2,106 matches
-
de intensă, încît unii se tem ca România să nu fi devenit "nomadă". Deschiderea este euforie, privilegii, anarhie și trafic. Toate acestea implică un schimb de modele și mode occidentale, o mutație a moravurilor și a stilului de viață. Imagini insolite transformă peisajul urban al capitalei: oamenii de afaceri străini iau masa în restaurante de lux, acolo unde îi întîlnesc pe românii proaspăt îmbogățiți; libanezii deschid brutării franțuzești, bijutierii își etalează migălitele lor articole din aur, cu pietre prețioase sau false
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ale unei civilizații de atlanți -, e un "aer mort": o surditate a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură contra-pagină la această surditate a vidului între abside și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
funciară! E o fotografie celebră, cu steagurile tricolore fluturînd, la Alba Iulia, în 1918, pe cîmpul devenit legendar. La adunarea de mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se leagă, insolit, acel 1918 de 1989 și de izbînda incredibilă de-acum! La barbișon, o rimă (imperfectă) Barbizon. Raiul din Seine-et-Marne, sejurul monștrilor sacri: Rousseau, Corot, Diaz, Dupré, Millet. Dar și ora astrală a picturii românești, fără de care totul ar fi arătat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mărește considerabil cota de interes și de atracție. Dacă omul acestei noi opere se dovedește a fi o natură situată absolut în limitele normalității, compozițiile sale de după momentul convertirii pot sugera speculația unei... derapări de natură psihică. Exacerbarea efectelor compoziționale, insolitul cromaticii, aerul bizar al gesticii, toată această recuzită șocantă ar putea trimite la o posibilă... derapare. Nu e însă decît plăcerea jocului cu absurdul, cu mimarea nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali? Dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburată, în locul acesta în care tronează acum sălbatic-genialul pictor! La vernisajul meu, să recunosc, lume bună. Dar și... N-ai ce-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
2 iulie Mi se strecoară, în ușă, o invitație: vernisaj la... Baia turcească. Șocul noutății provine nu atît din faptul că expune una din tinerele de robust, i-aș spune bărbătesc talent, Zamfira Bârzu, impusă în ultimii ani, nici măcar din insolitul că pictorița își prezintă lucrările la Baia turcească, ci... ci... din întoarcerea bruscă a timpului înapoi, în anii cînd Baia turcească era, mai mult decît un feredeu, era o... instituție. Ca atîtea altele: Farmacia, Tribunalul, Primăria. Cîți ieșeni, mai ales
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
serile (discret-subversive) ca niște șui spectacole, atunci inventate! Era o solidaritate subterană, figurile scenei, scrisului, pictorii, sculptorii se regăseau aici anual, într-un fel de legămînt al firavei rezistențe. Sala de mese, înțesată, cu rezervări notorii, se oferea ca trapeză insolită a vorbelor în doi peri și a privirilor... codate. Mica terasă de-afară era suport al unei recuperatorii commedia dell'arte. Unde-i "societatea"? Sala de mese, extrem de șic azi, e goală, la cîte-o masă, figuri necunoscute, fără expresie, vide
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu ochii larg deschiși la biberonul Occidentului. Candizii Malevitch, Chagall, Kandinsky și mulți alții ca ei, unul din aceștia, atît de candid, că ajunsese comisar al poporului pentru arte, au crezut că noua putere zdrobind lumea veche va apela la insolitul avangardei începutului de secol. Eroare. Sovietele (ca și nazismul) s-au temut ca de foc de incomodele stilistici dilematice, stimulatoare ale gîndirii originale și distanțate de vulgul (doar ca masă de manevră) și i-au mătrășit urgent pe incomozii prunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arhiplină și începe să... facă ordine: îi invită pe cei rămași pe margini, în picioare, le indică chiar locurile rămase libere și nu renunță la acțiune pînă nu vede toată situația rezolvată. Din cînd în cînd, sala, ușor contrariată, aplaudă insolitul număr. În care timp, Radu Varia nu contenește să-și fotografieze ilustra soție, ca și cum ar (am) asista neîntrerupt la una din mirobolantele ei acute. Totul reintră în normal, cînd imperioasa divă începe să cînte. Ce-a fost asta? Trucul marii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gestului său, el se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice". Evenimentul anului 2000 a fost, detașat, Tîrgul Internațional de Arte Vizuale (TIAV), aflat la a treia ediție și desfășurat, insolit, la arenele Globus din Capitală, între 11-26 noiembrie. Fastuosul catalog al Tîrgului sugerează temerara triadă: "priza acută a realului", "continua stare de proiect", "insațiabila capacitate de speranță". Finalizate, pare-se, cu brio. Cu participare internațională, simezele au găzduit pictură, grafică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
consumîndu-se, neabătut, de-a lungul secolelor. La El Greco, totul e în răspăr: temă, figurație, compoziție, manieră. Dacă, neavertizat, te-ai afla brusc în fața pînzei "Laocoon", ai putea-o atribui oricărui expresionist nordic de început de secol XX. Atît de voit insolită e această regie modernă (avant la lettre): subiectul "barbar", contorsiunile colerice ale celor cinci bărbați goi, aparenta dezordine a dispunerii lor, tușa frustă, mai ales ea, care i-ar fi stupefiat pe marii contemporani ai cretanului din Toledo. Nu există
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
galant, același titlu. Știe bine că nu-l deții, cum, de asemenea, bine știi că amicul e doctor în... belle arte (dar și în mici coțcării cu tablouri). De altfel, țicneala lui reușește să păcălească pe cei ce cred că insolitul titlu merge perfect cu deraierea de pe terasament. Iar printre persuadații personajului se numără nu numai debili, ci și persoane cu mintea întreagă. Cărora belledoctorul le oferă numere de atracție, binedispunîndu-le. E omniprezent. Aproape ubicuu. La cocktail-ul din seara asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Găinușă, costumul à la cioclu, trebuiau să impună ștaiful proletar, recurgîndu-se însă, mde, tot la ținuta burgheză (Tunica leninistă era doar pentru vizitele de lucru). Unsprezece ani de viață (aparent) fără dictatură au modificat, iarăși radical, tiparul. Aceleași împerecheri insolite. Odraslele foștilor "factori de răspundere", călătorite în Occident (unele chiar reîntoarse) au acum același aer, oarecum civilizat, cu lumea tînără și intrepidă, de origine extrem de incertă, dar oricum pusă pe treabă. Dacă antrenul unei astfel de petreceri (fără lăutari) te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
formală arătată... patronilor americani îndoliați. Prea mult. Patronajul ăsta să nu cunoască oare, și el, răul de înălțime? Îl va cunoaște. Sigur. 4 octombrie Dacă pandantul unui monstru al istoriei, Marx, e hazosul cuartet Frații Marx, de ce n-am descoperi insolitul pandant întrupat în chiar același individ? Fiind acesta (... întîmplător) de aici, din spațiul nostru vital. Și nu-i neapărată nevoie să depistăm în persoana vizată tot ce decurge din proasta-i alcătuire (în fond, cîți semeni de-ai noștri nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pumnul, alții cu fuduliile cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură pur și simplu de plăcerea apei împroșcate. Mașini luxoase încetinind, pietoni rămînînd o clipă locului, spectacolul acestei crude scalde fascinează prin insolitul lui total. La dracu, așadar, o secundă, cu fumatele clișee prostesc-sociologizante și perceperea spectacolului în toată splendoarea lui frustă! O clipă, după care, cum altfel! să revenim la inevitabilele noastre ticuri. 18 iulie Am crezut, la un moment dat, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gianni Versace. 1 august Primind, cu autograf, de la anglistul Steve americanizat, "Dear Avedanei" -, ultima domniei sale carte, Acolada atlantică, declanșatu-s-au brusc în spiritu-mi insolat infinite conexiuni viață-literatură-artă, favorizate de anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recunoscut încă aici cabrarea unui cal/ centaur, abandonul leneș-lasciv al unei debordante planturoase etc. etc. Altă nouă etapă e cea a unor sprințare efecte vivante: pástele ca niște viu colorate lave vulcanice devin, împreună cu gălețile din care s-au scurs, insolite obiecte de joacă pentru copii, călărite de ei cu voluptate nedisimulată. De la experiențele acestea încă plastice pînă la faza... deșeurilor nu-i decît un pas. Pe care "oportunistul" César îl face cu franțuzească nonșalanță. Bîntuie, împreună cu echipa lui de zgomote
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit: într-un cotlon al pădurii, pe la Pluton, pe dreapta, în mica poiană aburindă, scenă paridisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. Faptul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar tare ne bate gîndul că dexteritățile coechipierilor își au sorgintea în recent evocata genă ilegalistă. 7 octombrie Hotărîseră amîndoi să vadă filmul acasă la ea. S-au așezat în fotolii, și-au turnat Bartender's, au ciocnit ușor-stînjeniți de insolitul lor scenariu și au așteptat. Iris era filmul. El o parcursese cîndva, pasionat-sistematic, pe Iris Murdoch, devorîndu-i pur și simplu romanele. Știa că filmul după viața englezoaicei de geniu avea deja un palmares excepțional, cu Oscar, cu BAFTA, cu Globul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dubios mecenat al culturii multilateral dezvoltate. Să fi acceptat (pentru ce?) teleasta paranteza aceasta riscantă în serialul conceput cu atîta atentă probitate morală și profesională? Stupoare, deci. Pînă în momentul în care alegra blondă ne invită s-o însoțim în insolitul ei demers: acela de a asculta civilizați, politicoși destăinuirile unui personaj (oricum inconfundabil) despre viața-i (oricum ieșită din comun), chiar dacă această viață a fost una marcată de cele mai discutabile comportamente. De ce (pare a ne invita generoasa teleastă) să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iași rămas anacronic, adică nătîng-nostalgic, vizualismul în mai toate segmentele lui de forță are un statut suprapus, modern suprapus. Și asta datorită infuziei de tinerețe, asumată iată, spectaculos și benefic chiar de vechile gărzi ale dulcelui lirism local, provocîndu-le acestora insolite emulații. Sala care cu minime sincope (rațiuni comerciale!) își menține rolul de creuzet al artei ieșene actuale rămîne Cupola, cu dinamica ei incitantă, într-o continuă alternanță stilistică. De recunoscut Uniunii Artiștilor Plastici rolul de manager profesionist al galeriei! Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu Sulina. Cumpărate, oho, în 1978, chiar din bizarul port (unde reveneam, curativ, toamna) și pe verso-ul cărora am notat, extrem de laconic, momente consumate în acel capăt de lume, cîndva cosmopolit Porto Franco. În plin comunism, loc ideal pentru insolit refugiu. Unul cu atît mai regenerator, cu cît se voia lăsat la marginea zgomotului totalitar. De altfel, frazele sumare de pe dosul ilustratelor asta și intenționau: să se sustragă urgențelor asurzitoare și să se complacă (laș?) în solipsist gîngurit. Gînguritul insului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înmînat: autorul îmi dăruia cartea lui... și atît. Ce puteam să-i spun? Am văzut că lipsea autograful. "Îmi scrii și un autograf?", l-am îndemnat zîmbind. Da, a zis, aveți un creion?". "N-am". Și l-am invitat pe insolitul roșcovan să-mi facă, într-o zi, o vizită la atelier (unde aveam și creion...). Chiar a doua zi, cioc-cioc în ușă: era el, debutantul fără creion, la fel de roșcovan, la fel de viking, la fel de... I-am întins exemplarul pe a cărui copertă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu o plăcere absolut nouă, despre necunoscutul încă Irinescu. Dacă ar fi să-i pun în scenă teatrală cartea, absurdul (urmuzian) m-ar îndemna să am în vederea scenariului chiar și antologia de versuri din prima jumătate a volumului, de un insolit aproape țicnit, dacă n-ar ieși "Fabricată în atelierele Irinescu", așa cum singur își pune firmă propriului său... supradadaism. Antologie asumat-personală, în care încap, halucinant, și Lesnea și Lundkvist și Eminescu și... Miorița. Ce vrei, Atelierele Irinescu! Mă opresc însă (și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și "gîlcevile din Chioggia" locală, știind, nu?, că și Voltaire, "candidul", făcea periodic convocări amicilor: să se retragă undeva, în afara orașului, să bîrfească nederanjați, sistematic,.... mortal. • cum să nu guști inocența (jucată) a recent debutantului june căruia, după ce-i recunoscusem insolitul talent literar, îi reproșam, întrucîtva, melanjul supraabundent din prima sa carte tipărită!: Am vrut să debutez cu... opere complete, mi-a replicat, senin, vikingul de Tătărași. • nu numai la Eternitate sînt locuri de veci: fotoliul meu 1 din rîndul 28
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]