1,286 matches
-
loiale guvernului polonez în exil să fie instalate în localitățile respective mai înainte ca sovieticii să ajungă în regiune. Cele mai importante acțiuni ale Operațiunii Furtuna au fost Insurecția din Varșovia - tentativa de eliberare a capitalei - Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Lwów. Pierderile Axei datorită acțiunile mișcării clandestine poloneze, din care cele mai importante au fost ale AK, au fost estimate la aproximativ 150.000 de oameni.. Principalele activități ale AK au fost sabotarea căilor ferate care deserveau transporturile germane
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
arestați, iar cam 50.000 dintre ei au fost deportați în Gulagurile din URSS. Cei mai mulți dintre acești soldați au fost capturați de sovietici după încheierea Operațiunii Tempest, în timpul căreia numeroase unități AK au încercat să coopereze cu Armata Roșie în timpul insurecției naționale antigermane. Alți veterani au fost arestați când au decis să pretindă respectarea promisiunilor de amnistie făcute de oficilaitățile guvernului comunist. În urma încălcării de către guvernul comunist a acestor promisiuni, soldații AK rămași în libertate au trecut în opoziție cu autoritățile
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
ușoare antitanc, 25 de puști antitanc și 43.154 de grenade de mână. Totuși, datorită condițiilor proaste de păstrare, multe dintre aceste arme s-au deteriorat și au avut nevoie de reparații importante sau au fost inutilizabile. În timpul Operațiunii Furtuna (Insurecția Națională), numai aproximativ 30% dintre armele din depozitele clandestine au mai putut fi utilizate. Au existat și cazuri în care polonezi au cumpărat pur și simplu arme de la subunități sau sodați indinviduali germani. Astfel de tranzacții au fost tot timpul
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
era mai ușor să procure arme de la unitățile maghiare sau italiene. AK a executat numeroase raiduri pentru capturarea armelor de la germani. Aceste raiduri vizau în special trenurile de marfă care se îndreptau spre front și posturile poliției militare germane. În timpul Insurecției din Varșovia, insurgenții polonezi au reușit să captureze câteva vehicule blindate germane. Într-o serie de ateliere cladestine, AK a fabricat o serie de arme și echipamente militare. Componente ale armelor au fost furate și transmise rețelelor rezistenței de muncitori
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
liniei frontului de răsărit pe teritoriul Poloniei, AK a ajuns la un armistițiu fragil cu sovieticii. AK a ajutat înaintarea sovietică prin acțiuni de cercetare sau prin organizarea unor revolte și eliberarea unor orașe (de exemplu Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Lwów), doar pentru ca, la scurtă vreme după aceea, partizanii necomuniști polonezi să fie arestați, încarcerați sau executați. Lupta sovieticilor și aliațiolor comuniști polonezi împotriva veternailor AK a continuat multăvreme și după încheierea războiului. În timpul războilui, Armia Krajowa s-a
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
iar la 23 septembrie 1942 a fost transferat din cadrul Diviziei a II-a (securitate) la Divizia I-a, la un regiment de artilerie. Fiind un mare sprijinitor al lui Josef Tiso, la 1 ianuarie 1944, cu o zi înainte de începerea insurecției naționale antinaziste slovace, acesta l-a numit pe Jozef Turanec comandant al armatei de uscat slovace și comandant al forțelor destinate suprimării rebeliunii. În data de 10 august 1944, în regiunea munților Tatra Mică a fost organizată o operațiune împotriva
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
la bătălia de la Champigny pentru apărarea Parisului. În timpul asediului Parisului, Gustave Le Bon a comandat câteva brigăzi de evacuare a răniților, fiind distins pentru activitatea sa cu gradul de cavaler al Legiunii de Onoare. După terminarea asediului a avut loc insurecția Comunei din Paris. Execuțiile sumare, violurile, rechizițiile forțate, furturile și distrugerile provocate de insurgenți au generat aversiunea lui Le Bon împotriva mulțimilor și a violenței pe care a manifestat-o toată viața. În momentul în care situația a reintrat în
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
în luptă cu forțe armate ruse în 1972. După confederația de la Targovica, a părăsit armata, urmat de către cei mai buni ofițeri. În 1794 s-a angajat ca soldat obișnuit într-o armată liberaționistă a lui Tadeusz Kościuszko în cursul primei insurecții națională poloneză și, după ultima împărțire din 1795, a dispărut din viața politică și militară până în 1806. În acest an, Poniatowski a fost numit guvernatorul Varșoviei de către Friedrich Wilhelm al II-lea al Prusiei. La venirea lui Napoleon, în timpul formării
Józef Poniatowski () [Corola-website/Science/312433_a_313762]
-
a fost purtată in mod viguros de către valahi, strămoșii românilor de azi. S-au alăturat și bulgarii și într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre. Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
strămoșii românilor de azi. S-au alăturat și bulgarii și într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre. Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea valahilor/românilor"”. Și
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
fi fost atacat frontal, generalul Dwight Eisenhower a ordonat forțelor de sub comanda sa să-și oprească înaintarea și să facă o evaluare cât mai corectă a sitației prin acțiuni de recunoaștere. În acest timp, locuitorii capitalei franceze au declanșat o insurecție generală. Cum forțele aliate se aflau la porțile Parisului, generalul Eisenhower a cedat presiunilor lui de Gaulle și a FFL, care doreau să evite un măcel precum cel făcut de germani în capitala Poloniei în timpul insurecției din Varșovia. De Gaulle
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
franceze au declanșat o insurecție generală. Cum forțele aliate se aflau la porțile Parisului, generalul Eisenhower a cedat presiunilor lui de Gaulle și a FFL, care doreau să evite un măcel precum cel făcut de germani în capitala Poloniei în timpul insurecției din Varșovia. De Gaulle a amenințat că va da ordin trupelor din subordinea sa să atace fără sprijinul aliaților. Generalul Eisenhower a fost de acord ca forțele franceze să conducă asaltul aliat și să fie primele care să intre în
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
decizie, Ferdinand devenise foarte atașat de Leonora Telles de Menezes, soția unuia dintre curtenii săi, și după ce a obținut anularea căsătoriei ei, nu a pierdut timp în a o face regina sa. Acest comportament ciudat, deși a dat naștere unei insurecții în Portugalia, nu a avut ca rezultat imediat războiul cu Henric; dar politica externă a fost în curând afectată de intrigile ducelui de Lancaster, care l-a convins pe Ferdinand să ia parte la un tratat secret, cu scopul de
Ferdinand I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310252_a_311581]
-
mai bravi comandanți militari, câștigând bătălia de la Elchingen și contribuind la victoria de la Ulm. Apoi, păstrând comanda Corpului VI al Marii Armate, Ney nu a participat la bătălia de la Austerlitz, fiind ocupat cu operațiunile împotriva Arhiducelui Ioan de Austria în cadrul insurecției tiroliene. În timpul campaniilor din Prusia (1806) și Polonia (1807), Ney și Corpul VI de armată au fost mai tot timpul în prim plan: la Jena, Ney a sosit pe câmpul de bătălie în jurul amiezii și a atacat precipitat, fără a
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
sucursala din Timișoara (Nr. 2 (1953), Nr. 3 (1954)). A fost obligat să execute și comenzi politice, precum "Kantate der Freiheit" („Cantata libertății”), apărută în Suplimentul cultural al ziarului Neuer Weg cu ocazia celei de a 10-a aniversări a insurecției armate de la 23 august 1944. Din 1980, Hans Kehrer a trăit în Bielefeld, Germania. Aflat în Germania, orașul Altusried i-a comandat o piesă de teatru cu titlul "Anno 1525 - Bauernkrieg im Allgäu" („Anul 1525 - Războiul țărănesc din Allgäu”). Cu
Hans Kehrer () [Corola-website/Science/310338_a_311667]
-
a șters de pe suprafața pământului satul Oradour-sur-Glane pe 10 iunie. Luptătorii rezistenței franceze i-au sprijinit în mod activ pe aliați în timpul operațiunilor Dragoon și Anvil. În condițiile în care Aliații se apropiau de capitală Franței, luptătorii rezistenței au declanșat Insurecția din Paris. Operațiunea Tempest lansată în Polonia în 1944 avea să ducă la declanșarea mai multor acțiuni importante de luptă ale Armatei teritoriale poloneze, cea mai importantă fiind Insurecția din Varșovia. Norvegienii au sabotat în mai multe rânduri programul nuclear
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
care Aliații se apropiau de capitală Franței, luptătorii rezistenței au declanșat Insurecția din Paris. Operațiunea Tempest lansată în Polonia în 1944 avea să ducă la declanșarea mai multor acțiuni importante de luptă ale Armatei teritoriale poloneze, cea mai importantă fiind Insurecția din Varșovia. Norvegienii au sabotat în mai multe rânduri programul nuclear german. ("Vedeți și": Bătălia pentru apa grea).
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
cu succese atât de mari, încât au fost oprite doar în momentul în care liniile de aprovizionare erau în primejdie de colaps. Totuși, istoricii, în special cei polonezi, discută încă dacă decizia de a opri ofensiva în fața porților Varșoviei în timpul insurecției organizată de Armia Krajowa a fost un act generat de necesități militare reale, sau a fost un act deliberat de distrugere a unei mișcări de rezistență poloneze care s-ar fi putut dovedi neprietenoasă în viitor. Prin comparație cu alte
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
în rândurile rezistenței italiene femeile dețineau posturi importante de conducere, atât în rândul grupurilor înarmate cât și în rândul grupurilor de rezistență din regiunile industriale. În condițiile în care în 1944 forțele Aliate se apropiau, partizanii italieni a organizat o insurecție în spatele liniilor germane. Conducerea insurecției a fost asumată de Comitetul eliberării naționale din Italia de sus (CLNAI). Această rebeliune a dus la formarea mai multor forme de guvernământ provizorii ale partizanilor în toată regiunea muntoasă a Italiei de nord, în
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
dețineau posturi importante de conducere, atât în rândul grupurilor înarmate cât și în rândul grupurilor de rezistență din regiunile industriale. În condițiile în care în 1944 forțele Aliate se apropiau, partizanii italieni a organizat o insurecție în spatele liniilor germane. Conducerea insurecției a fost asumată de Comitetul eliberării naționale din Italia de sus (CLNAI). Această rebeliune a dus la formarea mai multor forme de guvernământ provizorii ale partizanilor în toată regiunea muntoasă a Italiei de nord, în rândul cărora cel mai important
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
germanii au deplasat noi trupe în regiune și, cu sprijinul forțelor fasciste loiale lui Benito Mussolini, au zdrobit forțele insurecționale. Partizanii au trebuit să aștepte până în 1945 pentru eliberarea regiunii. După câteva luni de reorganizare, a fost plănuită o nouă insurecție. Pe 25 aprilie 1945, în paralel cu o ofensivă aliată, CLNAI a lansat chemarea la o insurecție națională. Luptele care au urmat au dus la capitularea forțelor germane din Italia și la eliberarea principalelor orașe italiene. Insurecția din aprilie a
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
zdrobit forțele insurecționale. Partizanii au trebuit să aștepte până în 1945 pentru eliberarea regiunii. După câteva luni de reorganizare, a fost plănuită o nouă insurecție. Pe 25 aprilie 1945, în paralel cu o ofensivă aliată, CLNAI a lansat chemarea la o insurecție națională. Luptele care au urmat au dus la capitularea forțelor germane din Italia și la eliberarea principalelor orașe italiene. Insurecția din aprilie a demonstrat lumii că nu toți italienii erau de acord cu guvernarea fascistă. Mai mult chiar, această insurecție
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
plănuită o nouă insurecție. Pe 25 aprilie 1945, în paralel cu o ofensivă aliată, CLNAI a lansat chemarea la o insurecție națională. Luptele care au urmat au dus la capitularea forțelor germane din Italia și la eliberarea principalelor orașe italiene. Insurecția din aprilie a demonstrat lumii că nu toți italienii erau de acord cu guvernarea fascistă. Mai mult chiar, această insurecție a demonstrat că italienii sunt pregătiți să lupte cu fasciștii în ciuda marilor costuri umane implicate. Partizanii au înregistrat următoarele pierderi
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
insurecție națională. Luptele care au urmat au dus la capitularea forțelor germane din Italia și la eliberarea principalelor orașe italiene. Insurecția din aprilie a demonstrat lumii că nu toți italienii erau de acord cu guvernarea fascistă. Mai mult chiar, această insurecție a demonstrat că italienii sunt pregătiți să lupte cu fasciștii în ciuda marilor costuri umane implicate. Partizanii au înregistrat următoarele pierderi în timpul insurecției: În timpul războiului, soldații germani și fasciști italieni au comis mai multe crime de război precum execuții sumare, jafuri
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
aprilie a demonstrat lumii că nu toți italienii erau de acord cu guvernarea fascistă. Mai mult chiar, această insurecție a demonstrat că italienii sunt pregătiți să lupte cu fasciștii în ciuda marilor costuri umane implicate. Partizanii au înregistrat următoarele pierderi în timpul insurecției: În timpul războiului, soldații germani și fasciști italieni au comis mai multe crime de război precum execuții sumare, jafuri și represalii împotriva civililor. Cele mai celebre represalii au fost masacrele de la Fosse Ardeatine, de la Marzabotto și de la Sant'Anna di Stazzema
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]