1,269 matches
-
sonore. În alb se vedea luminozitatea, în negru renunțarea, pocăința, în roșu focul, în galben aurul, în verde tinerețea. Fondul icoanei era fie de aur strălucitor, fie galben imitând aurul. Artiștii urmăreau culoarea dominantă, iar celelalte culori dă‑ deau diverse intonații și completări. În anul 1453, otomanii au cucerit Constantinopolul și arta își încetează reprezentarea și mai ales dezvoltarea în Orientul creștin deja guvernat de Im‑ periul Otoman; chiar dacă a continuat să existe, ea a supraviețuit aproape din inerție. În alte
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
sonore. În alb se vedea luminozitatea, în negru renunțarea, pocăința, în roșu focul, în galben aurul, în verde tinerețea. Fondul icoanei era fie de aur strălucitor, fie galben imitând aurul. Artiștii urmăreau culoarea dominantă, iar celelalte culori dă‑ deau diverse intonații și completări. În anul 1453, otomanii au cucerit Constantinopolul și arta își încetează reprezentarea și mai ales dezvoltarea în Orientul creștin deja guvernat de Im‑ periul Otoman; chiar dacă a continuat să existe, ea a supraviețuit aproape din inerție. În alte
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
esențială la multe întâlniri nu va fi un consilier, ci interpretul dumneavoastră. Interpretul joacă un rol interesant, despre care puțin se scrie sau se discută. Negociatorii sunt antrenați să își aleagă exact cuvintele potrivite și să le transmită cu o intonație și cu un ton calculate. Astfel de eforturi sunt inutile dacă interpretul este nepriceput sau nu este conștient de ceea ce încercați dumneavoastră să faceți. Superstarul interpreților americani este Gamal Helal, un egiptean naturalizat în Statele Unite, cu o atitudine calmă și
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
numai că noțiunea de frază grafică, definită printr-o structură completă Subiect + Verb, încadrată de o majusculă și de un punct final, nu redă suficient multiplele proprietăți și posibilități ale scrierii. Proprietățile eterogene ale punctuației constau în a marca atît intonația și enunțarea, cît și unitatea logico-gramaticală, ritmul și punerea în relief a unui segment textual (Dahlet 2003). Printre proprietățile tipografice, nu trebuie uitată forma, mărimea, culoarea literelor și locul enunțului în spațiul grafic. Am văzut mai sus că titlurile din
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
afective ale limbajului. În realitate, o interogație retorică nu este o interogație și nu are nimic retoric [...]. Să spunem că interogația care nu întreabă aparține limbajului numit exclamativ, chiar dacă dăm acestui termen un sens absolut general, înțelegînd prin el totalitatea intonațiilor afective. (1951: 269) Intensitatea "exclamativă" este prezentă în ATÎT DE intensiv din versul 1 din T3. Versul al doilea aduce un răspuns-explicație desigur enigmatică pentru misterul acestei frumuseți extraordinare ("atît de frumoasă"). Faptul că "întrebarea" nu este adresată de către un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
înșine sunetele, iar figurile care se agită în tăcere ne vor produce o mult mai slabă iluzie. Dar nu altfel se întîmplă în cazul vocii umane, cînd atenția noastră nu se mai îndreaptă spre cuvintele ca atare, ci spre timbru, intonație și accent. Să presupunem că, în întuneric sau la telefon, auzim vorbind, pe rînd, persoane pe care le cunoaștem și altele pe care nu le cunoaștem. Auzim o per-soană pe care n-o vedem, încît nu ne putem gîndi decît
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de pe stradă pândit momentul când să te strecori și prin săli înfrigurat și șiroind până la prima bancă venit dală de marmură pe care să te prăbușești sufla usca apoi la naiba departe când era"10. Interesul pentru istoria limbii, pentru intonație, pentru nuanțe, îi permit autorului să constate slăbirea opoziției -ci / là, în favoarea adverbului -là, ce capătă valori mai abstracte, începând chiar cu secolul al XVIII-lea, când se folosește pentru a marca excluderea celuilalt sau, dimpotrivă, admirația față de celălalt. Sunt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
decât o atitudine ironică. Catherine Kerbrat-Orecchioni a reafirmat caracterul constitutiv ambiguu al ironiei și rolul contextului în detectarea unor contradicții între enunț și ceea ce se știe despre referent și a unor contradicții între enunț și sistemele de evaluare proprii locutorului. Intonația în exprimarea orală, procedee tipografice (ghilimele, italice, puncte de suspensie, semnul exclamării) în scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe) sunt indici facultativi ai prezenței ironiei. Sensul implicit este evident, adevăratul sens. Dan
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se revendicau pe atunci din structuralism, se făcea prea puțină "lingvistică", în sensul unei discipline care ar fi studiat proprietățile limbilor naturale: nu se punea problema grupurilor nominale, a determinării, a aspectului, a tematizării..., nici măcar a dialectului, a variațiilor, a intonației etc. Se manipulau în special noțiuni precum "paradigmă", "sintagmă', "conotație", "semnificant", "actant"... De fapt, "imperialismul lingvistic" a fost cu precădere un imperialism semiologic, care privilegia noțiuni comune diversității materialelor semiotice (cinematografiei, benzilor desenate, imaginii, teatrului, literaturii scrise...), evitând să pună
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și devalorizarea legată de o distanțare mai abstractă. În virtutea unei ambiguități ce nu poate fi clarificată, domeniul lui -là poate marca atât excluderea de sine (distanțare admirativă), cât și excluderea celuilalt (respingere). În aceste condiții, cet homme-là poate lua, în funcție de intonație, inflexiunea laudei sau a disprețului. În Jocul dragostei și al întâmplării, de Marivaux, Silvia spune despre Dorante pe care începe să-l iubească: "Băiatul ăla nu e prost și nu o plâng pe servitoarea ce-l va lua de bărbat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuvintele dintr-o limbă străină și zgomotele ar face parte din aceeași categorie. Regăsim aici obsesia muzicii atât de caracteristică esteticii lui Céline. Ceea ce în scris este marcat prin ghilimele sau prin italice poate fi evidențiat la oral printr-o intonație corespunzătoare. Ilustrativ în acest sens este fragmentul următor din Marivaux (sublinierea ne aparține): Domnul Orgon: Deci acest băiat care tocmai a ieșit îți inspiră antipatia asta extremă pe care o ai pentru stăpânul său? Silvia: Cine? Servitoul lui Dorante? Domnul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezenta un citat, însă sub nicio formă nu prezintă o garanție a obiectivității. Aici discursul raportat nu există decât prin discursul care citează, care construiește, așa cum îl înțelege, un simulacru de discurs citat. Printr-o punere deosebită în context, prin intonație, decupaj... se poate deturna complet sensul unui text, care, din punct de vedere al literalității, nu se îndepărtează totuși de original. Provincialii lui Pascal sunt ilustrarea perfectă a acestui fapt. În discursul direct, citatul presupune ca raportorul să disocieze cele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
are deictice care sunt opace pentru cititor. Eventual, doar prin discursul care citează, naratorul îi va permite să identifice persoane, locuri, momente. Referentul deicticelor nu este singurul aspect din discursul citat care trebuie redat prin interpretarea discursului care citează: debitul, intonația, accentul, mimica... sunt supuse aceleiași constrângeri. Fragmentul citat din Zola nu oferă informații de asemenea natură; în schimb, același personaj, câteva rânduri mai sus, își vede vorbele legate de "spune cu râsul lui răutăcios...". De altfel, tot așa se pune
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cotext potrivit sunt "deturnate" către o interpretare în termeni de expresie. O astfel de disimetrie poate fi ușor explicată: nu atât verbul este cel ce permite identificarea unui discurs direct, cât ruptura dintre două situații de enunțare (pauza, schimbarea de intonație, diferitele procedee tipografice). În mod cert, prezența unui verb de expresie contează în această întrerupere, însă ea nu este indispensabilă, cotextul putând fi suficient pentru a marca schimbarea spațiului enunțiativ. De asemenea, în fragmente precum: Îngăimă: Nu! Mă speriați! Mă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cititorului: "harșt!... taie gâtul/ leului (...)" sau de la cele adresative care repun în drepturi limbajul străzii: "băi, ăla, ce te bagi în/ față, stai/ jos", la interogațiile dezarticulate: "păi, aici, în/ ce an suntem/ noi/ ?... " (Inimă de raze), în cazul cărora intonația interogativă capătă un fel de existență autonomă detașându-se de textul propriu-zis, pe care ar trebui să-l însoțească, prin plasarea semnului de întrebare pe un vers distinct. Într-o oarecare măsură textul se supune unui proces de disecție demonstrativă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Enescu a citat un fragment din creația sa în finalul Poemei Romîne, lucru care n-a plăcut criticilor contemporani, deoarece „nu se alipea de tot restul”.1 ) Exuberantă, muzica lui Hübsch edulcora sentimentele reale ale majorității romînilor; muzică ilustrativă, cu intonații tari, pentru serbări, parăzi, „potemkinade”. Personaj anecdotic, el ajunsese un producător de veselie la comandă,2) cît și un paratrăsnet pentru nemulțumirile contemporanilor față de patronul său, Regele, iar numele - o poreclă. Ironic, Romînia, Țara lui Carol I, era numită, prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de organizare familială în mediul de culoare urban; formează deci o colecție de mărturii ale procesului de aculturalizare într-un moment vital al istoriei negrilor americani" (Ball 8). Același lucru se poate spune și despre "Voices of Dawn46", care înregistrează intonațiile lingvistice ale englezei cu parfum creol pe străzile în care vânzătorii ambulanți merg din casă în casă ca să vândă fructe și alte alimente la ivirea zorilor în New Orleans (266-68). Dacă nu altceva, versalitatea de scriitor a lui Lafcadio Hearn
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
meilleure femme du monde, dit-il, ému par l'intonation de son nom" [Maupassant, Fort comme la mort, p.97]. Schimbarea timbrului invocă o atitudine sau un sentiment 370. Originea nobilă a lui Sidonie Chèbe este contestată de conținutul, vocea și intonația vulgara: "Et à mesure qu'elle exhale să colère en paroles injustes, să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
într-o vizită făcută împreună cu părinții care, neatenți, m-au lăsat într-o cameră unde dormea dezordonata domnișoară...Ă, instructoarea mă lua mereu în brațe, se juca cu părul meu, mă apăsa pe nas, emițând un bibi! destul de promițător în intonațiile lui agresiv-ademenitoare... O dată, la un soi de serbare... sau ce o mai fi fost aceea, în fosta librărie Eminescu, deci în centrul Iașului, la înghesuială, m-a cățărat pe un picior de-al ei, să văd mai bine... țin minte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
motricitatea părții stângi a organismului, iar emisfera stânga pe cea a părții drepte. Dacă emisfera stângă este specializată pe abilități practice, raționamente, memorare a cuvintelor, calcul matematic, etc., emisfera dreaptă este specializată în recunoașterea formelor, a ritmului, tonului și a intonației, în înțelegerea nonverbalului, coordonarea spațială, identificarea figurilor umane etc. Limbajul gestual servește ca decor al gândurilor pe care de multe ori le anticipă, fapt demonstrat de situația în care un om, împiedicat să gesticuleze, are mai multe ezitări sau chiar
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
elevi încă de la începutul lecției, este aceea de a-i trata cu respect și de a-i înțelege. Cele mai eficiente tehnici de persuasiune pe care profesorul le poate utiliza în interacțiunile cu elevii sunt: • intensificarea rolului de actor cu ajutorul intonației bogate, accentuării cuvintelor cheie, modulării vocii, strategiei tăcerii, expresivității mimicii și gesticii; • oferirea unor suporturi multiple de înțelegere a unităților de învățare și folosirea unui limbaj sugestiv (,,ar fi bine", ,,s-ar putea", ,,posibil", ,,se recomandă", ,,probabil" etc.); • stimularea motivației
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
personală; • folosirea unor citate relevante pentru tematica dezbătută sau a unor afirmații care să creeze dileme cognitive. Dacă puterea de convingere are legătură cu rațiunea și stăpânirea limbajului verbal, rezonanța afectivă depinde de valorificarea elementelor paraverbale (tonul vocii, ritmul vorbirii, intonația, intensitatea vocii etc.) și nonverbale (privire, vestimentație, accesorii, mers, postură, miros, gestică, proxemică etc.). Profesorul este asemenea actorului de pe scenă, care pune în valoare mesajul pe care îl rostește, având tot timpul în vedere așteptările și reacțiile elevilor. Imaginea pe
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
faptul că forma discursului didactic este primul element cu care elevii vin în contact înainte de a înțelege ideile transmise. Un discurs didactic este expresiv atunci când există o concordanță între expresiile utilizate și tonalitatea afectiv-atitudinală a mesajului. Tonul vocii, ritmul vorbirii, intonația, transmit informații despre starea afectivă a profesorului, despre atitudinea și gradul de siguranță în raport cu ceea ce spune. Parametrii paraverbali în discursul didactic se referă la parametrii vocali (înălțime, timbru, ton, intensitate, intonație, pauză) și la parametrii prozodici (ritmul vorbirii, accentul, rima
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și tonalitatea afectiv-atitudinală a mesajului. Tonul vocii, ritmul vorbirii, intonația, transmit informații despre starea afectivă a profesorului, despre atitudinea și gradul de siguranță în raport cu ceea ce spune. Parametrii paraverbali în discursul didactic se referă la parametrii vocali (înălțime, timbru, ton, intensitate, intonație, pauză) și la parametrii prozodici (ritmul vorbirii, accentul, rima, măsura). Aceștia merită să fie conștientizați pentru că pot schimba într-un anume context sau în funcție de context întreaga construcție de sensuri și semnificații transmise verbal. De exemplu, enunțul ,,Acest elev este supradotatul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Tonul vocii mă determină să nu mai întreb nimic, de frică să nu mă țină minte la examen și să mă taxeze"; • ritmul alert al expunerii: ,,Ne vorbește atât de repede încât pierd firul ideilor"; • inexpresivitatea comunicării dată de o intonație neadecvată: ,, Ne dictează monoton cursul... încât mai avem puțin și adormim"; • dominarea comunicării verbale de către profesori (60-70%); • folosirea tăcerii supărătoare: Cea mai grăitoare modalitate de a ne simți vinovați este aceea de a folosi pauze apăsătoare atunci când noi nu știm
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]