73,117 matches
-
speranțe înșelate, răsturnări spectaculoase, iar iubire, iar trădare, tot așa pînă la deznodămîntul fericit și obligatoriu cît mai ilogic (conform unei cît de minimale logici a narațiunii pe care să fi izbutit a o pricepe pe parcurs). Nu lipsește nici Introducerea în care povestitorul își asigură cititorii că aceasta este o poveste adevărată, că eroina a existat în realitate, ea fiind "ființa cea mai uluitoare" pe care a dat-o vreodată Botoșaniul, cel puțin după știința autoarei (asta cînd se știe
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
pe care a dat-o vreodată Botoșaniul, cel puțin după știința autoarei (asta cînd se știe bine că la Botoșani s-au născut cîțiva poeți "și chiar un vestit general roman mort pe cîmpul de bătălie", cum aflăm tot din Introducere). Prin ce e uluitoare Catinca, frumoasa de la mahala, care din brațele unui bărbat într-ale altuia ajunge în cele din urmă să fie consoarta celui, singurului, pe care îl iubise dintotdeauna? Prin tenacitate, ar putea părea răspunsul cel mai potrivit
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
familial și trebuie prin urmare să fie expulzați în exterior, în pădurea sălbatică. Ei sînt în plus pentru că li s-a născut un frate sau o soră, dar și datorită compunerii legăturilor pe care le antrenează recăsătoria tatălui, cu consecința introducerii de noi copii în familie. Cineva este în plus, recăsătoria, sau fantasma recăsătoriei (adică a transformării mamei în mamă rea, în mașteră) pretextează gelozia acestei maștere care vede cum crește o fată mai frumoasă decît ea. Sentimentul de concurență atrage
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Rotaru a ajuns la volumul 5, care nu este și ultimul. Autorul scrie zelos și nu se mai poate opri. Pierderea de sub control a dimensiunilor lucrării s-a produs odată cu abordarea perioadei postbelice. Motivul - explică Ion Rotaru într-o derutantă introducere - îl constituie cantitatea covârșitoare a cărților de literatură (poezie, mai ales poezie, proză, dramaturgie, memorialistică, eseistică sau/și critică) apărute în acest răstimp șperioada de după război, n.n.ț și continuând să apară, sub ochii noștri, chiar acum, vertiginos, imposibil de
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
și sonoritatea specială a stalactitelor, notînd interdicția atingerii acestora... grăbindu-se apoi s-o facă de cîteva ori, "pentru dumneavoastră, că filmați". La acest nivel, calitățile demersului lui Iepan sunt de aflat deep inside, sub epiderma gregară, ele țin de introducerea în spațiul documentarului local osificat a unui nou registru: libertatea, ludicitatea relației cu camera.
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
siguranța stilului, maturitatea textului și talentul incontestabil. A publicat romanele Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980), Prințul Ghica (volumele I, II, III - 1982-1984-1986), volumul de eseuri Ambasadorii sau despre realismul psihologic (1976), monografia Introducere în opera lui C. A. Rosetti (1984)." Mai trebuie remarcat, apoi, bunul-gust cu care Liana Cozea identifică și descrie frumusețea literară a textelor Danei Dumitriu. Un singur exemplu. Analizînd ciclul romanesc consacrat lui Ion Ghica, autoarea monografiei sesizează interesul excepțional
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
Dem. Teodorescu despre N. Georgescu (nr. 2/1875), în care descoperea, în manuscrisul trimis redacției, asemănări între lirica poetului dispărut și lirica lui Byron, și articolul Schițe literare. Poesiele d-lui Eminescu (în nr. 3 din 1 martie 1875). În introducere, autorul aduce un elogiu scriitorilor de la 1821 pînă la 1848, apoi intră în subiect: "Dintre toți scriitori cari, în timpul din urmă, s-au încercat în poezie, d. Eminescu ne atrage mai cu seamă privirile, pentru că-l vedem pus în fruntea
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Iorga, Istoria literaturii contemporane, I, Crearea formei, București, 1934, pag. 112. 2) E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. I, București, 1940, pag. 439-440. 3) G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, București, 1941, pag. 480. 4. Ovidiu Papadima, Introducere la ediția de Opere ale lui Anghel Demetriescu, București, 1937. 5) D. Murărașu, Năpăstuitul Anghel Demetriescu, în Tînărul scriitor, nr. 12 din 1957, pag. 100. 6) Mihai Straje, Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor români, București, 1973
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
steagul țării. Sînt bine surprinse marile împliniri ale domniei lui Cuza (secularizarea averilor mînăstirilor închinate așezămintelor de la Muntele Athos, reforma agrară, precedată de lovitura de stat de la 2 mai 1864 datorită împotrivirii marei boierimi, adoptarea Codurilor moderne în legislația românească, introducerea, în 1863, a alfabetului latin, alegerea Bucureștiului drept capitală a țării). Cînd vine vorba de detronarea lui Cuza Vodă, autorul e mai zgîrcit în evidențierea unor argumente defavorabile domnitorului, cum ar fi tendința sa netă spre cezarism (care a alăturat
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
peste Țară Românească. Povestirea focalizează valea Teleormanului, cu natura, satele și cătunele sale la răscrucea stihiilor, dar și a năvălirilor turcești sau, mai nou, a stăpânilor de pripas, cum ar fi cea a arhontelui Demetriu Caraminu, parvenit tocmai de la Țarigrad. Introducerea în starea de fapt a acelor locuri și vremuri o face moș Dobre din Ciupag, un sat de moșneni, inca nevitregit de setea maladiva de putere a ciocoiului levantin. Figură preapocaliptică, căci "e că fiara cea cu șapte capete de
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
ar fi îndrituit în substanță. Tot a rămas însă ceva din lecția magistrului: ambiția afirmării "monumentale", chiar dacă pe o orbită mult diferită, un impuls edificator în sine ce se cerea ilustrat de o materie diferențiată. Așa a luat naștere, o dată cu Introducerea în critica literară (1968) și Dicționarul de idei literare (I, 1973), un soi de hermeneutică în care ideile sînt tratate substitutiv, ca "opere" și "personalități" sui-generis, în temeiul unor ample analize și incursiuni în istorie, cu o frenezie informativă copleșitoare
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
compromis între aceste două direcții - și mai ales o cale de acces mai lesnicioasă - e oferită de relatările însemnărilor zilnice, ale paginilor de jurnal. în Jurnalul lui Sebastian (însemnare din 21 iulie 1935), secvența relatării onirice are o formulă de introducere ("Un vis pe care încerc să-l scriu chiar acum, trezin-du-mă din somn"); urmează o narațiune fragmentară, plină de puncte de suspensie, dominată de uzul prezentului ("citesc", "Sunt la Dinu Brătianu acasă. Am în mâini un vas cu apă"). Povestirea
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele"), dominația prezentului, tendința de interpretare ("ca și cum"). în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează metamorfozele: "devenise
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
atunci de ce nu menționează că aceste texte au mai apărut și anume acum doi ani. O lectură în oglindă arată cum textele despre poeți sînt pur și simplu mutate dintr-o parte în alta. Ceea ce trecea drept simplă și sumară introducere la o selecție de texte în antologia pomenită, devine aici, prin simplă voință tipografică, pretins capitol de istorie literară. Teoria expusă la început nu e de fapt nici ea nouă, decît în primele două pagini și jumătate, restul fiind tot
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
deprindă a le vorbi și citi. Limba română nu e periclitată de străini, ci de români; iar protejarea ei se face prin școală, prin educație, nu prin lege. Era mai util ca dl Pruteanu să prevadă amendarea Legii Învățămîntului prin introducerea obligației de a se studia limba română în toți anii de școală. Sau să prevadă obligația ca toți cei care pretind a vorbi în locuri și instituții publice să dea examen, parlamentarii inclusiv. Numărul "repetenților" ar fi considerabil, printre ziariști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
sobra prezentare a colecției de jurnale/convorbiri/ memorii de la Humanitas. în 1957, la optzeci și doi de ani, Jung primește după îndelungi ezitări propunerea unei edituri din New York de a lucra la o carte de memorii, iar după apariție refuză introducerea acesteia în seria de Opere complete. Cu toate acestea, cartea este extrem de interesantă și de importantă, e un document fără de care scrierile lui Jung ar fi, cu siguranță, altfel înțelese. Aici, cititorul descoperă nu doar povestea fascinantă a vieții interioare
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
lui Jung, în urma convorbirilor cu acesta. Așa că plăcerea lecturii e serios diminuată atunci cînd știi că e doar un �efect de regie" faptul că Jung pare a fi cel care vorbește pe parcursul întregii cărți. E și nu e clar, din introducerea semnată de Aniela Jaffé, care sînt �consemnările" ei și care paginile scrise de Jung. Cu siguranță, primele capitole, despre copilărie și anii de școală, care au savoarea unui roman bine scris, și ultimele, Despre viața de dincolo de moarte și Gînduri
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
s-au bucurat de reputația peste secole a lui Marcus Tulius Cicero: prototip al oratorului, om politic care a lichidat în calitate de consul conjurația lui Catilina, scriitor celebru în epocă și peste veacuri, teoretician literar, el s-a ilustrat și prin introducerea gândirii speculative la Roma. Romanii erau prin construcția lor genetică refractari filozofiei: În anul 155 în.d.Cr. a sosit în cetatea eternă o solie ateniană formată din trei filozofi, academicul Caeneade, stoicul Diogene din Babilon și peripateticul Critolaus. După îndeplinirea
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
la Vest, de la Vest la Est și din Est în Sud". Primul grupaj e semnificativ localizat Sibiu - New-York, autorul însuși mărturisește că era vorba încă de o poezie românească cu formă americană. Foarte importantă aici e atmosfera, deopotrivă explicată în introducere și degajată de poeme, a unui New-York efervescent literar, în care ultimul val beat crease o lume poetică cu totul aparte: "Mijlocul anilor 1960 în Lower East Side, New York, a fost un timp binecuvîntat. Era Parisul anilor 1920 și Bucureștiul
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
vor râde la soare", vezi "Bărăgan" etc. etc.). Și trebuia să lucrezi pe ele pentru că la admitere ele li se cereau candidaților. Această categorie de profesori - încă o dată îmi exprim convingerea - cea mai numeroasă a văzut un lucru normal în introducerea manualelor alternative, care le ofereau - prin programă - posibilitatea de a propune spre studiu și alte texte decât cele din manuale, dar nu și-au manifestat public entuziasmul, tocmai pentru că se aflau, în sfârșit, în normalitate; această categorie de profesori se
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
gândire leneșă, care nici măcar programa - instrument fundamental pentru profesor - nu au citit-o, demni urmași ai domnului Vucea. Pentru ei și 3 manuale alternative sunt multe; unu ar fi ideal și, dacă s-ar putea, acela să fie cel dinainte de introducerea manualelor alternative. La cealaltă întrebare (Cui folosește limitarea numărului de manuale alternative, care este - fără demonstrație - cel puțin un pas înapoi?) este mai greu de răspuns. Prin afirmații n-am face decât să emitem ipoteze, fatalmente subiective. Mai degrabă putem
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
lîngă buna prefață), exagerînd însă prin explicarea unor termeni ca irepresibil, chartrism, impunitate, iacobinism. O mișcătoare și documentată postfață semnează, la sfîrșitul ediției, dl Valeriu Râpeanu. N. Carandino - Rezistența - prima condiție a victoriei. Articole politice apărute în Dreptatea 1944-1947. Antologie, introducere, note și comentarii de Paul Lăzărescu. Postfață de Valeriu Râpeanu. Editura Fundației Pro, 2000.
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
ei proverbială, n-ar fi sperat nicicând într-o asemenea festivitate. Lor li s-au raliat și doi oaspeți din Statele Unite, violonistul Valentin Hârsu, fiul sărbătoritei, și flautista Darima Alexandru, și ea o fostă elevă. Într-un scurt cuvânt de introducere, pianista Delia Pavlovici a împărtășit publicului - numeros - sentimentul din care a izvorât acest moment, subliniind locul profesoarei în conștiința și inima celor care au studiat pianul la clasa ei. Educată în disciplina severă a "școlii Florica Musicescu" a predat învățăceilor
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
Ianoși. Pe acest fundal destul de sărăcăcios, a intrat în arenă dl Costică Brădățan. Să spun din capul locului (o precizează în prefață și autorul) că d-sa nu scrie un tratat, nici un manual, ci i se pare mai lesnicios, o introducere în temă, concepută ca o narațiune eseistică. Dar asta presupunea cunoașterea adîncită a operelor care, în succesiune, creează istoria filosofiei românești. Or, din păcate, l-am surprins uneori pe prea-tînărul autor (e asistent și doctorand) carent la un capitol sau
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
Brădățean e scrisă cam la repezeală, folosindu-se de ample citate din scrieri recente pe care le folosește prea mult (în locul chiar al propriilor aprecieri) în text, în capitole speciale, prea abundent pentru a nu pune la îndoială originalitatea acestei introduceri în istoria filosofiei românești. E, mai curînd, un eseu prea îndatorat antecesorilor despre filosofia românească în veacul pe care, tocmai, l-am depășit. Postfața d-lui Ion Ianoși, densă, cam lasă să se înțeleagă această caracteristică prea laxă a lucrării
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]