1,001 matches
-
caracter general și implicit, coextensivă discursului (Roland Barthes utiliza conceptul de "intertext infinit"). Intertextualitatea în "sens restrâns" În sens restrâns, intertextualitatea/ intertextul iau forma citatului, a aluziei, a clișeului. Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația text-paratext. În ultimele decenii, intertextualitatea s-a dezvoltat ca un procedeu de succes (Mihăilă, 1985; S. Dumistrăcel, 2006; M.C. Cătănescu, 2007) în limbajul jurnalistic, devenind unul dintre operatorii pragmatici utilizați cu predilecție. Teoria intertextualității aduce cu sine ceea ce Roland Barthes numea "moartea autorului" (R. Barthes
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația text-paratext. În ultimele decenii, intertextualitatea s-a dezvoltat ca un procedeu de succes (Mihăilă, 1985; S. Dumistrăcel, 2006; M.C. Cătănescu, 2007) în limbajul jurnalistic, devenind unul dintre operatorii pragmatici utilizați cu predilecție. Teoria intertextualității aduce cu sine ceea ce Roland Barthes numea "moartea autorului" (R. Barthes, The Death of the Author, 1968), concepție de avangardă pentru perioada poststructuralistă. Cert este faptul că ipoteza intertextualității afectează toate dimensiunile comunicării media/ jurnalistice, de la identitatea autorului (ca emițător
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
limbajul jurnalistic, devenind unul dintre operatorii pragmatici utilizați cu predilecție. Teoria intertextualității aduce cu sine ceea ce Roland Barthes numea "moartea autorului" (R. Barthes, The Death of the Author, 1968), concepție de avangardă pentru perioada poststructuralistă. Cert este faptul că ipoteza intertextualității afectează toate dimensiunile comunicării media/ jurnalistice, de la identitatea autorului (ca emițător), la textul propriu-zis, la receptor/ cititor, în condițiile în care jurnalul/ presa reprezintă o încrucișare de "voci" și roluri codificate. Aserțiunea lui Roland Barthes că "moartea autorului" coincide cu
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cooperează la informație, la actualizarea sensului. Majoritatea speciilor jurnalistice se bazează pe "anularea" fie și numai parțială, a funcției auctoriale. Există o fenomenologie (v. A. Compagnon, 1979) a citatului, impusă de comportamentul acestuia în structura paratextului, dacă facem referire la "intertextualitatea internă" și la "intertextualitatea externă". Este o "fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10). În știri, editoriale, reportaje, evocări etc. titlul este polimorf, plurivoc (editorial, auctorial). Există o categorie de titluri în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
actualizarea sensului. Majoritatea speciilor jurnalistice se bazează pe "anularea" fie și numai parțială, a funcției auctoriale. Există o fenomenologie (v. A. Compagnon, 1979) a citatului, impusă de comportamentul acestuia în structura paratextului, dacă facem referire la "intertextualitatea internă" și la "intertextualitatea externă". Este o "fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10). În știri, editoriale, reportaje, evocări etc. titlul este polimorf, plurivoc (editorial, auctorial). Există o categorie de titluri în care citatul apare ca
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10). În știri, editoriale, reportaje, evocări etc. titlul este polimorf, plurivoc (editorial, auctorial). Există o categorie de titluri în care citatul apare ca o variantă de "intertextualitate internă", adică, un monolog, un fragment al unei "voci": Sorin Oprescu: Indiferent de ceea ce doresc unii să transmită, eu am rămas același";// ,,Ponta: O să facem un proiect de coabitare între primarul general și primarii de sector etc. Ideea, informația media
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
nici sub aspectul productivității, al comunicativității și nici sub apectul impactului, dacă atenția jurnalistului nu se îndreaptă spre mesaj și spre menținerea relației cu receptorul. Analizat dintr-o perspectivă exhaustivă, paratextul jurnalistic conturează existența unei semiologii, prin tratarea formelor de intertextualitate (citatul, aluzia, clișeul) ca fapte de limbaj. Citatul este producător de mesaj în secvența-cadru, actualizând numeroși indici de natură geografică - "Mugabe: "Occidentul încearcă să jefuiască de resurse continentul african" (Jurnalul Național); socială - "Omul care nu ne vrea în UE, câștigător
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
speciale. Iată titlul unui articol despre Grigore Vieru, apărut în Jurnalul Național după întoarcerea poetului la Veșnicie: "Ce-ai face tu moarte, și cum ai trăi de-ai avea mamă și ți-ar muri"? Pentru valoarea intrinsecă a paratextului, practica intertextualității de sursă sapiențială este condiția sine qua non a unui enunț performant. Există câteva tipare enciclopedice de referință a citatului erudit, variabile de la o perioadă istorică la alta, de la o publicație la alta - în sincronie: tiparul artistului, tiparul oamenilor de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o "știință" a interacțiunii. Raportat la "tipul comunicării", la strategiile logice, la funcții și la "registrul comunicării", intertextul este încadrabil în anumite scheme. Fiecare tip de informație, fiecare topos reclamă o direcție de comunicare și implicit, un tipar specific de intertextualitate. Citatul livresc înnobilează informația, îmbogățește paratextul publicistic, educă în subsidiar, este o pledoarie pro domo suo etc. Intertextul însumat în discursul jurnalistic se află într-o strânsă relație de dependență cu tipul de informație, este "orientat" spre dialogul cu receptorul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mai cunoscute care nu se leagă de prima decât printr-o anumită conformitate sau analogie" (apud A. Compagnon, 1979: 19). În Jurnalul Național, paratextul "Țucudean, despre iubita lui: "Ea este cea care deține controlul acasă", adică, "citatul", metaforă de tip "intertextualitate internă" respectă principiile generale de organizare a metaforei conceptuale, teoretizate de reprezentanții cognitivismului (G. Lakoff and M. Johnson, 1980), cuprinzând doi termeni, conform structurii A este B ("Ea este cea care deține controlul acasă" = STĂPÂNA). III.11.2. Funcția persuasivă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cazul lui "Robin Hood" Discursul publicistic operează cu numeroase tipuri de suprimări. Destructurările pot fi realizate la nivelul enunțurilor paremiologice, al locuțiunilor, expresiilor, dar și în cazul sintagmelor terminologice. Suprimarea unui element al metaforei terminologice poate fi ușor confundată cu intertextualitatea externă. Astfel de clișee apar frecvent, în Editoriale. Să luăm unul dintre exemple: "USL atacată de Robin Hood". Problema limbajului publicistic a fost abordată de Eugenio Coșeriu în volumul Principiile lingvisticii ca știință a culturii (E. Coșeriu, 1991-1992), unde lingvistul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
personaj din literatura engleză, Robin Hood, este în esență, o problemă de interferență culturală, de reconsiderare a unei anumite culturi, de către jurnalist și este o metaforă jurnalistică. Paratextul nu se adresează grupului de cititori avizi de literatură, chiar dacă în arriere-plan, intertextualitatea trebuie considerată pentru cititorul viitorului, o formă de reactualizare a culturii, purtând fie amprenta caracterului național, fie aceea a universalității. Tehnica subtilă de utilizare a numelor de personaje celebre în metafora jurnalistică s-ar putea constitui într-un cod al
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Patterns of Metaphorisation in the Media Discourse", pp. 83-91, în Applied Social Sciences, Communication Studies, Georgeta Rață, Gheorghe Clitan, Patricia-Luciana Runcan (eds.), Cambridge Scholars Publishing, UK, 2013 BUTIURCA D., 2013: Doina Butiurca, "Mesaj și modalități de construcție în titlul jurnalistic: intertextualitatea" în Annales Universitatis Apulensis, Philologica 14/1/2013, Alba-Iulia, pp. 417-426. BUTIURCA D.2013: Doina Butiurca, "Linguistics and iconic argumentation in advertising", în Annales Universitatis Apulensis, Philologica 14/2/2013, Alba-Iulia. BUTIURCA, D., 2014: Doina Butiurca, "Metaforă terminologică, metaforă terapeutică
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
trimiterile mai mult sau mai puțin explicite la mitul Medeei asigură însă chiar suportul piesei care își lămurește sensurile prin raportare la tragedia lui Euripide. Cum s-a văzut, Dumitru Radu Popescu nu lasă pe seama spectatorului să descopere relația de intertextualitate a lucrării sale cu opera elină. O mărturisește în prefață, dar și - aluziv - în textul piesei. Pe de altă parte, se folosește de un procedeu de limbaj sugestiv : atribuie unora dintre personaje, lui Marian în primul rând, un fel de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
construcție intertextuală. Rambo, de exemplu, este un film care se încadrează în genul filmelor de război și într-un ciclu specific de reîntoarcere la tema Vietnam (vezi analiza din capitolul 2). Cercetătorul însă nu trebuie să se oprească la granița intertextualității, ci trebuie să treacă de la text la contextul său, la cultura și societatea care produce textul și în care acesta trebuie citit și interpretat. Căci Rambo reproduce în același timp discursul de orientare dreapta cu privire la prizonierii de război deținuți în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
anii '60, ajuns la generația '80, "Ovid Crohmălniceanu, în numele Partidului Unic, o asmuțea vîrtos (spune Luca Pițu în prefața cinegetică la "Povestea poveștilor generației '80" a lui Mircea Nedelciu, Editura Nemira, 1998) prin cenacluri, spre autotelism, opera aperta, autoreferențialitate și intertextualitate..." Și pentru că marea luptă dusă în literatura anilor '50 era de eliberare de dogmele realismului socialist pe calea afirmării realismului și atît, un glas, nu singurul în epocă să nu-i uităm pe Ion Vitner, Paul Georgescu etc., argumentează, înarmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu știu de unde vine!". Mai exact, critica de tip canonic va fi uluită să constate că există un scriitor pe care, întrucât nu respectă nici un canon, nu-l poți cataloga drept clasic, dar nici postmodern nu-i poți spune, în ciuda intertextualității aparente, câtă vreme toate materialele cu care-și ridică edificiul literar sunt prefabricate prin cele mai clasice procedee cu putință. Un "reportaj" autobiografic cu intruziuni eseistice, culturale și religioase (subtitrate drept "confesiunile unui ortodox revoltat"), cu pagini de proză veritabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iubit pe nimeni. Sau nu destul ca s-o și spună. Alina Radu Născută în 1970 la Iași. Este absolventă a Facultății de Litere și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza“ Iași (1994). Studii de master, specializarea „Literatură română și intertextualitate“, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității de Vest Timișoara (1995-1996). După absolvire a fost prezentatoare și redactor de actualități la Radio Vest Timișoara, TV Europa Nova Timișoara, iar apoi redactor de actualități la Iași, director de programe la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
celor vii, Antipa, din planul neființei, alcătuiesc un cuplu, cel de-al doilea fiindu-i fiu și frate - simultan - primului. Antipa dialoghează cu dublul sau sau cu Silvia Racliș, replicile fiind, uneori, generate de situatii din dramaturgia consacrată, influența a intertextualității postmoderniste. Personajele se metamorfozează continuu, polaritățile bine/rău schimbându-se ori fuzionând: ,, Anghel ridicând capul din cocoașă crescută pe neașteptate în spatele lui. Ochi omenești, uluiți omenește în orbitele unui om, ochii unui om viu.” între textul scris și realitate nu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
antilirismul poeziei optzeciste la un poet precum Ion Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură ?/ Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu Caragiale în poemul „Cinci” : „În beții, lupanare. Sînt Mațe- Fripte./ Privesc la comèdie, plîng./ Curat murdar. Căldură mare.” Mircea A. Diaconu relevă chiar un exces în demistificarea ludică a retoricii, reflex provenit, pe de o parte, din teama
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
taie cu ferestrăul o scândură sub fereastra mea de la etajul doi. Zgomotul, atât de familiar și totuși de atâta vreme nemaiauzit, îmi ia lehamitea cu mâna, mă împrospătează, mă umple de o melancolie binefăcătoare. * Interrealitate, sau ce alt cuvânt corespunzător intertextualității să folosesc? Uitându-mă la televizor la un meci de fotbal din îndrăgitul campionat al Italiei și auzind, la un moment dat, o trompetă intonând din tribune, parcă de departe, oarecum stins, mereu tulburătoarea Marseieză, devin, din spectator, participant - participant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noutăți de orchestrare naratologica. În L´Amour, l´amour (1982) - român a cărui prima versiune a fost tradusă în românește în 1994 cu titlul Evenția Mihăescu. Tratatul dumneaei de călătorie exotică la ceasul nunții sale dintr-un secol revolut - intervine intertextualitatea ludica. Scrierea este parodia onirica a unui „romanț” și a temei romantice a metempsihozei, structurată, destul de sacadat, după tehnică dicteului automat (sau a lui „le cadavre exquis”). Destine diferite sunt întrețesute după coordonate simbolice, planul „prezentului” e invadat de cel
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
virtuale ale biografiei. Spre exemplu, Mircea (activist de partid), unul din cele mai bine realizate figuri, are trei variante de destin și tot atâtea posibile morți, dezvoltate în ultimele capitole. Ț. a parodiat, cu aplicarea unui bun aparat teoretic (autoreferențialitate, intertextualitate, amestec al vocilor narative) orchestrat ludic, si genul policier-ului, ca în Cette mort qui va et vient et revient (1984), Le Bal autour du diamant magique (1988), La Vie mystérieuse et terrifiante d´un tueur anonyme (1990). Atunci cand scrie
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
I. Caragiale, la lumea levantină: „Ci hai cu mine-n cărțile de joc/să stăm alături doamna mea de ghindă/o pasăre veghindă-priveghindă/istorii ne va spune-n graiul oc” (Șapte unisonete). Poezia lui F. s-ar putea defini prin intertextualitate, prin glisarea între model și figura lui interpretată. Forma devine substanță, proces la care contribuie informația, luciditatea, emoția, dramatismul jocului. Aparent, se propune o lume închegată exclusiv din cuvinte. Spectacolul liric, fie că e travestit în măști ironico-parodice, fie că
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
ordinea scoaterii din sac...” Procedeele nu dispar, tehnica de construcție nu este repudiată; arta și noțiunea de frumos continuă să organizeze opera de artă, îmbrăcând însă forme și convenții de semn schimbat. În noua paradigmă ele se numesc colaj, montaj, intertextualitate (citatul, afișul, reportajul etc. impulsionează acum inspirația poetului), iar produsul acestei arte combinatorii se apropie de obiectele ready-made ale lui Duchamp și de happening art. Atâta timp cât creația în sine nu se mai poziționează în centrul de interes al autorului, iar
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]