia fără a sublinia că, abia acum, înțelegem de ce Părintele Vasile Prescure ne-a încredințat cu mare greutate, după ani de insistențe din partea noastră, inclusiv la Prislop, un riguros și amănunțit istoric al Mânăstirii Sadova (Dolj), pe care l-am publicat în revista ,,Lamura”, ediția din iunie 2011, în paginile 25-26 (format A3, tabloid). În vara anului 2010, revenind spre Craiova - de la
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
și unul dintre cei mai buni elevi din generația mea, în care am fost 15 elevi. Scriam foarte frumos și intenționam să-mi continui școlarizarea. Așa s-a întâmplat. Am continuat cursurile Școlii Medii de Economie din Zrenianin, însă la insistența părinților am renunțat la școală pentru a lucra pământul. În anul 1975 m-am căsătorit cu Vioara, de origine din Torac. Am făcut o nuntă mare, iar când am mers după mireasă s-a adunat o coloană de 41 mașini
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
la două mașini parcate în complexul studențesc Grozăvești. Atentatul îi viza pe liderii studenților sirieni din România, care erau considerați fideli ai regimului Hafez Al-Assad (tatăl actualului președinte sirian Bashar Al-Assad) din Siria, de orientare shiita, însă foarte laicizat. La insistențele unui superior, doi ofițeri USLA au încercat să dezamorseze una dintre bombe, deși nu aveau echipamentul necesar (Sursa: calendar Contraterorism 2015, SRI). Încercarea le-a fost fatală. Cealalata bimba a fost dezamorsata, ulterior, cu echipament de specialitate. · 1993. După Revoluție
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
noi, nimeni nu se mai alarmează. Trecutul nu mai are loc în preocupările noastre căci, incontestabil, epoca pare tot mai dispusă să se abandoneze Uitării (Vergessen). Deloc întâmplător istoricul englez Tony Judt (profesor la New York University) își mărturisea surprinderea în fața insistenței perverse cu care contemporanii încearcă „..din răsputeri mai degrabă să uite decât să-și amintească.5” Iată așadar problemele la care a devenit imperios necesar să reflectăm profund: Educația, Memoria, Uitarea! Dan Anghelescu / UZPR
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
se păstrase o vreme la distanță de dânsul, apoi se apropiaseră din nou, devenind chiar, cu timpul, prieteni. Atât Diniță, cât și Tereașcă se oferiseră să-l însoțească pe Valentin la Dâmpu, mai ales că ei mai fuseseră acolo. La insistențele lui Valentin de a se duce singur, îi amintiseră amândoi că locurile erau bântuite de urși și că, mai deunăzi, un ditamai patrupedul fugărise niște femei pe care le surprinsese la cules fructe de pădure. Noroc că toamna urșii se
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
mai venit. Nici nu am observat că s-a dus la cancelarie însoțită de preot, soțul său. Am văzut-o când a ieșit din școală, urmată de domnul Arsu, care gesticula rugător, în timp ce preotul dădea din mâini, refuzând categoric la insistențele domnului Arsu. Rugămințile directorului au fost zadarnice. Cu lacrimi în ochi, coana preoteasă a părăsit curtea școlii și am urmărit-o cum mergea cu capul plecat, la braț cu preotul, tânărul ei soț. Iar domnul Arsu își frângea mâinile de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
spus : -Hai, mă, să-l luăm și pe el la bolindeți, că mă enervează cu miorlăitul! -Bine, îl luăm! a spus șiretul de Ilie. Numai dacă îi dă mă-sa voie. Bucuros, am mutat pe un alt plan bâzâitul și insistențele. M-am dus la mama : -Hâââ! Vreau la Moș Ajun! Vreau la bolindeți! Hâââ! Într-un târziu, am reușit să topesc inima tatei, care a spus : -Hai, fă, să-l lăsăm! Să aibă și el o bucurie! -Nu-l las, mă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că Domeniul se află sub protecția Coroanei. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
azvârli o privire Înghețată. — Și pentru ce e o floare În centrul cercurilor? — Asta-i bună... Acolo e Dumnezeu. Iaca de ce! Și de ce o floare? — Și de ce nu? pufni celălalt. Dante se uită În altă parte, deranjat de a asemenea insistență. Se gândea la Floarea pe care o scrisese: numai loc al Domnului nu era. Totuși, Paradisul terestru ar fi putut să semene Într-adevăr cu paiațăria aceea. Cel puțin acela al Monnei Lagia așa era. Cine știe dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neîncredere bine temperată În glas, privindu-mă În treacăt. - Se pare că vă decepționez, am răspuns În locul lui Adam Adam. Îmi pare rău... Mă așteptam să protesteze, oricât de formal. N-a făcut-o. Îl fixa pe profesor cu o insistență deplasată, așteptând parcă din partea lui un pas Înapoi sau măcar o justificare cât de cât rezonabilă. - Eva, pierdem vremea. Sunt absolut sigur că el este și te rog să nu Încerci să mă convingi de contrariu. L-am testat, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hotel - mai vine unul, mai pleacă altul, o gustărică, o băuturică, o parolă, voie bună, antren, aia-aia... N-a trecut foarte mult timp până când, prin micuța localitate, umbrele abatelui și ale servitoarei și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie felurite zvonuri, care de care mai incitante pentru mințile avide de senzațional ale trecătorilor prin locanta sa. Și ca să vedeți până unde poate merge ingratitudinea masculină când se Întâlnește ea, la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
n-o să intru eu tocmai acum În conflict cu principiile sfinte ale declarației universale a drepturilor omului. Cu atât mai puțin ale drepturilor femeii... 7 Pe aeroport, la despărțire, doamna m-a privit pentru prima oară În ochi cu oarecare insistență: - Mi-a părut foarte bine de cunoștință, a fost o călătorie mai mult decât agreabilă și fără evenimente... Evenimente neplăcute, vreau să spun... N-avea nimic ironic În glas, deși o clipă mi s-a părut că vorbele sună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să fie ultima din viața dumneavoastră, dacă... Eternul dacă. Ați avut noroc. Un noroc uriaș, dați-mi voie să vă spun. Acest noroc are și un nume: doctorul Wagner. L-ați cunoscut aseară. A fost salvarea dumneavoastră. Fără el, fără insistența lui, ziarele pariziene ar fi fost pline cu știri despre misteriosul deces al eminentului istoric Adam Adam, găsit mort În această dimineață În camera sa de hotel. Și nici agreabila noastră discuție de acum n-ar mai fi avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din ce faceți bujbeiul? - întrebă Barzovie-Vodă cu gura plină. — Din batal! - răspunse Huruzuma. Episodul 17 DRUMURI SUD-EST EUROPENE Nu vom mai zăbovi asupra feluritelor bucate ce s-au adus la acel ospăț obișnuit de la începutul secolului al XVII-lea. O insistență prea mare asupra mesei (repetăm, obișnuităî ar putea părea Cetitoriului o divagație pofticioasă, tezistă. Ne vom mărgini doar a spune că, după ce personajele s-au îndestulat și și-au făcut binemeritata siestă, sosi vremea plecării. — Și acum, încotro? - spuse hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
următoare nu făcură decât să vorbească de vizita neașteptată care, fără îndoială, însemna un moment de referință în scurta lor istorie lipsită de evenimente relevante. Ce căutau oamenii aceia atât de departe de orice loc civilizat? Ce întrebau cu atâta insistență? Nu fusese un avion de război, de asta erau siguri, dar cu cât se străduiau și se gândeau mai mult, cu atât înțelegeau mai puțin de ce un aparat cu aspect atât de fragil se aventurase până-n inima ținutului Tenere, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aventurile curtezanei și ce mult Își visase viața acelei femei, PÎnă și sfîrșitul ei violent, fără de care destinul rîvnit nu i s-ar fi putut Împlini, i se cuibărise acolo În subsolul memoriei și o trezea noaptea din somn cu insistența unei dorințe nedesăvîrșite care Își cerea dreptul la finalitate. Din clipa În care și-a explicat mecanismul, coșmarul s-a spulberat ca trupul de cărbune al unei mumii pe care o scoți la lumina zilei. Studenta de la germană a rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]