6,119 matches
-
puterea realității. Dacă imperialii se pregătesc să prezinte o Beatrice ca moștenitoare legitimă a coroanei imperiale, poate că Bonifaciu ar da peste câteva obstacole În drumul către dominarea Italiei. — E o minciună... Dante simțea că deschisese o breșă În siguranța interlocutorului și continuă implacabil: — După Înfrângerea și moartea lui Manfredi la Benevento, fiii săi de parte bărbătească au fost capturați. Erau patru. Dar se spune că lângă rege era o doamnă. O femeie care Îi purta sămânța În pântec și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe masa de lucru, lângă recipientele pentru culori. Era o foaie mare de hârtie Împăturită. Pe fața la vedere recunoscu albastrul cursurilor de apă și ocrul lanțurilor muntoase. Se apropie și o luă ca să o vadă mai bine, surprinzând la interlocutorul său un gest de mânie. Ba chiar i se păru că ar fi vrut să i-o smulgă din mână, dar mai apoi se reținuse. — Recunosc cetatea Parisului, cu insula sa cu turnuri. Îți slujește și ea la lucru? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu domnia ta, priorule. Ai ordonat să ți se raporteze orice amănunt care ar putea avea vreo legătură cu crima. — E ceva nou? Șeful gărzilor Își Îndreptă privirea spre ceilalți priori, neștiind cum să se poarte. Apoi, pe chipul impasibil al interlocutorului, citi ordinul de a nu le destăinui nimic celor de față. Dante așteptă să se Îndepărteze toți colegii, iar apoi se grăbi să Îl Întrebe. Nu avea prea mult timp la dispoziție: nu Îi scăpase privirea bănuitoare pe care unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Virtuți nu le lasă să-l ia pe bietul om! mai exclamă mojicul, care părea să nu piardă nici o replică din aprinsa dispută. — De ce trebuie salvată de la iad păpușa aceea? Întrebă priorul, devenit curios ca urmare a certitudinilor granitice ale interlocutorului său. — Nu pricepi? Și-a mărturisit păcatele, s-a căit! — Și e de ajuns ca să se salveze? O lăcrimioară? — Desigur, dacă vrea Îngerul. Acum i se va hotărî soarta, dacă e să urce sau să coboare, răspunse celălalt arătând, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu-mi aparține, așa apărea cel mai frecvent În cronicile TV din ziare). Explicabil: mă documentam solid, căutam informații prin dicționare, În diverse cărți, pe internet. Plus că, de regulă, contactam, În prealabil, câte un coleg de breaslă al viitorului interlocutor de la care culegeam date - nu Întotdeauna dintre cele mai favorabile, recunosc - legate de biografia și activitatea sa, astfel Încât aveam tot timpul la Îndemână un arsenal ofensiv de Întrebări, În egală măsură incomode și de substanță, care asigurau emisiunii și ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
iremediabil: falsul șofer, cloroformizarea, buncărul, dialogul cu individul din subteran - da, da, În primul rând dialogul cu sfrijitul... Aici trebuie căutată cheia, Înțelesul Întregii aiureli. Bineînțeles, presupunând că avea un Înțeles veritabil, situat dincolo de misterul confecționat ad-hoc de cinicul meu interlocutor. Am rememorat cât puteam de amănunțit discuția, În speranța că replay-ul Îmi va revela indiciul care Îmi scăpase la derularea live a prăpăstioasei convorbiri. Cea mai bizară și mai șocantă afirmație a insului rămânea aceea că niște misterioși „noi” programaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trimis să moară puțin. Paranteză. Ciudat animal mai e și omul, Doamne Dumnezeule! Cât eram de bulversat de situația mea fără ieșire - și la propriu, și la figurat -, n-am pierdut totuși ocazia să mă cert În gând cu un interlocutor imaginar, căruia Îi explicam doct că nu, citatul cu maurul nu e din Othello, cum crede optzeci la sută din populația cultă a mapamondului. Și, În general, nu e deloc din Shakespeare, ci din Schiller, Conjurația lui Fiesco, actul III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Doctorul Wagner a fost găsit mort În biroul său. Repet: domnul Zoran să se prezinte... Am văzut mii de fizionomii În viața mea, nici una Însă capabilă să se schimbe atât de radical Într-o fracțiune de secundă. Chipul surâzătorului meu interlocutor concura acum cu succes lipsa de expresie a unei măști mortuare egiptene. Buzele lui albite au articulat trei cuvinte enigmatice și - cel puțin așa mi-au sunat mie În urechi - amenințătoare: - A venit timpul! 12 Adam Adam tăcu brusc. Privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
jignești, credeam că suntem Între oameni serioși, ce naiba!? Și pentru ca efectul să fie deplin, „nu” era lungit oleacă: nuuu... Dimpotrivă, „un glonț În frunte” Îl spusese cu o simplitate jucată, candidă și perversă, În același timp, pentru că anticipa șocul provocat interlocutorului și aglutina satisfacția că Îl pune În fața unei alternative pe cât de surprinzătoare, pe atât de implacabilă În naturalețea ei criminală. Probabil că tot dintr-o remanență culturală s-a născut și schimbarea de abordare a micului fragment de dialog la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-l imit, dar situându-mă permanent În afara personajului. Fiind altcineva. Aici era greșeala. Trebuia să intru stanislavskian În pielea lui, să gândesc și să simt ca el, să mă așez În postura celui stăpân pe situație, care Își domină interlocutorul, jucându-se cu el de-a șoarecele și pisica, pentru că acela se află la mâna lui și nu poate face nimic În măsură să modifice raportul de forțe dintre ei. Ei bine, ce crezi că am observat tot chinuindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de a trece dincolo de cunoașterea istoriei. - Și ce este dincolo de cunoașterea istoriei? - Controlul și manipularea istoriei. 28 Am rămas câteva clipe pe gânduri. Cel puțin așa speram să se vadă din afară; pe dinăuntru, gravitam În jurul cotei de alarmă: vorbele interlocutorului meu nu anunțau nimic bun. Zoran mă luase la sigur, ceea ce Însemna că În mintea lui era deja conturat un plan. Nu-l Întrezăream, așa că am recurs la singura manevră care Îmi stătea la Îndemână: tragerea de timp. - Sunteți atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel puțin, adunase atâta neliniște În ochii lui ca o nesfârșire verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape toți interlocutorii Îi păruseră abătuți și dezorientați. În Centru domnea o atmosferă apăsătoare, pretutindeni se instalase o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lor posibile și imposibile. La sfârșit, același rezultat: poetul Îl privea absent și nu spunea nimic. Excedat, omul a mai luat-o și a treia oară de la capăt, străduindu-se să fie cât mai limpede și să-l facă pe interlocutor să Înțeleagă până la urmă cum devine cu Încurcătura lui. N-a mai fost nevoie să ajungă la final. Brusc, și-a dat o palmă peste frunte și a exclamat fericit: „Domnule, nu mai am nevoie de nici un sfat, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aici suflă întotdeauna vântul de miazănoapte, iar dunele sunt recente și instabile... Sfatul meu e să așteptați să se lumineze. Fir-ar al dracului! Ne-am simți onorați dacă ați accepta să dormiți într-una din jaimele noastre. — Știu, răspunse interlocutorul său, făcând un efort să zâmbească din nou. Cunosc foarte bine ospitalitatea tuaregilor... Sunteți tuaregi, nu-i așa? — Desigur! Ce altceva să fim? — Eschimoși nu, bineînțeles... Bun! Facem haz de necaz. Ce să facem... Pierduți, dar mulțumiți... Și după toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o asemenea greșeală? — Pentru că era un Abdul-el-Kebir bărbierit, curat, îmbrăcat cu un costum de gală, și nu semăna deloc cu prizonierul murdar, bărbos și zdrențăros pe care tata îl târâse după el săptămâni întregi prin deșert. — Sfinte Dumnezeule! exclamă îngrozit interlocutorul său. Și cum de Abdul-el-Kebir se afla acolo? — Pentru că o revoltă populară răsturnase dictatura, readucându-l la putere, dar tatăl meu n-avea de unde să știe asta. — Măi să fie, ce poveste! Și cum s-a terminat? — Tragic, fiindcă garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Toate astea mi le-ați mai spus, spuse Gacel cu oarecare nerăbdare. Lucrurile au fost foarte clare din primul moment și acum vreau doar să știu dacă voi tăia mâna unui om sau dacă voi omorî patru. Hotărâți-vă odată! Interlocutorul său îl privi, nevenindu-i să creadă. — Dar cum ați vrea să iau o hotărâre într-o problemă atât de delicată? izbucni. Nu sunt judecător, nici procuror, nici politician sau ceva de genul ăsta. Nu sunt decât responsabilul de relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce mănâncă stârvuri. Dacă ei n-ar fi aici, jos, riscându-și viața sub un soare care topește și pietrele, eu n-aș sta acolo, sus, cu aer condiționat, bând bere. — Ei sunt aici pentru că așa au vrut, îi aminti interlocutorul său. Nu sunt soldați trimiși la război, ci niște netoți înnebuniți să-și facă praf curul sau să-și rupă șira spinării doar ca să-și vadă numele în ziare sau ca să apară cincisprezece secunde într-un telejurnal. Tu știi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din aceste riscuri și emoții. Nené Dupré rămase un timp nemișcat, ca și cum s-ar fi amuzat observând cum se lăsa întunericul și luminile campamentului se aprindeau una câte una, dar după ce chibzui pe îndelete la cele spuse, se întoarse spre interlocutorul său și spuse: — Pare șocant. Te știu de opt ani, dar îmi dau seama că în realitate nu te cunosc. Întotdeauna te-am văzut plin de entuziasm și convingând mass-media că acest raliu este cel mai fabulos lucru care-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
anunțuri publicitare. Important nu este omul sau mașina, ci prețul la care ajunge fiecare centimetru pătrat al acestor anunțuri și cât timp se poate vedea pe ecranele televizoarelor din toată lumea în orele cu cea mai mare audiență... Se întoarse spre interlocutorul său și-l întrebă: — Înțelegi ce-ți spun? — Fac un efort să înțeleg, dar dacă vrei să fiu sincer, nu pricep mare lucru. — Nu mă miră; nici eu, care sunt băgat în toată povestea asta, nu prea înțeleg. Afacerea trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
n-ar trebui să mă bag unde nu-mi fierbe oala, dar mi-ar plăcea să te fac să înțelegi că atitudinea ta este destul de inflexibilă. Nu se poate găsi o soluție mai puțin traumatizantă? — Mai puțin... cum? întrebă surprins interlocutorul său. — Traumatizantă. — Ce înseamnă asta? — Mai puțin violentă, răspunse celălalt, împăciuitor. O altă soluție, care să nu implice tăierea unei mâini. — Așa spune legea. — Legea se poate interpreta în multe feluri. Nu și la tuaregi. Legea este lege și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și legile strămoșilor noștri. Din ce-mi spui înțeleg că nu pot conta pe ajutorul tău. — Ai înțeles bine. Îmi pare rău, deoarece, după cum îți dai seama, rezolvarea acestui dezagreabil incident va fi destul de complicată. — Și se va complica, preciză interlocutorul său, care își îndreptă brusc trupul și-și înălță capul. Această conversație m-a făcut să înțeleg mai bine o chestiune ce îmi umblă de mult prin minte, dar pe care poate că n-am fost în stare s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
surâzând, îl întrebă pe pasager, care se schimbase la față, cum i se păruse experiența, acesta se limită să răspundă cu acreală: — Zgomotoasă. — Asta-i tot? — Nu-i chiar tot, dar e cel mai important - inmouchar-ul schiță un zâmbet, deși interlocutorul său nu-și dădu seama. Și, totuși, recunosc că acolo sus este mult mai răcoare și că deșertul se vede cu totul altfel. — Și nu ți s-a părut minunat? — Într-un anumit fel... Se vedea clar că beduinul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
știu eu, niciodată n-au încercat să-mi dea o bancnotă ilegală. Cum se vede că este ilegală? Banii ilegali sunt cei câștigați din afaceri murdare, cum ar fi evaziunea fiscală, corupția politică, prostituția sau traficul de droguri, îl lămuri interlocutorul său. Când cineva primește mulți bani și nu poate spune de unde provin, pentru că ar intra la pușcărie, se duce la anumite bănci care reușesc să facă în așa fel încât acești bani să pară că au fost câștigați în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcu englezul despre ultimele întâmplări și întrebă din nou: — Și ce trebuie să fac? — În primul rând, ocupă-te de ostatici, zise Fawcett. Chestiunea trebuie rezolvată, într-un mod sau altul, chiar săptămâna asta. — Într-un mod sau altul? repetă interlocutorul său, accentuând fiecare cuvânt. — Exact. — Fără să conteze câți vor muri? — Mi se fâlfâie câți vor muri, spuse englezul, fără să schimbe tonul. În vremurile astea, morții, oricine-ar fi ei, se uită imediat și, până la urmă, rămân doar niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu lux de amănunte cum fusese capturat de o familie de tuaregi lângă un puț pierdut din deșert și cum aceia îl lăsaseră liber cu condiția să se ducă să-i înștiințeze de cele întâmplate pe cei din conducerea competiției, interlocutorul său scoase un fluierat lung de admirație: — Să mă bată Dumnezeu! exclamă. Asta-i o adevărată bombă! — Care ne poate exploda în mână... — Nu, dacă umblăm cu grijă. Tu n-o să fii implicat, iar pe mine nu mă îngrijorează măsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]