4,202 matches
-
prin care românii urmau să ”treacă” și să devină „cobai voluntari la făurirea propriului destin istoric” n-au încremenit nici măcar în proiect, cu vreo perspectivă mai de doamne-ajută! Ba, din contră, ateismul agresiv și sufocant, irespirabil, devenise „lichidul amniotic” care inunda fetid și otrăvea lent dar sistematic structurile sociale sau mentale, conștiința colectivă, spiritul religios-creștin. Le pervertea la maturi și distrugea sămânța aflată la începutul încropelii, a patului germinativ la copii și tineri. Instituționalizase și legiferase (normase și politizase!)) infestând cu
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
călătorie de o zi sau două, am sărit într-un taxi și am ajuns la gară cu două minute înainte ca trenul să fie anunțat. Cu biletul în mână, încercând să citesc în fugă locul repartizat, am intrat pe peronul inundat de căldură. Simțeam asfaltul moale sub picior, dar ochii, încă vioi, cercetau atent mulțimea. Oameni de toate felurile, vreo treizeci, printre care am remarcat câteva tinere cu ochi îngerești ce mă priveau curioși, întrebători, simțindu-mi agitația. Am urcat în
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
care mă cufund Visând nestingherită Și veghindu-ți somnul Te-mbrățișează sufletul meu Cu toate trăirile lui Alungându-ți tristeți Și chemându-te tainic În feeria dragostei eterne Sunt vie, iar vinul din mine Se revarsă-n cupa plânsetului tău Inundându-l cu puritate Dar tu rămâi același Eternul pribeag Și-atât de însetat de libertate... - Ce zici? Îți place? - Mă pui pe gânduri, draga mea Deea, răspunse fata. Nu știam că ești și poetă. Că vei deveni un bun medic
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
Dumnezeu este Cel Care Se roagă în tine, după cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos, și strigă cu suspine Avva Părinte. Atunci tu nu ești decât instrumentul prin care Dumnezeu lucrează și strigi: “Neputincios cad, Stăpâne, în fața Ta!”, în timp ce lacrimile-ți inundă fața. Eu cred că Părintele Paulin, atunci când îi curgeau lacrimile, era în plinătatea rugăciunii. Pentru el, cuvintele erau într-adevăr purtătoare de har, harismatice... Pentru el nu erau cuvinte goale, fără sens și lipsite de conținut; chiar dacă aceleași cuvinte, rostite
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
II. ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII"-FRAGMENT, de Mariana Didu, publicat în Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015. Mariana Didu Romanul ,,Femeia în spatele oglinzii" Totdeauna îndrăgostită, inundată de o tristețe niciodată mărturisită, trecea lent ca o fantomă deghizată, aproape plutind, ca o flacără albă la miezul nopții, descriind cu părul ei cascade de fum și linii nesfârșite . Nimeni n-o mai văzuse până acum și toți vorbeau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367587_a_368916]
-
o mare erudiție și că-i încântase prin cinstea și omenia față de ei. Respiră dragoste-spuneau alții mai maturi -care, ziceau ei-știa să aprindă focul și să trăiască altcumva decât ceilalți ... Citește mai mult Mariana DiduRomanul ,, Femeia în spatele oglinzii" Totdeauna îndrăgostită, inundată de o tristețe niciodată mărturisită, trecea lent ca o fantomă deghizată, aproape plutind, ca o flacără albă la miezul nopții, descriind cu părul ei cascade de fum și linii nesfârșite . Nimeni n-o mai văzuse până acum și toți vorbeau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367587_a_368916]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII"-FRAGMENT Autor: Mariana Didu Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mariana Didu Romanul ,,Femeia în spatele oglinzii" Totdeauna îndrăgostită, inundată de o tristețe niciodată mărturisită, trecea lent ca o fantomă deghizată, aproape plutind, ca o flacără albă la miezul nopții, descriind cu părul ei cascade de fum și linii nesfârșite . Nimeni n-o mai văzuse până acum și toți vorbeau
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
gemete tânguitoare și s-au îndepărtat. Apoi iarăși s-a arătat Sfântul Vasile, purtând niște vase pline cu miruri curate și prețioase. A deschis vasele, unul după altul, și a vărsat acele miruri asupra mea; pe loc m-am simțit inundată de miresme duhovnicești și m-am simțit schimbată și luminată. Sfântul a zise către îngeri: Când veți fi împlinit pentru acest suflet tot ceea ce este trebuincios, îl veți duce în locuința pe care a pregătit-o Domnul pentru mine.". Apoi
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
dureroase infarctul chinului implor și moartea clipelor tăioase din spasme vechi și timpurii se naște albul și speranța dar picături de neuitare îmi strică gândul și constantă se-mbină mâine cu trecutul într-un prezent de azi perfid degeaba îl inund cu lacrimi, căci va rămâne tot arid se-mbina beznă cu lumina în răsărit sau în apus? tăcerea-și țipă disperarea, cuprinde tot ce nu s-a spus profeții sufletului meu îmi prevestesc autopsia dar când vor sfâșia carcasa îmi
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
grei, fracturi de timp prea dureroase infarctul chinului implor și moartea clipelor tăioasedin spasme vechi și timpurii se naște albul și speranțadar picături de neuitare îmi strică gândul și constantase-mbină mâine cu trecutul într-un prezent de azi perfiddegeaba îl inund cu lacrimi, căci va rămâne tot aridse-mbina beznă cu lumina în răsărit sau în apus?tăcerea-și țipă disperarea, cuprinde tot ce nu s-a spusprofeții sufletului meu îmi prevestesc autopsiadar când vor sfâșia carcasa îmi vor găsi doar anemiaîn
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de raze trecutului i-e adversar... XXIII. CER DOAR O CLIPĂ !, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1062 din 27 noiembrie 2013. Sub umbră pașilor greoi se nasc morminte de durere O lacrima de disperare se scurge și inundă visul În ritmul pulsului crescut cerșesc fărâma de putere, Iar testamentului de suflet îi voi dona gândul și scrisul În palma-mi plină de sudoare e-ascunsă pielea de pe trup, Pe inimă debusolata se sprijnă un rest de viață Organele
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de viață Organele de suferință se răzvrătesc strigând în grup, Ofer o eră de durere și cer o clipă, ca în piață! Citește mai mult Sub umbră pașilor greoi se nasc morminte de durereO lacrima de disperare se scurge și inundă visulîn ritmul pulsului crescut cerșesc fărâma de putere, Iar testamentului de suflet îi voi dona gândul și scrisulîn palma-mi plină de sudoare e-ascunsă pielea de pe trup,Pe inimă debusolata se sprijnă un rest de viațăOrganele de suferință se
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
În limitele celui mai firesc mod de a exista. Oamenii, istoria, neamul și țara, viața și speranța, luate împreună și tratate cu artă adevărată - iată ce dă forță acestei cărți, ea detașându-se net de destula scriere fără har, care inundă literele românești. Sigur, are și scrisul mediocru rolul său: el crează un cer pe care o stea poate străluci. Citiți „Umbra celor șaisprezece apusuri”, ca să vedeți câtă dreptate am! Și vă veți bucura că Magdalena Brătescu scrie! Opresc aici însemnările
„VALOARE ŞI VIGOARE” – UN NOU ROMAN AL MAGDALENEI BRĂTESCU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367705_a_369034]
-
din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului UNIVERSUL MEU CEL TRANSPARENT În universul meu cel transparent Dar care nu este lipsit de conținut, Răspund tăcerilor ades prezent, Continuu ceea ce am început, Continuu să privesc copaci prin coajă Și apa cum inundă rădăcini, Să nu mă plictisesc nicicând de vrajă, De transparența strălucirii din lumini, Prin transparența cerului și-a mării Să înțeleg finitul ca o limită ce nu există, Să întrevăd prin transparența așteptării Speranța, într-o lume foarte tristă, Eter
UNIVERSUL MEU CEL TRANSPARENT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367010_a_368339]
-
cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Stăniloae fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce exercita acea paternitate duhovnicească, asemenea
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
de explozii de lumină în traiectorii și coregrafii, culori și intensități care nedumereu, erai într-o continuă stare de prostrație din care nu fugise evident rațiunea... Muzica era un ocean de sunete pe care le percepeai fără ca strada să fie inundată, era parcă feliată pe boxe imaginare cu unduiri reflexe din care lua fiecare ce și cât îi satisfăcea pentru a declanșa gustul și emoția, fără a deranja sau să fie deranjat, o constelație de alăute în surdină și într-o
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
ARS POETICA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În irizări păgâne își vâră zeii teaca cu o rotire-n jungher lăstunii se retrag e-o despletire-n sensuri și ne inundă iarba și orficul mister ne leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii blânde și vine-o întristare iubirea noastră-i portul pe mare eșuat cronologia ierbii e o
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
baza petecuțului. Fata își înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul soldurilor într-o mișcare frenetică. Buzele lui o ardeau de plăcere, iar neastâmpărul limbii o topea. Simțea că nu mai rezistă. Înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, îl prinse pe tânăr de păr, trăgându-l cu putere spre ea. - Nu, nu, te rog, nu... intră din nou, vreau, când termin, să fii adânc înrădăcinat în ființa mea, striga fata strângându-i cu putere brațele sale viguroase. Acum
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
în continuare așa cum ai fost întreaga noapte. Mircea își retrase capul dintre șoldurile sale și cuprinzându-i buzele între dinți, intră din nou între coapse și o pătrunse cu toată forța bărbăției sale masculine, înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, în timp ce fata îl prinse pe tânăr de mâini cu atâta forță strângându-i cu putere brațele viguroase, cu unghiile adânc înfipte în carne. - Acum, Mircea, te rog... acum... ajută-mă... Răule... Mircea o tortură în adăpostul secret al dragostei divine
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
două trupuri unite ca într-un singur corp pentru eternitate nu mai aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
umbrele verzi/ te cheamă în taină visarea să-ți pierzi/ o pecete de vânt pe aripa serii.” („Pădurile„) Metafora „pe aripa serii” sporește misterul, taina. La fel ca și Magda Isanos, care își dorește să simtă „beția plantației ce moare inundată”, Petru Lascău știe să dea o înfățișare paradisiacă naturii, menită să indice vitalitate și trăiri intense. Același element acvatic, de data aceasta luând proporții de potop biblic - „potop de vinuri”, „lacrime” - este reluat și în poemul „E prea târziu”, sugerând
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
dorului de copilarie, pe care o percepe ca pe o vreme idilică: „Nu știu de ce, dar/ fascinantă, zăpada/ îmi pătrunde întotdeauna/ în ungherele pustii/ și-mi aduce ceva din odinioară./ ...Fulgii înfloresc la fereastra/ speranței/ și mirosul merelor coapte/ îmi inundă creierul./ Ca un laser, amintirile/ îmi sfredelesc tăcerea/ coborâtă în mine./ Moș Crăciun gârbovit de secole/ apare ca din neant/ și colindele stramoșești/ mă răpesc, purtându-mă/ în sunet de clopoței/ pe ulițele astupate de troiene/ din mine-le copilariei
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
în pofida hulei cumplite pe care am văzut-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul cocoțat pe dealuri, pante abrupte, culmi mai acătării și el crucificat în azurul încețoșat, scămoșat ce “inundă” orașul dinspre ocean și din care țâșnesc birourile și sediile firmelor și concernelor cu profil financiar-bancar, tehnologic, industrial, etc. Mașina rulează aparent monoton, vântul în rafale încearcă îndemânarea lui Darrell, viitorul nostru ginere, mai ales la traversarea podului, coloana sutelor
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
acoperiș de sticlă, însă toate astea le privesc în niște ilustrate pentru că băile au fost distruse de un incendiu violent acum patru decenii, iar castelul cu mult înainte. Pe locul stațiunii balneare se află o mlaștină acoperită cu alge care inundă cu luciul străveziu și alunecos ruinele fortului. Ni se spune că va fi renovat în curând, în timp ce în urechile noastre năvălesc asurzitor urlete stridente, înspăimântătoare, de animal înjunghiat. Parcă răpăiaiu dinspre megafoane rătutindu-ne, iar noi ne uitam devastați la
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
scurge, din eter, înaltul Sfânt legământ ce rostul le arată. Își schimbă-n picuri, ceara, efemerul, Penumbrele-n iatac sporesc misterul.” (din lumânări...) „Ce taină mă îmbie-acolo unde Lumina se conjugă cu fiorii, Arhaic prag pe care să-l inunde Vibrația măiastră a viorii? Noi contopim milenii în secunde...” (ce taină mă îmbie?) Să fac o pauză lungă, ceva îmi șoptește din mine. Să mă depărtez, să nu stric armonia versului, aud altă șoaptă. Să închei lăsându-i Annei darul
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]