6,649 matches
-
a vieții sale, deocamdată cu ingredientele vârstei, cu orgoliul nemărturisit al cuceririi lumii cu talentul său, transferat, desigur, câtorva eroi din cartea debutului, pe care se încumetă s-o propună cititorilor: Istorisiri nesănătoase fericirii. Noul pretendent la mâna literaturii are intuiția că un asemenea „păcat” poate să zdrobească viața chiar în momentul cvasimistic al revelației propriului talent, privit de cei din jur ca o afacere proastă, ca ieșire din automatismele „normalității”. De altfel, aceasta pare să fie tema centrală a prozelor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gesturile elegante, pe porniri instinctuale.” Ne aflăm, cu certitudine, fără nici cel mai mic dubiu posibil, în fața unui creator unic și inconfundabil, poate chiar Istorisiri nesănătoase fericirii 201 genial (am afirmat-o, căci eu am curajul, responsabilitatea și, mai ales, intuiția necesară unui critic literar capabil să ia decizii la timp) plecat în căutarea complicatei lumi interioare a omului. Și, prin urmare, tânărului autor, pe care îl regăsim camuflat foarte adesea în paginile sale, fiind dedublat în personaje bizare și afirmând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sens larg a ambalajului, însă înclin să cred că, spre deosebire de alte elemente puse în joc exclusiv în acest scop, împachetarea este realizată la superlativ doar pentru a potoli setea de armonie estetică a vânzătorului/donatorului. Aici, mă bazez atât pe intuiția mea sensibilă (care, după treizeci de ani, își rărește rateurile), cât și pe multiplele evidențe înregistrate la fața locului (indivizi care își împachetează ceremonios sandvișurile sau deserturile pe care urmează să le consume singuri la picnic). Împachetarea devine, cu alte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reținut de istoria literaturii autohtone doar grație vidului de concurență estetică din mijlocul căruia a răsărit precum o ignobilă floare de lotus. Dacă Murasaki nu-și permite niciodată să interfereze în destinul caracterelor, dovedind, prin aceasta, deopotrivă maturitate artistică și intuiție de o rară modernitate, arhivarul Filimon știe, ca tot românul, mai bine: personajele negative trebuie pedepsite exemplar (Tuzluc moare sărac, Duduca este înecată în Dunăre, Păturică sfârșește la ocnă, în timp ce Chir Costea Chiorul, negustorul mârșav, este biciuit în piața publică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
m.)". Dulci sunt clipele de sărbătoare, îmi veți spune. De acord... Ei, trăiește omul ce trăiește, dar, la un moment dat, trebuie să și moară, din motive pe care spațiul restrâns nu-mi permite să le aprofundez. Cu aceeași rară intuiție a economiei de expresie, Murasaki descrie, într-un capitol, festivitățile organizate la curte pe parcursul unui an, culminând cu cele ale Anului Nou, pentru ca, în chiar debutul capitolului următor, să fim anunțați că personajul eponim al cărții nu mai este, fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
desăvârșirea și armonia unui chip al lui Buddha". Aceasta este, de altfel, și finalitatea propriu-zisă a artei ludice. Dacă suntem dispuși să admitem că, ideal, orice activitate umană are la capătul ei integrarea în ordinea sacră a naturii, japonezii, cu intuiția lor sensibilă, au realizat că jocul, ca epură a actelor antropice, trebuie să înglobeze substanța estetică și, prin transgresarea acesteia, să se sfârșească pur și simplu pe tărâmul salvării spirituale, dincolo de bine și de rău. Partea a treia OGLINDA Shiki
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
așezatul pe veceu. Și aici, ca întotdeauna, firescul, imediatul este dat de imersarea totală în act, în lipsa oricărei dedublări a conștiinței. Henrich Steffens povestea că Fichte obișnuia să dea tot timpul studenților săi următorul exemplu pentru a clarifica natura acelei intuiții intelectuale prin care eul se poate cunoaște pe sine (intellektuelle Anschauung): începe prin a te gândi la perete, și apoi gândește-te la tine, cel care s-a gândit la perete. Ei bine, o dată ce te-ai lăsat prins în acest
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rezolve conflictul: e nevoie de credință! Credință? Dar acesta nu este un răspuns. Eu am nevoie să cunosc! Deodată am tresărit în mijlocul discuției -, înțelesesem. Nu vreau să o numesc iluminare, prefer să o definesc experiență spirituală; în orice caz această intuiție nu venise doar de la interlocutorul meu și nu era nici măcar rezultatul efortului meu intelectual. Poate venise din afară, de sus? Credință? Este evident că această întrebare fundamentală nu se referă la credință în sensul tradițional catolic sau la acceptarea intelectuală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
evoluția gândirii strategice se dezvoltă și capacitatea empatică: a împărtăși cu ceilalți temeri, așteptări și speranțe, ba chiar, îndeosebi în interiorul grupului familiar, capacitatea altruistă. Aceasta asumase o importanță fundamentală pentru comportamentul social uman. Pe parcursul evoluției s-au format emoții și intuiții morale care preced argumentele și judecățile morale. Astfel a învățat omul, încetul cu încetul, încă de la origini să se comporte uman. În concluzie, omul este unica ființă vie care a fost în măsură de la început să creeze și să dezvolte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mulți creștini angajați, deloc mistici, iar în unele cazuri ține la distanță persoanele timide de Cristos. Experiența mistică tinde către unitate, iar definiția exactă a misticii este experiența unirii imediate și intuitive. Dar problema stă în faptul că o asemenea intuiție a unității, ce anulează distincția dintre subiect și obiect, poate fi atinsă în diverse moduri. În orice caz, nu am fost niciodată tentat să provoc extinderi anormale ale conștiinței cu ajutorul mescalinei sau al altor experimente, precum scriitorul Aldous Huxley. Pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fără milă, a tot ce era prejudecată, obișnuință necontrolată și superstiție ancestrală. Reprezentanții bisericii creștine de toate nuanțele și-n permanență dizidență unii cu alții, văzură-n oamenii de știință niște periculoși vrăjmași dar, la un moment dat, avură și intuiția, ca-ntre știință și religie pare a exista și un dezacord oarecare. Și atunci s-a văzut cea dintâi minune, după atâtea sute de ani: înfrățirea tuturor condeielor în fața pericolului comun și apărarea unui patrimoniu, care, deși-n litigiu, totuși
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pulsul vital al energiei divine. Omul, scânteie din Cugetarea supremă, a fost de la însăși crearea sa chinuit de enigma morții, care într-o clipă îi curmă toate năzuințele spre mai bine și pune barieră tuturor aspirațiunilor sale. După o-ndelungată intuiție, însă a mersului firii și a necurmatei sale prefaceri; din convingerea lăuntrică a rațiunii sale și a instinctului de viată, omul ajunse a nimici puterea morții prin credința neclintită întru o înviere a tuturor mai curând sau mai târziu căci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
conștiinței, adică asupra fenomenalității fenomenelor, se regăsește în fundalul majorității filozofiilor, precum și al științei înseși. La Kant de pildă, care se străduiește să scoată în evidență posibilitatea experienței, se arată că această posibilitate este cea a obiectelor, adică ansamblul condițiilor (intuițiile privind spațiul și timpul și categoriile înțelegerii) grație cărora ne pot fi date obiectele, grație cărora, prin urmare, ne putem raporta la ele și avea experiența lor. Această posibilitate de a se raporta la obiecte, de a se depăși către
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de fapt, cunoașterea înseamnă știință, adică acel tip de cunoaștere matematică a naturii introdus în epoca lui Galilei, și că tot ceea ce a precedat această implantare a științei riguroase în Occident nu a fost decât un mănunchi de cunoștințe neorganice, intuiții confuze, ca să nu spunem prejudecăți și iluzii. Nu putem totuși scăpa din vedere faptul că începuturile sunt întotdeauna partea cea mai dificilă; și cum ar fi putut umanitatea preștiințifică, lipsită într-adevăr de toate mijloacele pe care avea să i
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
despre atom. Întrevăzând în acestea ideea unei disoluții a realității obiective sau cel puțin a unei deconstrucții a ceea ce era considerat până atunci a fi natura lucrurilor, el a extras de aici un motiv puternic pentru a lăsa unele dintre intuițiile sale să ajungă la deplina maturitate, fapt care avea să ducă în cele din urmă la ceea ce aveam să numim pictură abstractă. Să ne mărginim la a observa deocamdată că apropierea instituită între anumite producții estetice, pe de-o parte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
luat-o asupră-i filozofia clasică. Se arăta atunci că până și cea mai elaborată și mai abstractă cunoștință se produce în interiorul unui prim acces la lume, presupunând deschiderea prealabilă a acesteia. Aceasta este constituită de formele a priori ale intuiției și de categoriile înțelegerii, în ultimă instanță de Ek-staza ființei care le fondează la rândul lor. Condiția transcendentală a posibilității experienței în general este condiția științei înseși. La urma urmei, între filozof și savant are loc o împărțire a sarcinilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prestațiile științifice sunt vii și constituie astfel experiențe într-un sens originar, ele se actualizează în mod necesar sub forma unor modalități determinate, ele sunt ceea ce sunt, fiecare cu propria-i tonalitate, în deosebirea față de toate celelalte. Nu sunt doar intuiții ideale, inferențe, ipoteze, premise, consecințe etc., subordonate toate unei tipologii eidetice care îi conferă vieții predicative stilul său propriu; ci fiecare efectuare corespunzând unuia dintre aceste tipuri este o efectuare singulară, având o individualitate a sa, deopotrivă asemănătoare și distinctă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în ele și le deține ca pe propriile sale puteri, ca ceea ce ea poate să facă, nefiind nimic altceva decât acest a-putea-face însuși. În măsura în care ele reprezintă potențialitățile fenomenologice ale vieții, esențele nu se înfățișează întâi de toate drept corelatele unei intuiții eidetice, și este greșit să i se atribuie acesteia din urmă capacitatea de a le face manifeste și, astfel, de a le stabili la origine în ființă. Esențele originare nu sunt nimic ideal, nimic transcendent. Determinările practice primitive ale vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acolo își ia mesele și își petrece vacanțele, acolo își are familia și cunoștințele, în calitate de trăitor își încearcă bucuriile și necazurile, preocupările și ambițiile, fie ele și științifice. "Acolo": de vreme ce nu are acces la tot ceea ce îl preocupă decât prin intuiție, adică printr-o modalitate fundamentală a subiectivității transcendentale. "În calitate de trăitor": în măsura în care această intuiție și, la modul general, toate experiențele sale nu "sunt" decât în virtutea faptului că le trăiește, pe fondul din el al esenței originare a vieții ca auto-afectare a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cunoștințele, în calitate de trăitor își încearcă bucuriile și necazurile, preocupările și ambițiile, fie ele și științifice. "Acolo": de vreme ce nu are acces la tot ceea ce îl preocupă decât prin intuiție, adică printr-o modalitate fundamentală a subiectivității transcendentale. "În calitate de trăitor": în măsura în care această intuiție și, la modul general, toate experiențele sale nu "sunt" decât în virtutea faptului că le trăiește, pe fondul din el al esenței originare a vieții ca auto-afectare a sa. Savantul este așadar un om dublu, afirmând pe de o parte că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se întemeiază pe faptul că realitatea, fie că este vorba de cea a naturii sau de cea a omului, nu este în ultimă instanță separabilă de modul său de abordare, nefiind nimic altceva, în esența sa originară, decât acesta. Astfel intuiția conduce în mod necesar orice raportare la natură, chiar dacă în această intuiție se face abstracție de conținuturile sensibilității pentru a nu se reține decât formele sale pure. Astfel, raportarea omului ar trebui condusă în mod analog în ceea ce privește materia din care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a naturii sau de cea a omului, nu este în ultimă instanță separabilă de modul său de abordare, nefiind nimic altceva, în esența sa originară, decât acesta. Astfel intuiția conduce în mod necesar orice raportare la natură, chiar dacă în această intuiție se face abstracție de conținuturile sensibilității pentru a nu se reține decât formele sale pure. Astfel, raportarea omului ar trebui condusă în mod analog în ceea ce privește materia din care omul a apărut inițial în fenomenalitate și ni se înfățișează nouă, adică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
munca vie a celor care muncesc: ei au stat opt ore la uzină, la birou, însă ce au făcut acolo? Asta, vom spune, zidul acesta, corectarea acestor lucrări etc. Asta, totuși, nu este munca, ci rezultatul său obiectiv, asta, potrivit intuiției geniale a lui Marx, nu conferă o valoare, ci capătă una, și o primește de pe urma muncii vii. Sau, mai curând, deoarece aceasta din urmă se cufundă în noaptea subiectivității sale absolute, principiul acestei valori va fi ceea ce i-a fost
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
CAPITOLUL ITC "CAPITOLUL I" Familia deschisătc "Familia deschisă" 1. Mamă singură pe timp de pacetc "1. Mamă singură pe timp de pace" Percepția comună privind situația de viață a unei femei care este mamă singură trimite la un tip de intuiție conform căruia ceva nu este în regulă. Așteptarea larg împărtășită este aceea că maternitatea este o stare de fapt de tip relațional: trebuie să existe și un tată. Un tată, evident, nu atât din punct de vedere biologic, cât unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]