2,162 matches
-
logos) cu textul"45. Conform lui Derrida, textul înțeles ca "țesătură", "urzeală", "întrețesere" etc., adică înțeles ca termenul unei perpetue puneri în relație, se opune limbajului ca logos, ca sistem de cuvinte clar definite, de cuvinte-concept, purtătoare ale unor sensuri inteligibile și stabile. Statutul logic al conceptului e anulat în momentul în care cuvântul, devenit "termen" își dizolvă fixitatea determinată de raportarea lui la un sens transcendent și se lasă "țesut", "marcat" de alți termeni, perpetuu redefinit prin introducerea sa într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
operei, iar opera, prelungirea biografiei. Ambele, însă, deși la fel de reale și la fel de complexe, precum ea însăși, curg, totuși, în paralel, într-o sisifică încercare poetică de a le suprapune cumva. "Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje, în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți"43. Firește, chiar și această noutate constituie, parțial, crezul Generației sale, exprimat prin vocea aceluiași mare Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care poeta însăși își definește obiectivul (atins, de altfel) întregii sale creații este relevant în acest sens, el devenind cheia către o posibilă interpretare, îndepărtată cu mult de cea obișnuită: "Am visat, întotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți"23. Încă de la acest nivel, cel de proiectare al modului de a scrie sau cel de explicare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cunoaște, totuși, încercări minime de studii care să pătrundă în profunzimile înțelesurilor sale ermetice. Pornind, însă, de la unul dintre propriile sale crezuri poetice, pe care noi l-am considerat magistral ("Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți" (Autoportret cu palimpsest), i-am cercetat poetica dintr-un unghi diferit, pe care îl considerăm corect, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Anei Blandiana este o poetică a unei duble deconstrucții." se afirmă la un moment dat. Adică, deconstrucția canonului și deconstrucția de sine. Citatul care apare și ca motto al tezei: "Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți." (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) identifică, la modul vizionar, aceste două deconstrucții. Autoarea tezei consideră că deconstructivismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu e singura: există, au mai existat și vor mai exista și altele o infinitate. În loc să explicăm caracterul particular al acestei Lumi, făcînd presupuneri asupra structurii, a ordinii sale (cum o va face Platon, explicînd lumea sensibilă prin modelul său inteligibil), le considerăm particularități printre multe altele și analizăm, în consecință, particularul făcînd din el un caz particular." Aceasta este teoria pe care ne sprijinim în încercarea noastră de a scoate în evidență caracterul întîmplător și efemer al lumilor create de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fapt o infinitate. Se poate considera, de asemenea, că Friedman și Machlup profesează în mod egal o metodologie convenționalistă. În fața acesteia, Karl Popper menține exigențele realismului științific, subliniind ideea că teoriile au ca obiect, implicit sau explicit, de a face inteligibilă realitatea. Dacă lucrurile ar sta astfel, succesul teoriei și eficiența aplicării sale ar rămîne inexplicabile. 1.2.5. Empirism și instrumentalism (Milton Friedman) În opoziție netă cu aprioriștii, Friedman susține că economia are vocația de a fi o știință empirică
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
unei bune teorii știintifice. După el, o teorie trebuie să fie: a) precisă, adică bine ajustată la datele experimentale; b) coerentă, nu numai cu ea însăși, dar și cu celelalte teorii existente ; c) simplă, organizînd și sistematizînd de o manieră inteligibilă faptele care, fără ea, ar părea izolate sau confuze; d) bogată, aducînd fapte noi, necunoscute pînă atunci, și relații noi între fenomene deja cunoscute; e) ea trebuie să aibă o mare deschidere, adică să se aplice dincolo de faptele particulare, pe
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
filosofiei moderne, instituind noi teorii ale limbajului și discursului. "A gândi genealogia structurată" a conceptelor, a realiza acel "dublu gest, dublă știință" care este deconstrucția, înseamnă a porni de la premisa că gândirea occidentală se desfășoară în jurul opozițiilor binare de tipul inteligibil/sensibil, obiect/subiect, vorbire/scriere. Aceste opoziții, însă, nu reprezintă pentru deconstructivist o simplă ilustrare, o imagine, ci o ierarhie violentă în care un termen este mereu privilegiat în defavoarea celuilalt. Pentru Derrida, deconstrucția semnului este unul dintre mijloacele prin care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a aluziei, a secretului și a enigmei sunt câteva dintre coordonatele posibile: "A cifra, nu a descifra. A lucra iluzia. A fabrica iluzia pentru a provoca evenimentul. A face enigmatic ceea ce este clar, ininteligibil ceea ce nu este decât prea inteligibil, ilizibil evenimentul însuși"565. Am putea numi una dintre formele de scriitură 566 sugerate de Baudrillard ca fiind o scriitură "virală", în ideea în care instituie o confuzie radicală în ceea ce privește sensul, "infectându-l" cu un grad de indeterminare, descentrându-l
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Pentru ideile lui Guénon, A. Manolescu și F. Mihăescu, prefațatorii lucrării de la (9a), preiau termenul atât de drag autorului "nonuman". Acestui termen îi este asociat termenul de "transcendent", des folosit de idealismul modern pentru a separa lumea simțurilor de lumea inteligibilă. Apropiați de acest termen sunt "transcendental" și "transcendentalism". Medievalii foloseau termenul "transcendental" pentru atribute care nu făceau parte din cele zece categorii aristotelice, cum sunt unul, adevărul, binele. Im. Kant l-a folosit pentru a denumi facultatea rațională de cunoaștere
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Bedeutung den Bezug auf eine andere Bedeutung, sondern sein eigenes sinnfälliges Sein hat Bedeutung.“ Alegoria, pe de altă parte, cu toate că ajunge să desemneze, pentru cuvinte, sensul „înalt“ al acestora, totuși nu presupune, arată Gadamer, o afinitate ontologică dintre sensibil și inteligibil, ci o relație convențională, definită de un cod cultural sau de o tradiție. În concluzie, „das Symbol ist der Zusammenfall des Sinnlichen und Unsinnlichen, die Allegorie der bedeutungsvolle Bezug des Sinnlichen auf das Unsinnliche.“ Interesant este, în acest context, și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și realizarea ei, unde este sesizabil efectul densității decorative prin acumularea detaliului care fie o atomizează, fie o sufocă. Sau, în formularea lui Rapetti, "Tocmai această tensiune între fluxul imaginar, "revărsarea de sine" și necesitatea de a izbuti o formulare inteligibilă a subiectului conformă cu toate implicațiile morale generează specificitatea operei"46. Există un defazaj între acest flux al imaginarului și transpunerea viziunii care are consecințe asupra coeziunii ansamblului, tensiune sesizată și de John Reed. M. Bengesco subliniază relația pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a organismului. El asumă că toate tranzițiile pot surveni pas cu pas și minimalizează însemnătatea blocurilor dezvoltării și a constrângerilor omniprezente ale istoriei și arhitecturii. O perspectivă pluralistă poate reinstala organismele în teoria evoluției, cu întreaga lor complexitate recalcitrantă, dar inteligibilă.“ Reiese astfel în mod clar că rațiunea acestei distanțări critice de explicații prin selecție naturală, oferite în cadrul programului adaptaționist, o constituie speranța câștigării unei orientări mai fertile în cercetarea proceselor evoluției. Sugestia că programul adaptaționist ar fi devenit astăzi o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fi supuse controlului faptelor. Se spune, bunăoară, că cercetătorii ajung să formuleze teorii care își propun să explice printr-un mic număr de noțiuni și principii o mare diversitate de fapte deoarece ei au credința fermă că universul natural e inteligibil. Religia oferă temeiuri pentru a crede că în lume există o anumită ordine și regularitate și că tocmai de aceea este posibilă o cunoaștere prin principii generale. „Rațiunea inerentă lucrurilor, oglindind raționalitatea Creatorului, face posibile reflecția rațională și descoperirea. Putem
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un dialog între rațiune și credință. Rațiunea nu se opune credinței, ci se vrea a fi complementară, chiar necesară acesteia. Astfel, sfîntul Anselm de Canterbury (1033-1109) își propune să arate că rațiunea poate pătrunde și interpreta obiectele Revelației și face inteligibilă existența lui Dumnezeu. Albertus Magnus (1193-1280) ne încredințează că Natura, creație a lui Dumnezeu, este rațională (Natura est ratio). Sfîntul Toma d'Aquino (1228-1274) operează sinteza dintre credință și rațiune. Dimpotrivă, Duns Scot (1265-1308) insistă asupra limitelor rațiunii, care o
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sa, fie, mai subtil, "cea mai bună posibil" (Leibniz). Descartes inaugurează astfel o metodă originală, deopotrivă critică și constructivă; el își clădește sistemul pornind de la o evidență de netăgăduit (cogito-ul) și îl instalează în vîrf pe Dumnezeu, care, garantînd ordinea inteligibilă, dovedește excelența sistemului care îl atestă. În secolul al XVIII-lea, Rațiunea va rupe legăturile cu Credința și va înălța făclia Luminilor. Rațiunea filozofilor este în același timp pe deplin critică și pe deplin constructivă: pe de o parte, atacă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
atacă miturile, religiile și puterile arbitrare; pe de altă parte, construiește o filozofie completă care se va numi mai tîrziu raționalism. Raționalismul este încredințat că Lumea, care se supune unei Ordini raționale, este complet accesibilă Rațiunii: tot ceea ce există este inteligibil și are rațiunea sa de a fi. Acest raționalism se articulează pe Umanism, care justifică suveranitatea rațională a lui Homo Sapiens și se sprijină pe Știință, care dezvăluie Legile raționale ale Universului. Rațiunea devine astfel călăuza unificatoare a cunoașterii, eticii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și, de dorit, în limbile străine studiate. Astfel elevul va putea întreține un dialog avizat pe teme de educație fizică sau sport, va avea acces și va înțelege exact sursele de informare, va putea analiza competent și emite păreri autorizate, inteligibile, pentru cei care îl ascultă. Activitățile practice caracteristice lecțiilor de educație fizică și formelor de organizare extra clasa au capacitatea și trebuie să pună constant elevul în situația de a comunica verbal și nonverbal cu partenerii din grupă sau echipă
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3014]
-
jurnaliștilor. Aceste îndatoriri implică existența drepturilor pe care oamenii le posedă, atât în calitate de oameni, cât și în calitate de practicieni ai unei meserii deosebite"161. Odată conștientizat rolul pe care îl deține jurnalistul, el trebuie "să ofere o imagine exactă, completă și inteligibilă despre actualitate"162. Însă amestecul de elemente discursive lipsite de orice însemnătate pentru subiectul în sine nu poate fi reglementat decât de conștiință: "Deontologia, într-o anumită măsură, ar trebui să se reducă la o conștientizare"163. A conștientiza rolul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
superiori, adică de muzele divine. Invocația către muze apare în versurile introductive din poemul blakean Milton. Atitudinea lui Blake față de muze poate fi citită în oglindă celei a lui Pindar, cel care, ne amintim, vrea să traducă într-un limbaj inteligibil idiomul secret al muzei sale: "Profețește (manteueo), Muză, iar eu voi fi tălmăcitorul tău (prophateuso)" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 4). Într-un discurs dintre cele mai originale și mai rezistente la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
are truly Himself" (E: 648). 151 Cf. Introducerea studiului meu. 152 Pentru mai multe amănunte, cf. secțiunea a doua a studiului meu. 153 Viziunea empirica este o experiență ilogica și incongruenta. Cand se încearcă traducerea conținuturilor sale într-o formă inteligibila, se manifestă o certă intruziune a factorilor raționali. Viziunea empirica este, subsecvent, metamorfozata în viziune estetizata (opera de artă propriu-zisă), care constituie sfârșitul procesului de creație artistică. 154 Pentru o analiză extinsă, cf. Smith, 1993, pp. 151-251. 155 Un alt
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu cât acest procedeu formal este folosit în gramatica tradițională în alte situații. În conformitate cu acest criteriu, se dovedește că în cadrul relației subiect-predicat nici unul dintre termeni nu este omisibil, nu se poate substitui cu zero, fără a prejudicia calitatea de enunț inteligibil a textului supus acestei probe. De aceea, se poate spune că relația dintre subiect și predicat se caracterizează prin interdependență sintactică și poate fi chiar numită interdependență. Sub acest aspect, ea se deosebește de relația predicatului cu complementul direct, unde
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
diferite tipuri de comunicare umană. Figura 3.3 Modelul schimbului Dacă extindem cu un grad modelul liniar pe care l-am discutat, atunci figura rezultată devine o descriere mai fidelă a procesului comunicării. Odată ce destinatarul decodifică mesajul primit în semne inteligibile, îl interpretează și transmite un mesaj către sursă. Se indică astfel că a face o comunicare este un proces cu cel puțin două căi. În figura 3.3 prezentăm modelul schimbului care aproximează mai strâns procesul comunicării. Figura indică faptul
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de articulare și de pronunție. Ambele indică comanda orală pe care o dăm limbii. Articularea este arta de a vorbi inteligibil și a emite sunete potrivite folosind buzele, maxilarul, dinții și limba. Ne ascultăm vorbind și facem cuvintele distincte și inteligibile. Desigur, putem articula cum trebuie un cuvânt dar să nu scăpăm din vedere pronunția lui corectă. Din nefericire, mulți oameni consideră pronunția corectă (sau cea incorectă) o reflectare directă a inteligenței umane. Consultăm dicționarul potrivit dacă suntem nesiguri cum se
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]