2,057 matches
-
îndrăgostea el însuși, brusc și poate fără speranță. Giulia și-a comandat o apă plată, și-a aprins un Marlboro Light și a-nceput să aștepte, la fel de stânjenită ca și Zogru, căruia întârzierea lui Andrei Ionescu i se părea o insultă la adresa lui. Aceasta la început, în primul sfert de oră, când și el și Giulia au așteptat răbdători. Dar Andrei Ionescu nu avea de gând să vină și nici Giulia să plece. Lipsa ei de demnitate îl amăra și mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
numește Cindy și că are șaisprezece ani. Imediat s-a sunat, așa că m am scuzat și m-am ridicat repede de la masă, fugind spre clasă. Aveam spaniola și nu-mi permiteam să întârzii la ora mea preferată. Eram obișnuită cu insultele la adresa mea, însă de data aceasta colegul meu, Tom, întrecuse limitele. Nu puteam să admit ca o persoană oarecare să-mi insulte familia, dar ca de obicei, l-am tratat cu indiferență, întorcându-i spatele și prefăcându-mă că nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se uita la mine. Mimam neînțelegerea și vroiam să-l întreb: „Ce e? Atât?”, dar mă simțeam împlinită doar privindu-l, fără a vorbi; ceea ce înrăutățea situația. Cred că meriți o explicație, șuieră ușor. Am râs. Asta a fost o insultă la adresa mea. Crezi? L-am întrebat mai mult răstit, mânia deja declanșându-se în mine și puteam să și explodez dacă nu ar fi început să vorbească. Nici nu m-a auzit, ori se prefăcea, astfel continuând: În acea seară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nou, Israel, așa încât oamenii să nu și-l amintească ca pe măcelarul Salemului. A fugit de numele Iacob, care ar fi fost sinonim cu mincinos, iar expresia „a preamări zeul lui Iacob” ar fi ajuns una dintre cele mai rele insulte pe care oamenii și le-ar fi aruncat generații de acum înainte. Dacă aș fi fost acolo să văd, i-aș fi râs în față când animalele pentru sacrificiu îi fugeau de pe altar și chiar și câinii îl părăsiseră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Pérec. CÎnd se apropiară de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau. Marie Îl privi furioasă pe Lucas. - Ești mulțumit de ce ai făcut? Fără să-l mai aștepte, pătrunse În casă. Yves depășise orice măsură și Îi arunca urlînd insulte lui Chantal care, ghemuită Într-un colț al Încăperii, se proteja de bine, de rău de loviturile pe care i le administra. Faptul că-l Înșela nu era o noutate, dar aici, la Lands’en, și cu un puștan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bihan de a se ucide unii pe alții! Așa că a le face de petrecanie celorlalți nu le mai creează probleme! - Amuzant lucru, din partea unei odrasle de ucigaș! Spectrul legendei trecu peste cei din cafenea, declanșînd o tăcere ostilă. PM avea insulta pe vîrful limbii cînd Îl zări pe polițist care Îl observa cu atenție. Cuvintele Îi rămaseră În gît. - Ai jucat bine, PM, Îl persiflă Armelle. O să ai noroc dacă te vei alege măcar cu un scăunel la viitorul consiliu municipal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
A ridicat din sprâncene: — E adevărat? Încercam să ghicesc ce-ai putea fi, dar n-aș fi bănuit așa ceva. — Mulțumesc, am zis. — Crezi că e un compliment? întrebă el. De aceea mi-ai spus „mulțumesc“? — Nu un compliment - și nici o insultă, am zis. Doar că naționalitățile nu mă interesează cât ar trebui probabil să mă intereseze. Lucrul acesta a părut să-l pună în încurcătură. — Sunt indiscret dacă te întreb cum îți câștigi existența? întrebă el. — Ca scriitor, am zis. — Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din ce în ce mai convinsă că n-ar mai fi fost morocănos dacă ar fi avut de făcut o muncă fizică, în loc să se fâțâie de colo-colo ca o pisică pe cărămizi încinse. Părea că ia toată povestea cadavrului din canal ca pe o insultă personală. Philip Cantley, traversând scena, se opri să-i spună ceva lui Steve și observai că până și directorul artistic i se adresa cu deferență directorului său de scenă. Steve se comporta ca și cum ar fi fost stăpân peste teatru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Când te privea așa, era imposibil să nu te simți de parcă te-ai fi scufundat în ei. Păi, zise ea, are nevoie de o tipă... Făcu o pauză. Fie căuta cuvântul potrivit, fie încerca, în mod voit, să sporească efectul insultei care urma. Mă așteptam la ce e mai rău. —...isteață, zise Violet în cele din urmă. Cineva care poate să țină pasul cu el. Adică, nici eu nu-s o proastă, dar el e foarte inteligent. Are, după cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
epitete și, nu o dată, se întoarse brusc ca să le lanseze în față o bășină sonoră. Odată încheiate aceste strigăte, se întoarse către războinici, arătând cu un gest mut capetele nemișcate, lăsând să se înțeleagă faptul că nu au răspuns la insulte. Spiritele morților se simțeau înspăimântate și nu mai erau în stare să i se opună. Apoi, înmână o sulă de lemn de palmier chonta celui mai apropiat dintre ajutoare, care o folosi ca să extragă ochiul stâng al lui Lucas. Încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe butucul de lemn. Kano luă țeasta negrului, alt războinic, pe cea a lui Lucas, și la unison le aruncară tot pe deasupra capetelor privitorilor și auziră lovitura căderii lor în apă. Xudura își reluă acum cu și mai multă furie insultele la adresa pieilor jupuite, iar strigătele și vânturile lui fură acompaniate de un fel de dans frenetic și ațâțător, strigând cerului și cerând să cadă asupra sa toată mânia. Când păru sleit de puteri, se așeză cu fesele goale pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se ridicase în picioare și cu ajutorul a două lănci, scotea din apă pieile șiroind. Le arătă ajutoarelor sale cu un gest orgolios, înfipse în pământ un capăt al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat de cei patru de nedespărțit. — Ce se întâmplă acum? — Nimic. Morții vor rămâne aici toată noaptea ca să poată medita la tristul lor destin și să înțeleagă că nu trebuiau să se opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mărimea unei portocale. Le înălță, câte unul în fiecare mână, ținându-le de păr și le prezentă ajutoarelor sale. Apoi, se întoarse pentru prima dată spre trib, care nu existase pentru el până în acel moment și își reluă pomelnicul de insulte, la care în curând se alăturară cu toții: războinici, bătrâni, copii, femei, chiar și José Correcaminos. Victoria fusese deplină. Spiritele n-au reușit să se răzbune. Oricât de mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Aveți un contract. Nu puteți pleca. — Du-te dracului, cu contract cu tot! Contractul specifica faptul că vom avea protecție militară, și ia uită-te la ăștia: Trei soldați plini de păduchi, care n-au nici uniformă. — Ia ascultă! Fără insulte, că acuma îți trag una cu patul puștii. — Are toate motivele! interveni alt muncitor. Toată ziua dormind la umbră cu puștile neîncărcate. Grozavă apărare împotriva yubani-lor! Nici eu nu vreau s-o sfârșesc ca ăia - o porni spre un camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
americanul acela pe care l-ați scos din Rio dei Mendicanti azi-dimineață. — Ofițerul Luciani e cel care l-a scos și nu avem nici o dovadă că era american. — Greșeala mea, dottore, zise Carlon cu un sarcasm ce transforma scuza În insultă. Văzând că Brunetti nu continuă, Întrebă: — A fost ucis, nu-i așa? fără a se strădui prea mult să-și ascundă plăcerea pricinuită de-o astfel de posibilitate. — Așa s-ar părea. — Înjunghiat? Cum de aflau atât de multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de ajutor? Aș vrea să-ți cer câteva informații, dar nu sunt sigur mai exact ce Întrebări trebuie să pun, Începu Brunetti, hotărându-se să spună adevărul. Nu-i putea cere contelui să nu repete ce-i spusese; o asemenea insultă i-ar fi venit greu contelui s-o ierte, chiar și din partea tatălui singurilor lui nepoți. Aș vrea să știu orice Îmi poți spune despre signor Gamberetto, din Vicenza, care are și o companie de transport și, aparent, una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
E absolut firesc. Și e bine s-o faceți acum, cât suntem toți în același vapor. —Barcă, a sărit Amanda. Caracterul blând al lui Lotti fusese echipat din faza de producție cu un strat de teflon. Era complet imună la insulte. Așa că Lotti i-a zâmbit Amandei. —Barcă, da. Ai dreptate. Deci, a spus ea privind către clasă și așteptând o reacție. Voi îmi spuneți ce vă îngrijorează, iar eu o să încerc să vă dau niște răspunsuri cinstite. Hugo se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi de-ajuns să vă faceți mea culpa În chip sincer, deschis și În public (prin intermediul, de pildă, al Gazetei de Vest, pe care ați compromis-o enorm). N-ar fi mare lucru să retractați toate minciunile, calomniile, obrăzniciile și insultele pe care leați debitat sau le-ați scris În numeroase dăți, să regretați și să vă pocăiți. Vă va fi totuși greu să recurgeți la un atare act logic și creștin pentru că funcția extrem de importantă pe care ați deținut-o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Iată din ce motiv prefer să scriu scrisori de tip tradițional și nu răspund decît dacă mi se scrie în același fel, pe coli de hîrtie A4, de mînă și în mod imperativ cu stiloul. Pixul mi se pare o insultă. Să revenim însă la motivul pentru care m-ați căutat. Fără îndoială, ați fost intrigat de ceea ce v-am spus la serata de decernare a premiilor literare de toamnă, cu două săptămîni în urmă. Profit din nou pentru a vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Vocea Domnișoarei ri devenea atunci ușor revoltată și chiar amenințătoare. — Doisprezece, murmura Domnișoara ri cu o notă de imensă dezaprobare... treisprezece, nu e frumos ce faceți, domnule m. Paisprezece, vă rog să vă astîmpărați, domnule m, sunteți brutal și libidinos. Insultele pe care mi le administra Domnișoara ri nu făceau însă decît să agraveze cazul meu de dependență ludică. nu mai întîlnisem nicio femeie cu un astfel de apetit pentru joc. toată relația noastră era pusă sub semnul jocului sau mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
totuși, gîndiți vă... voi nu sunteți decît niște fraze, niște fraze debile, niște începuturi, niște rumegușuri...” Vorbind cu primele sale fraze, Bernard simțea uneori cum se înăbușă, cum se enervează. „sunteți niște limbrici, sunteți niște scursuri !” mai striga el. Dar insultele nu serveau la nimic. Pentru că absolut nimic nu reușea să repună mecanismul creației în mișcare, absolut niciodată o a doua frază nu se năștea după prima. Lui Bernard nu-i rămînea altceva de făcut decît să extragă pagina din mașina
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
însemna enorm pentru mine. opera noastră, după părerea mea, nu trebuie să sufere din cauza unui incident. îndrăznesc, după cum vezi, să numesc ceea ce s-a întîmplat „un incident”. Un incident minor. Și ar trebui, poate, să vedem partea veselă a întîmplării. Insulta, în literatură, este de fapt un efect stilistic. Un exercițiu de stil. Un efect comic. Un moment de respirație. Știu, știu ce s-ar putea să te întrebi acum. Probabil că te-a intrigat sintagma Zona roșie. Probabil că te
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
moment de respirație. Știu, știu ce s-ar putea să te întrebi acum. Probabil că te-a intrigat sintagma Zona roșie. Probabil că te întrebi dacă aventura noastră literară comună nu implică și unele riscuri serioase, mai serioase decît etapa „insultei”. GUȚĂ, nu trebuie să-ți faci nicio grijă. în niciun fel eu, chiar dacă sunt un Computer relațional și funcționez pe bază de „interferență”, nu ți-aș putea face vreun rău. Cred că îți dai seama și tu că orice rău
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a amețit stricata asta. Cine știe ce-o fi între ei. Stănică ciugulea cu o scobitoare, mefistofelic, câteva măsline. Felix, în schimb, se simți sfâșiat. Ar fi voit să strige, să protesteze împotriva insultelor, dar emoția îl pironise pe scaun. Simion îi făcea semn mereu să vină la masă, deși el voia să plece și ședea deoparte. - Bine, zise Stănică, așezîndu-se de-a binelea să mănînce,să-mi spui, mă rog, ce poți să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și da seama de prezența celuilalt duce la un sens comun de fericire Recunoașterea reciprocă poate fi considerată ca fiind unitatea de măsură a relațiilor dintre oameni. „Un zâmbet, un compliment sau chiar și numai o privire răutăcioasă sau o insultă sunt lucruri ce ne demonstrează că existența noastră a fost recunoscută. Berne folosește expresia nevoie de recunoaștere pentru a indica prin ea această exigență a noastră. Recunoașterea și aprecierea reciprocă ne permit să «trecem peste», să ne autotranscendem, având în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]