1,333 matches
-
că Te căiești de rău! (Iona 4:2) Mama s-a oprit, s-a uitat câteva clipe la noi, apoi ne-a zis: Bine copii, bine. Acum vom cânta "Tatăl nostru". Fiți atenți! A început să cânte, iar noi o secondam, intonând cea mai cunoscută rugăciune aparținând religiei creștine, din cea mai editată și vândută carte din lume: Biblia. Mama nu era profesoară de muzică și, ca atare, nu avea nicio pregătire în domeniul acesta. Era, în schimb, înzestrată cu o voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cititorii vor fi în postura cosmonautului sovietic abandonat în spațiu pentru că nu și-a plătit cotizația la partid... Poezia reprezintă foaia de temperatură a unei epoci. Poezia e atunci cînd femeia care naște în durerile specifice aude fanfara militară care intonează marșuri în parcul din centru orașului, în timp ce brutarul tocmai ciupește de obraz o pîine pe care a scos-o din cuptor, iar alpinistul utilitar, tot urcînd, a părăsit spațiul posibilului dînd nas în nas cu Dumnezeu...! Paznicul ploii sunt eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ar fi o soluție. A.B.Îmi place să îi întreb mereu pe interlocutorii mei (primesc răspunsuri incredibile) ce înseamnă Poezia... Pentru dvs. ce înseamnă Poezia? Poezia e atunci cînd femeia care naște în durerile specifice aude fanfara militară care intonează marșuri în parcul din centru orașului, în timp ce brutarul tocmai ciupește de obraz o pîine pe care a scos-o din cuptor, iar alpinistul utilitar, tot urcînd, a părăsit spațiul posibilului dînd nas în nas cu Dumnezeu ...! Și în timp ce femeia care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din cauza inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit față de camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze, iritat de faptul că acțiunile sale zgomotoase deranjau momentele de reculegere ale preoților din cameră. Bogdanovici l-a chemat la o discuție privată și i-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acolo unde existau deținuți implicați în O.D.C.C.. Victor Leahul, închis și el în această cameră, povestește că se citeau zilnic pasaje dintr-o carte de istorie a Partidului Bolșevic Rus, care erau comentate de membri O.D.C.C., și se intonau cântece comuniste. Nici această acțiune nu s-a bucurat însă de participarea unui număr semnificativ de deținuți, fiind doar o încercare a unui grup izolat de a impresiona regimul. Mulți dintre cei închiși atunci la Suceava nici nu au avut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era și el persiflat, îndeosebi pentru încheierile discursurilor sale: ' Anglo-nord-americanii vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre (sic!): socialist și imperialist, dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist!', după care dădea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi întreba pe copii de ce nu cântă, era din nou luat peste picior: 'N-am voceA rămas la securitate', ' Suntem răgușițiam răcit', ' Nu știm cântecul bate vântul'. Administrația a sesizat eșecul demersurilor de acest tip și a sistat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
închiși, încercând să-l convingă să simuleze 'reeducarea', pentru a fi eliberat din închisoare. Lucinescu l-a refuzat ferm, acuzându-l pe Bogdanovici de oportunism și naivitate. Confruntarea a avut loc ca urmare a încercării grupului lui Bogdanovici de a intona cântece comuniste în celulă, într-un moment în care unii deținuți se rugau. Țurcanu afirmă că, la Suceava, l-a întrebat pe Bogdanovici ce anume l-a determinat să pornească acțiunea de 'reeducare', iar acesta i-a răspuns că 'naționalismul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din Suceava a început să fie vizitată de înalți oficiali. Totuși, restul detenției în acest penitenciar și l-a petrecut cu timide încercări de a convinge îndeosebi pe liderii celor închiși de necesitatea unei schimbări de atitudini și de a intona cântece comuniste, întrucât majoritatea deținuților i se împotriveau deschis. Transferat la Pitești în noiembrie 1949, a încercat încă din primele zile să recupereze terenul pierdut față de Țurcanu, care avea un avans de șase luni în închisoare. Din camera de carantină
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dacă simulează o reeducare, ar putea fi eliberați de comuniști. Lucinescu l-a refuzat însă ferm, spunând că aceștia nu sunt naivi, iar prețul care trebuia plătit pentru eliberare era prea mare. Supărat pentru că grupul din jurul lui Bogdanovici începuse să intoneze cântece comuniste într-un moment în care unii preoți din celulă își făceau rugăciunile, Lucinescu i s-a împotrivit public lui Bogdanovici. La scurtă vreme după sosirea în Pitești, pe 5 noiembrie 1949, a fost dus împreună cu Dan Dumitrescu, Costică
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis, care tulburi și minți, Dar ai zâmbetul de heruvim. Și cu câteva zile înainte de plecare, iar apoi în tren, Cristi repetase versurile și le intonase întruna, în diferite versiuni, ca să găsească cheia perfectă în care să le cânte. Era de fapt, dincolo de cântat, o recitare a lor, puternică. Apăsa pe ultimele cuvinte din versuri sau pe primele, își făcea tot felul de notițe, apoi o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tatăl său, cu un pahar de vin alb în față, de data aceasta nespunându-i ceva, ci fredonând și el Zaraza. — Ah, dacă ai fi fost aici, Sachi, să vezi cum lumea cânta cântecul nostru la Paris, de parcă aș fi intonat chiar imnul național ! Nici Regina Maria însăși dacă ar fi apărut, nu ai fi văzut atâtea aplauze și urale. Trebuia să-i vezi... Să le vezi ochii plini de dragoste și vocile calde. Să le simți pulsul inimilor și sufletele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
singura limbă obligatorie, predată Încă din a patra clasă primară și pe tot parcursul liceului. Dar toată lumea, și adulții, erau Îndemnați — și nu rareori obligați — să studieze limba rusă. Radioul transmitea o emisiune: „Să Învățăm limba rusă cântând“, unde se intonau cântece sovietice, deslușite apoi cuvânt cu cuvânt, exercițiu artistic, lingvistic și politic În același timp. Pentru formarea elitelor, s-a schimbat direcția dinspre Paris, Berlin sau Roma spre Moscova. Cohorte de studenți din toate domeniile (aleși cu grijă, pe criterii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
O., domiciliu obligatoriu. Dna Antonescu, Carandino, ultimul șef al ziarului lui Iuliu Maniu, Dreptatea, Ivasiuc, Piti Vintilă, studentul din anul șase la Medicină, din Cluj, exmatriculat și condamnat la cinci ani de pușcărie, la sfârșitul anilor ’50, deoarece îndrăznise să intoneze sub balconul profesorului de psihiatrie Pamfil, împreună cu un grup de studenți, după protocolarul Gaudeamus, și Deșteaptă-te române! Și alții... În vara lui ’67, m-am întors din nou la Lugoj, Wilma tante, energică, îmi gătea și avea grijă de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oferă legiunilor de anabaptiști și de evangheliști americani, momentan absenți, dar despre care aud că vin aici cu coloane de autocare: purtând o simplă bluză albă ca de spital, ei coboară treptele căinței pentru a reapărea spălați de păcate și intonând un "aleluia". De unde și latura igienică și declarat "eco" a acestor puțuri cu fund de ciment și marcate în partea superioară cu moloane mari rotunde lăcuite în alb. Industria grea a memoriei veghează la aprovizionarea cu apă sfințită, îmbuteliată în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imobil acolo unde, în viața civilă, timpul stagnează deja, fără început și fără sfârșit, unde nimeni nu e grăbit, unde nonșalanța este o marcă a distincției. Psalmodierile copte ne fac să auzim muzica oficianților zeiței Isis, iar călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei lumi de dincolo de lume ne evocă figurile mai moderne ale Frondei, ale cardinalului și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai ortodocși dintre ei ne consideră a fi un fel de coadă a cometei păgânismului greco-roman. Niște idolatri, periculoși și impuri în același timp. S-au mirat nespus, alaltăieri, când le-am spus că noi, benedictinii, ne rugăm și cântăm intonând psalmii lui David". Obișnuita genuflexiune schițată la adresa "credinței părinților noștri" devine, la copiii mici, o chestiune serioasă. De altfel și la musulmanii din apropiere, cea de-a doua generație respectă ramadanul, cea de-a treia merge la moschee. Iar la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
zicea că în filosofie poți să negi ce se afirmă și să afirmi ce se neagă; că totul e neexplicabil și neînțeles. Cousin e mai moderat în scepticismul său. Kant, prin Critica rațiunii pure a îngropat filosofia speculativă și a intonat pe mormântul ei un De profundis. Cousin a pronunțat discursul funebru. La méthode Baconienne est une des quatre ou cinq découvertes qui ont créé un autre univers: la poudre à canon, l'imprimerie, la boussole, la vapeur. Metoda inductivă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
colindelor de fată mare, dar și baladele fantastice și basmele. Legenda 13926, Dumnezeu nu vinde luna și soarele, utilizează un text publicat de Elena Niculiță-Voronca, în care se spune că „Soarele este împăratul focului și luna împărăteasa apei”. Textele rituale intonate în intervalul critic al celor douăsprezece zile dintre ani conțin frecvent imaginea poetică a unui diluviu: „Cetinele, cetinoară,/ Dragă ler,/ Cetiu mare a venit/ Și de mare maijini n’are/ Și-mi aduce plăvioare,/ Dar ce fel de plăvioare?/ Tot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Nu te fată spăimântară/ Nu ți-om cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele/ Că le cere doamna noastră,/ Prin dunghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri să ospătăm”. Urmărirea ciutei fără splină în colindele de fecior și conăcăriile intonate la nuntă decodează transformarea vânatului în fată de măritat prin legătura totemică dintre cele două ipostaze. Orațiile de nuntă dezvăluie limpede filiația: „Șî să găsi alți vânători/ Mai recunoscători,/ Și zise că-i urmă de căprioară,/ Să-i fie chiar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
substituția familiei cu persoane străine, adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent reduce profanul la tăcere? De fiecare dată când fata începe să cânte, împărăteasa se simte amenințată: „Nime-n lume n-o auzea,/ Numai d-împărăteasa;/ Ea aude și-mi răspunde:/ «Ho
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Conectarea imediată la cântecul sacru este redată la nivel morfologic de singurul verb la imperfectul indicativ, care rupe continuitatea prezentului istoric în care se mișcă boierii și introduce durata mitică, a prezentului fără timp. În Titești, Vâlcea, cântecul minunat este intonat la fântână, după o pregătire rituală, specifică mai ales incursiunilor eroice: „Când fu joi de dimineață,/ Ileana de dimineață se scula,/ Cetină, cetioarele!/ Mijlocul și-l încingea,/ Perișorul pieptăna,/ Pe ochi negri se spăla,/ La icoane se-nchina,/ Vedrița-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
repetă ca într-un descântec îndemnul imperativ al înotului pentru a modela prin forța interioară traseul inițiatic. Înotul cerbului îndemnat de ea pune stăpânire pe apele revărsate și le ordonează prin reintegrarea în social, figurat aici prin adverbul acasă. Porunca intonată pentru cerb valorifică, într-un text cules de G. Dem. Teodorescu, puterile solare ale animalului: „Șade (...), ochii-și negri,/ De-mi coase și-mi chindisește,/ Cu fir d-aur împletește,/ Cu mătase isprăvește/ Cămășuță nunului,/ Sangulie mirelui,/ Și cântă d-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de guvern, de ministru de externe etc., ocazii în care poți foarte ușor să-ti pierzi "pâinea" (menționez doar două: la început de 90 cu prilejul vizitei aceluiași președinte în Chile, colegul șef de misiune neverificând imnul României ce trebuia intonat la sosirea pe aeroport, a mers pe "mâna chiliană", ceea ce a făcut să răsune la poalele Anzilor imnul lui Ceaușescu; la o vizită în aceeași perioadă în Maroc a ministrului român de externe, "garderoba "acestuia a rămas la Otopeni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de acolo, în procesiune, la casa mea. Eu în portul românesc, asemeni Vintilică. Copiii în grup, cu învă țătorul în cap, începură să cânte în cor și să recite, mai întâi rugăciuni, pe urmă însă, însuflețiți și împinși de mine, intonară La arme, Pe-al nostru steag și, în fine, Trăiască regele. Toate aces tea sub ochii lui Pinkow, care vedea și auzea. Când însă Vin tilică împărți la fiecare jucăriile, entuziasmul crescu, fetițele își luară păpușile în brațe, băieții bricegele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
transilvăneni, doamnele Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Boilă etc. D. Mihai Popovici îmi spuse: „Numai unul lipsește de la aceste serbări pe care tocmai el le-a pregătit: fratele dumitale“. Și gândul meu se ducea la Ionel. Deodată izbucnesc strigăte de bucurie, muzicile intonează Trăiască regele, din popor, parte același imn, parte Deșteaptă-te, române! sau Hora Unirii, soldații strigau Ura! Ura! țăranii Trăiască. Steagurile fâlfâiau pe cerul albastru, cortegiul se cobora pe piață, cu regele și regina în frunte, lumea îi urma ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]