1,100 matches
-
Studiul DIGAMI a investigat rezultatele utilizării perfuziei de glucoză și insulină la 620 pacienți diabetici (din care 83% cu DZ tip 2) cu infarct miocardic acut. Administrarea de glucoză și insulină în faza acută a infarctului de miocard, urmată de insulinoterapie subcutanată ulterioară pentru o durată de cel puțin 3 luni, a dus la îmbunătățirea supraviețuirii pacienților cu infarct miocardic acut la 1 an de la evenimentul acut coronarian (26). La un an de la eveniment, mortalitatea se situa la 18,6% la
Tratat de diabet Paulescu by Sorin Ioacără, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92253_a_92748]
-
Disfuncția sistemului nervos autonom (neuropatia vegetativă cardiacă) poate să contribuie și ea la dezechilibrul balanței între factorii de agresiune și cei de protecție coronariană. 1.2 Mortalitatea în T1DM În T1DM a fost înregistrată o schimbare radicală în momentul introducerii insulinoterapiei în 1922 (imediat după descoperirea ei în 1921 de către Paulescu). Sugestive în acest sens sunt datele privind mortalitatea pacienților cu T1DM înregistrate la clinica Joslin din Boston, SUA între anii 1897-1961. Astfel, rata mortalității la pacienții decedați înaintea vârstei de
Tratat de diabet Paulescu by Sorin Ioacără, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92253_a_92748]
-
și cauză de deces a scăzut semnificativ față de perioada anterioară, ca și infecțiile, altele decât tuberculoza. Comparînd perioada 1960-1968 cu perioada preinsulinică se înregistrează o creștere spectaculoasă a deceselor prin boli cardiovasculare și renale (Fig. 2). În concluzie, odată cu introducerea insulinoterapiei structura mortalității s-a schimbat de la complicațiile acute la cele cronice. Aceasta ridică întrebarea cât de mare este riscul actual al mortalității la pacienții cu T1DM și cum este el comparativ cu cel al populației generale. În SUA, o serie
Tratat de diabet Paulescu by Sorin Ioacără, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92253_a_92748]
-
fazelor „prediabetice” la șoarecii NOD (și posibil și la oameni unde studii de prevenție a T1DM folosind insulina sunt în curs) poate preveni apariția diabetului. Anticorpii antitinsulinici - IAA (Insulin Auto-Antibodies) sunt prezenți în ser la debut (deci înaintea inițierii oricărei insulinoterapii) la 50-70% dintre subiecți, mai frecvent la copii decât la adulți. Astfel, la copiii cu vârsta sub 5 ani, IAA pot apare în ser înaintea debutului T1DM pâna la 100% din cazuri [64]. Prezența IAA se corelează cu vârsta mai
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
la risc crescut de apariție a bolii este de importanță majoră, deoarece intervenția terapeutică în faza prodromală a bolii poate duce la o reducere semnificativă a morbidității și mortalității. Dintre beneficiile imediate sau posibile în viitor amintim: inițierea precoce a insulinoterapiei cu prevenirea astfel cetoacidozei diabetice inaugurale (și a mortalității generate de aceasta) precum și asigurarea precoce a unui control metabolic riguros; ajutor în luarea unor decizii privind viitoarea carieră profesională; instituirea precoce a unor metode de „prevenție primară” a T1DM. Trei
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
programată”). Diabetul Neonatal Tranzitor este o formă foarte rară de T1DM (incidență 1/400000). Este vorba de nou născuți cu retard de creștere care prezintă din primele zile după naștere hiperglicemie, deshidratare, cetoacidoză moderată. Nivelul insulinemiei este practic nedetectabil iar insulinoterapia este necesară de regulă pentru câteva luni (maxim 18). Recuperarea este totală dar subiecții rămân predispuși pentru apariția T2DM mai târziu. Cauza acestei forme este se pare un defect pe cromozomul 6q24 unde se pare există unele gene cu rol
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
glucoză la nivel muscular, iar în perioada postexercițiu pentru creșterea suplimentară a ratei clearanceului metabolic și revenirea graduală a glicemiei plasmatice la nivelul dinaintea exercițiului (49). Din aceste motive, se consideră că este necesară stabilirea unei strategii diferite pentru managementul insulinoterapiei la pacienții cu T1DM, înainte și după exercițiile fizice intense, față de cei ce efectuează un efort fizic mai puțin intens. 3.2. Efortul fizic la pacienții cu T2DM Efortul fizic terapeutic este în mod particular important la pacienții cu T2DM
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
menține ritmul cardiac < 100/min și nu modifică traseul ECG. Efortul fizic îndelungat sau intens trebuie evitat mai ales la cei cu boală cardiacă ischemică, retinopatie diabetică proliferativă, afectarea sensibilității la nivelul membrelor inferioare, ca și la cei aflați pe insulinoterapie sau sulfonilureice (risc crescut de hipoglicemie). La diabeticii sub 60 de ani și fără complicații cronice majore, efortul fizic (mers alert, urcat de scări, bicicletă, gimnastică), are un efect terapeutic remarcabil (fig. 3). La vârste înaintate (peste 65 de ani
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
la cei cu microalbuminurie față de pacienții cu normoalbuminurie. Dimpotrivă, în studiul DCCT (Diabetes Control and Complications Trial), în care perioada de urmărire a fost de numai 6,5 ani, riscul complicațiilor macrovasculare nu a fost semnificativ diferit la pacienții cu insulinoterapie intensivă față de cei cu terapie standard, deși primii au prezentat o incidență a MA cu 39% mai mică [Molitch, 1997]. în diabetul zaharat de tip 2, numeroase studii au demonstrat o corelație semnificativă între nivelul albuminuriei și morbi-mortalitatea cardiovasculară și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
avut în vedere atunci cand medicația antidiabetica corect prescrisa, nu controlează tulburarea lipidică existența. O dislipidemie impresionantă (creșterea masivă a trigliceridelor plasmatice) întâlnită în T1DM la debutul bolii, asociată uneori cu cetoacidoza, se poate corectă uneori în câteva săptămâni de la introducerea insulinoterapiei. b) Pe langă corectarea tulburărilor metabolice, trebuie avute în vedere tulburările hemodinamice. Acestea din urmă pot juca un rol decisiv în evoluția bolii renale diabetice, a retinopatiei diabetice, a bolii ischemice cardiace și cerebrale. Trebuie ținut seama, de asemenea, ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
et al., 1992). Astfel, au fost diagnosticate drept cazuri DZ tip 1 și incluse în studiu drept cazuri index (probanzi) acele cazuri care au prezentat un debut brutal al simptomatologiei, cu cetoacidoză diabetică, sau acele cazuri care au necesitat introducerea insulinoterapiei în prima lună din momentul diagnosticului de diabet zaharat. Familiile probanzilor DZ tip 1 au fost selectate pentru studiu în cazul în care ambii părinți ai probanzilor au fost în viață și și-au dat acordul de a participa la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
serie de forme atipice, care trebuie cunoscute și interpretate corect. Debutul unui T2DM în cetoacidoză este o situație rar întâlnită la noi. În alte populații, aceasta poate fi o situație mai frecventă (25). În ciuda debutului exploziv, după câteva săptămâni de insulinoterapie și, de regulă, când un eventual factor declanșator a fost soluționat (o infecție severă, de exemplu), boala se dovedește a fi controlabilă numai prin dietă și medicație orală. Acești pacienți au o vârstă > 40 ani și prezintă, de regulă, un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
după 2 ani cu sulfonilureice. Dislipidemia a continuat să fie prezentă (medicația hipolipemiantă fiind la acea vreme - anul 1987 - primitivă). După 9 ani de medicație orală (la 12 ani de la descoperirea dislipidemiei), la vârsta de 61 ani, a fost introdusă insulinoterapia. De la vârsta de 57 ani, valorile tensionale au crescut, iar eliminarea urinară de albumină a crescut și ea de la 57 mg/24 ore (la 58 ani) la 270 mg/24 ore (la 62 ani). Pacientul a decedat la vârsta de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
suficient de tare extraordinara valoare terapeutică a activității fizice în toate formele de diabet, inclusiv în T1DM. Particularitățile formei LADA a T1DM (capitolul „Diabetul de tip LADA”) au fost deja subliniate. Menționăm aici numai că există unele cazuri care necesită insulinoterapie, deși au un determinism monogenic (MODY3 și unele cazuri de diabet mitocondrial). În fine, un procent variabil de diabet gestațional evoluează clinic asemănător T1DM (vezi capitolul „Diabetul și sarcina”). 4.2. Remisia tranzitorie Un procent variabil (între 30 - 60%) din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
dl. Simptomele clinice (poliurie, polidipsie, pierdere ponderală 3 kg în 1 lună) au apărut cu 2 săptămâni înainte. Tabloul clinic și prezența cetonuriei au sugerat existența unei forme de T1DM de tip LADA, motiv pentru care s-a propus începerea insulinoterapiei. La insistențele pacientului, am amânat insulinoterapia, urmând ca pacientul să revină a doua zi pentru evaluare. Această amânare a fost justificată de starea generală bună a pacientului. A doua zi glicemia a scăzut la 210 mg/dl, glicozuria la 19
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
ponderală 3 kg în 1 lună) au apărut cu 2 săptămâni înainte. Tabloul clinic și prezența cetonuriei au sugerat existența unei forme de T1DM de tip LADA, motiv pentru care s-a propus începerea insulinoterapiei. La insistențele pacientului, am amânat insulinoterapia, urmând ca pacientul să revină a doua zi pentru evaluare. Această amânare a fost justificată de starea generală bună a pacientului. A doua zi glicemia a scăzut la 210 mg/dl, glicozuria la 19 g / 24 ore, iar corpii cetonici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
orizontul vizibil. O situație particulară o prezintă pacienții cu T2DM insulinotratat. Încă din 1976, am atras atenția asupra faptului că, pe lângă pacienții „primar insulinodependenți” (~ 7% din toți diabeticii), un procent încă și mai mare (~ 15% în cazuistica noastră) vor necesita insulinoterapie în anii ce urmează debutului bolii (diabeticii „secundar insulinodependenți” sau, mai corect, „secundar insulinotratați”), fig. 1. După cum am mai menționat, în această ultimă categorie majoritatea pacienților sunt forme de T2DM care, după un număr de ani mai mare sau mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]
-
altă parte existența răspunsului imun îndreptat împotriva insulinei exogene animale, cu apariția de anticorpi anti-insulinici, era un fenomen cunoscut de mai mult timp. Acest fenomen a stat la baza ideii de a testa pacienții cu DZ nou depistat (înainte de inițierea insulinoterapiei) pentru prezență sau absența autoanticorpilor anti-insulinici (Palmer et al., 1983), dovedindu-se prezenta acestora la pește 20% dintre pacienți. Apariția precoce a anticorpilor anti-insulinici, încă din etapele preclinice asimptomatice ale DZ tip 1, a sugerat faptul că insulină per se
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
către DZ la șoareci NOD knockout pentru genă normală a insulinei prezentând însă transgena pentru genă mutanta a insuliței cu B16:Alanina (Nakayama et al., 2005). Anticorpii antiinsulinici-IAA (Insulin Auto-Antibodies) sunt prezenți în ser la debut (deci înaintea inițierii oricărei insulinoterapii) la 50-70% dintre subiecți (Yu et al., 2000), mai frecvent la copii decât la adulți. Astfel, la copiii cu vârsta sub 5 ani, IAA pot apare în ser înaintea debutului T1DM până la 100% din cazuri (Pietropaolo et al., 1997). Prezenta
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de importanță majoră, deoarece intervenția terapeutică în faza prodromală a bolii poate duce la o reducere semnificativă a morbidității și mortalității. Vom enumeră doar câteva dintre beneficiile imediate sau posibile în viitor: Prevenirea cetoacidozei diabetice inaugurale prin inițierea precoce a insulinoterapiei. Aceasta va duce la o scădere a mortalității prin această complicație a DZ, estimată încă de majoritatea studiilor epidemiologice la unul din 200 copii (Dotta și Eisenbarth, 1997). Inițierea precoce a insulinoterapiei cu un control glicemic riguros crește durată de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Prevenirea cetoacidozei diabetice inaugurale prin inițierea precoce a insulinoterapiei. Aceasta va duce la o scădere a mortalității prin această complicație a DZ, estimată încă de majoritatea studiilor epidemiologice la unul din 200 copii (Dotta și Eisenbarth, 1997). Inițierea precoce a insulinoterapiei cu un control glicemic riguros crește durată de supraviețuire a celulelor β (Shah et al., 1989). Această duce la prelungirea perioadei de remisie, caracterizată prin valori HbA1c apropiate de cele ale subiecților nediabetici. Realizarea unei perioade lungi de timp de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Neonatal Tranzitor este o formă foarte rară de DZ tip 1 (incidența 1/400 000). Este vorba de nou-născuți cu retard de creștere care prezintă din primele zile după naștere hiperglicemie, deshidratare, cetoacidoza moderată. Nivelul insulinemiei este practic nedetectabil, iar insulinoterapia este necesara de regulă pentru câteva luni (maxim 18). Recuperarea este totală, dar subiecții rămân predispuși pentru apariția T2DM mai tarziu. Cauza acestei forme este se pare un defect pe cromozomul 6q24 unde se pare există unele gene cu rol
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
clasificarea Mogensen a BDR cuprinde 5 stadii, care sunt denumite și caracterizate astfel (Tab I-2): - stadiul de hiperfuncție și hipertrofie glomerulară, este de regulă prezent în momentul diagnosticului; în peste 50% din cazuri, aceste semne sunt reversibile odată cu introducerea insulinoterapiei și reechilibrarea metabolică; pentru restul cazurilor însă hiperfiltrarea glomerulară este predictivă pentru apariția MA. - stadiul silențios (normoalbuminuric): în acest stadiu sunt demonstrabile primele leziuni structurale, iar mulți pacienți pot rămâne în această situație ani de zile sau chiar pentru tot
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
a rămas remarcabil de constant de-a lungul timpului [113]. Cu toate acestea, incidența bolii a scăzut semnificativ, atât în SUA cât și în Europa vestică, odată cu creșterea preocupării pentru ameliorarea controlului glicemic. Astfel, în aceste zone, dacă înainte de introducerea insulinoterapiei intensive și a autocontrolului glicemic riscul global al unui pacient cu T1DM de a dezvolta proteinurie clinică în decursul vieții era de aproximativ 50%, astăzi acest risc a scăzut sub 25% [108]. Excesul de mortalitate este prezent la pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
mare la aceste grupuri etnice. Pe de altă parte, chiar evaluarea prevalenței T2DM este pasibilă de o mare marjă de eroare, în sensul subestimării (apreciată la 35-45%), din cauze multiple cum ar fi: raportarea ca T1DM a cazurilor care necesită insulinoterapie temporară; includerea sau neincluderea în raportări a cazurilor de intoleranță la glucoză etc. În ultimii ani se constată o creștere accelerată a ponderii T2DM în etiologia BDR, paralelă cu tendința ascendentă înregistrată de BDR la pacienții nou incluși în programele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]