KorAP: Find »[drukola/base=intertextualitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 40 >

1,000 matches

Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

sau scriitură? / 147 3.2.1. Scriitură și scriere / 149 3.2.2. Scriitură, text, discurs / 152 3.2.3. Perspective ale scriiturii / 160 3.2.3.1. Scriitură textuală și scriitură non-textuală / 160 3.2.3.2. Scriitura-ca-producere, lectură, intertextualitate / 163 3.2.3.3. Gradul zero al scriiturii / 166 3.2.3.4. Scriitura între lizibil și scriptibil / 171 3.2.3.5. Scriitura ca pluralitate a vocilor / 172 3.2.3.6. Deconstrucție și scriitură / 174 3.2

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
între texte (nu doar la nivelul structurii, ci și al texturii lor). Evident, termenii periodizanți ajută prea puțin sau nu ajută deloc atunci când focalizarea critică este intratextuală; dar pot fi deosebit de valoroși când avem de a face cu probleme de intertextualitate"18. Utilizarea intertextuală ferește interpretul de capcana unui "discurs pseudoistoric" (care, în cazul unor termeni de factura postmodernismului, nu face prea multă lumină în înțelegerea lor) și, poate lucrul cel mai important, menține conectat interesul asupra "naturii interogative" a acestor

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
și fragmentarea este utilizată și în alte curente, astfel încât luată separat, ea nu poate fi un criteriu distinctiv. În scrierile filosofice postmoderne se observă, de asemenea, lipsa sistemelor, a tratatelor unitare și prevalența fragmentului (în tradiție nietzscheană), a eseului, a intertextualității și chiar a palinodiei 213. 3. Decanonizarea. De la "moartea lui Dumnezeu", "moartea autorului", "moartea omului" etc. se desfășoară la toate nivelurile un proces de demolare a autorității, decanonizare a culturii și demistificare a cunoașterii. Totul trebuie scos din tiparele și

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
în special, la dezvoltarea retoricii metafizice și a retoricii textualiste 237. De altfel, întreg discursul postmodern este preocupat atât de forța și ineditul ideilor puse în discuție (retorica metafizică), cât și de modalitatea în care textele se construiesc, se leagă (intertextualitate) și comunică între ele (retorica textualistă). Credem, așadar, că aceste două orientări generale, cu performanțele lor discursive, pot da seama de dezvoltările din interiorul retoricii postmoderne. Tocmai de aceea ne vom concentra în continuare atenția pe un concept care a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
prezent în afara unui sistem de diferențe"239. Inflația limbajului vine să ateste ideea rupturii dintre lucruri și cuvinte: nu există nici un înțeles dincolo de limbaj, discursul fiind despărțit de lume, astfel încât sensurile se fragmentează continuu și se creează reciproc în perimetrul intertextualității. Teoreticienii postmoderni dezvoltă o teorie nouă cu privire la semnificația limbajului și a comunicării, în care relația dintre semnificat (mesaj) și semnificant (mijlocul de exprimare) este destabilizată în mod constant. Disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a dus la preocuparea accentuată

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
derivarea sensului dintr-o rețea de situații contingente, locale și poziționale, lipsa garanției unui sens central, absolut sau a unui traseu univoc de lectură etc. Autoreflexivitatea este o altă trăsătură distinctă a scriiturii, ea subevaluând referențialitatea limbajului și potențând spațiul intertextualității. De asemenea, se manifestă la acest nivel strategia antilimbajului care acționează asupra limbajului standard prin procedeul relexicalizării (utilizarea unui termen standard cu un sens special, nonstandard) și al superlexicalizării (proliferarea sinonimelor totale sau parțiale)240. 3.2.1. Scriitură și

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Orice discurs implică respectarea unui set de norme, de la cele generale, sociale, până la cele specifice și la cele care îi legitimează existența și enunțarea. 8) Discursul este integrat într-un interdiscurs. Relația discurs interdiscurs completează sau chiar dublează relațiile discurs intertextualitate sau discurs univers de discurs. Așa cum remarcă Maingueneau, un discurs are sens "doar în interiorul unui univers de alte discursuri de-a lungul căruia își face loc. Pentru a interpreta cel mai mic enunț, trebuie să-l punem în relație cu

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
esențiale: "de a întreține producerea activităților umane și a identităților sociale și de a întreține afilierea în cadrul culturilor, grupurilor sociale și instituțiilor"259. Și pentru Gee, discursul este în primul rând un instrument de cercetare, alături de conceptele de limbaje sociale, intertextualitate și conversație. Diversitatea luărilor de poziție în ceea ce privește acești termeni nu se transferă, în mod automat, și asupra clarității distincțiilor dintre ei. Definirea, în unele situații, a discursului prin text și a textului prin discurs duce uneori la dificila stabilire a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Life), unde se propune o înțelegere "stereo" ce presupune întrepătrunderea și transformarea textelor și a sensurilor). Scriitura textuală semnalează, prin urmare, distrugerea unui limbaj, din moment ce îl depășește prin introducerea unui joc pluriliniar și variabil. 3.2.3.2. Scriitura-ca-producere, lectură, intertextualitate Julia Kristeva explică modalitatea de generare a limbajului textual și a sensului său prin intermediul unui model tabular complex, cu numeroase niveluri (fonetic, semantic, ideologic etc.). Propunându-se conceptele de genotext și fenotext (primul fiind "nivelul în care textul este gândit

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
destinatar (deci, în limbaj tel-quel-ist, este "un obiect de schimb"), textul este un "proces de producere a sensului". Este, credem, evidentă opțiunea autoarei pentru termenul de text, care, spre deosebire de cel de discurs, impune categoriile de procesualitate, dinamism, structurare în mișcare. Intertextualitatea se referă la "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea. Modul concret în care intertextualitatea

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a sensului". Este, credem, evidentă opțiunea autoarei pentru termenul de text, care, spre deosebire de cel de discurs, impune categoriile de procesualitate, dinamism, structurare în mișcare. Intertextualitatea se referă la "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea. Modul concret în care intertextualitatea se realizează într-un text dat va determina caracteristica majoră ("socială", "estetică") a unei structuri textuale

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Intertextualitatea se referă la "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea. Modul concret în care intertextualitatea se realizează într-un text dat va determina caracteristica majoră ("socială", "estetică") a unei structuri textuale"268. Modalitatea prin care textele fac referire unele la altele, se întrepătrund prin folosirea citatelor, a aluziilor sau a trimiterilor conduce la imaginea, des

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
des invocată în postmodernism, a unui text continuu, format din toate scrierile existente, precum și la ideea de fragment, căci în interiorul acestui text universal orice altă scriere nu este decât parte a unui întreg în desfășurare. Nu există semn fără context, intertextualitatea nefiind decât o consecință a relației scriitură/context și a existenței unei tradiții scrise pe care orice nouă scriere o presupune și o inserează tacit sau explicit. Conceptul de intertextualitate ar ține deci de o serie cronologică a utilizării diferitelor

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
a unui întreg în desfășurare. Nu există semn fără context, intertextualitatea nefiind decât o consecință a relației scriitură/context și a existenței unei tradiții scrise pe care orice nouă scriere o presupune și o inserează tacit sau explicit. Conceptul de intertextualitate ar ține deci de o serie cronologică a utilizării diferitelor contexte anterioare 269 intertextul înseamnă în primul rând că "un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a.). Cu toate acestea, intertextualitatea nu presupune

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Conceptul de intertextualitate ar ține deci de o serie cronologică a utilizării diferitelor contexte anterioare 269 intertextul înseamnă în primul rând că "un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a.). Cu toate acestea, intertextualitatea nu presupune originarea unui text în alte texte, copierea sau "inspirarea" din ele, ci fenomenele de rescriere, recitire, reinterpretare, uneori complet involuntare. Intertextualitatea pare a fi o instanță obligatorie a oricărei scrieri, o componentă a textului, care presupune trei niveluri

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a.). Cu toate acestea, intertextualitatea nu presupune originarea unui text în alte texte, copierea sau "inspirarea" din ele, ci fenomenele de rescriere, recitire, reinterpretare, uneori complet involuntare. Intertextualitatea pare a fi o instanță obligatorie a oricărei scrieri, o componentă a textului, care presupune trei niveluri principale: 1) stratul profund, scriitura, ca "punere în scenă și înglobare a reprezentării"; 2) stratul intermediar, intertextualitatea, "ceea ce am numit corpul material"; 3

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
rescriere, recitire, reinterpretare, uneori complet involuntare. Intertextualitatea pare a fi o instanță obligatorie a oricărei scrieri, o componentă a textului, care presupune trei niveluri principale: 1) stratul profund, scriitura, ca "punere în scenă și înglobare a reprezentării"; 2) stratul intermediar, intertextualitatea, "ceea ce am numit corpul material"; 3) stratul superficial: "cuvinte, rime, fraze secvențe, motive etc. (scrierea)"271. Generarea unui text se produce dar de la scriitură spre scriere (adică de la 1 la 3), pe când descifrarea sau înțelegerea lui pornește de la ultimul nivel

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
scriitură/lectură a unei scriituri/lecturi etc."272. Spațiul scriiturii, lecturii și interpretării s-ar putea descrie ca "suprafață neîngrădită" sau "spațiu al consumului", incapabil să-și asume o limită, un centru sau o axă. Aceasta este, de fapt, perspectiva intertextualității: orice enunț este înțeles ca o extindere a suprafeței prin intermediul relațiilor pe care le stabilește cu celelalte enunțuri, texte, opere: fiecare enunț este devorat, distrus de către enunțurile pe care le produce, deși el poate supraviețui ca inscripție (sau ca spațiu

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
orice text, nu mai pot fi concepute ca expresii ale unui spectacol, ale unui câmp al realității exterior lor, ci ca o parte dar o parte foarte activă a ansamblului textului care nu încetează să se scrie"273. Asumarea tezei intertextualității și valorizarea conceptului de suprafață în domeniul scriiturii vor duce atât la dispariția semnificatului central, cât și la acceptarea caracterului fragmentar al oricărei opere. Se insistă asupra textului-ca-rest, deoarece întotdeauna el va constitui un context pentru un text viitor. Trăsăturile

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
ci se raportează la scriitura însăși. Se pot identifica așadar tipurile de tensiune care alcătuiesc textul și care decurg din: 1) "mișcarea infinită a scriiturii", care trebuie să se supună limitelor textuale; 2) interacțiunile variabile destinator/destinatar, semnificant/semnificat; 3) intertextualitate (seriile culturale și istorice adiacente). Interacțiunile multiple, pe de altă parte, imprimă textului posibilitatea funcționării pe diferite niveluri, astfel încât el se descrie ca "sistem diferențial" în care scriitura nu este o funcție expresivă, ci una operatoare de sens274. Concepția tel-quel-istă

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
multiple, pe de altă parte, imprimă textului posibilitatea funcționării pe diferite niveluri, astfel încât el se descrie ca "sistem diferențial" în care scriitura nu este o funcție expresivă, ci una operatoare de sens274. Concepția tel-quel-istă asupra scriiturii, textului, lecturii, autorului și intertextualității își relevă deplina importanță în postmodernism. Practic, aceste delimitări și orientări generale vor constitui cadrul pentru discuțiile și dezvoltările ulterioare. 3.2.3.3. Gradul zero al scriiturii Lucrările lui Roland Barthes, capitale pentru înțelegerea scriiturii, solicită mai multe răspunsuri

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
o Lege, o juisare"287. Accentuarea plăcerii ca o componentă a scriiturii se află în strânsă legătură cu acceptarea pluralității ei și a tuturor "vocilor" diferite care apar în interiorul său. Fiind la curent cu teoria lacaniană și cu aceea a intertextualității, Barthes preferă fragmentul operei, dispersia unității, discontinuitatea codului unic. În același context, anunțarea "morții autorului" îi va aduce o recunoaștere aparte din partea postmodernilor, care se grăbesc să și-l "însușească". Coabitarea limbajelor și a multiplelor filtre de interpretare, a scriiturii

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
căutarea forței semnificației în digresiuni, ecouri, discontinuități, contradicții și ambiguități textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum tăcerea, spațiul, distanța etc. Experimentele de acest tip au conturat perspective noi asupra cercetării scriiturii și a intertextualității, dar și asupra interpretării și lecturii. Din perspectivă derridariană, metafizica occidentală a privilegiat constant vocea în raport cu scrierea și prezența în raport cu absența, constituindu-se într-un logocentrism care este, de asemenea, fonocentrism. Dacă semnul era considerat secundar în raport cu lucrul pe care

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
care duce la asimilarea cuvântului derridarian cu scriitura 292. Derrida rămâne un reper în ceea ce privește modalitatea nouă de cercetare, deschisă de deconstrucție și de o știință a scriiturii care să dea seama de condițiile limbajului însuși. Contribuțiile aduse clarificării termenului de intertextualitate, scriitură sau metaforă rămân importante, limitele interpretărilor sale, în general, fiind chiar limitele discursurilor postmoderne care, deconstruind termeni, tind să îi înlocuiască cu alții, conferindu-le poziții similare. 3.2.3.7. Scriitura ca eveniment, practică și putere Analiza conceptului

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
epuizarea ei (această metaforă ne amintește de definirea postmodernismului ca artă a epuizării la John Barth). Limbajul actual se suprapune imaginii bibliotecii ca depozitară a fragmentelor și nu a operelor încheiate, iar această imagine ne descrie, de fapt, conceptul de intertextualitate. Foucault utilizează termenul de scriitură în special când discută despre literatura care, în viziunea sa, este definită ca fiind "o ființă de limbaj" (un être de langage). Pentru că nu este concepută ca obiect teoretic, ea nu poate fi analizată prin

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]