1,090 matches
-
cople șitor de a fi fraierit nu se știe de cine... Nu știu absolut nimic cu privire la ce voi deveni, la ce voi face sau la ce aș avea poftă să fac în sfertul de ceas următor. Răutate dublată de conștiința inutilității acesteia... După ce am notat toate acestea pe hârtie - însuși faptul de a o fi făcut mă dezgustă... 24 iulie 1953 șocul! Este ziua în care renunț în chip conștient să mai tind spre fericire. 25 iulie 1953 Proces de intenții
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mea, merită să faci dragoste fizică: 1) Atunci când, în fața unei mari iubiri, rușinea de a fi animal dispare; 2) Atunci când reușești a savura animalitatea și nerușinarea proprie, cu condiția însă ca acestea să fie perfect satisfăcute. Restul este umplutură, autosugestie, inutilitate, de care oamenii de calitate ar trebui să se debaraseze. 17 aprilie 1954 Acum câteva zile, un coleg de la institut (Mircea Segal) a făcut o remarcă interesantă în privința contradicției dintre fața și felul meu de a fi - foarte deschise și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de-a viața... și, în nebunia mea, am vrut să-i fac și pe ceilalți să mi se joace în preajmă. Uneori - oamenii se lăsau furați de sminteala visurilor mele și mergeau alături. Până oboseau... Ori își dădeau seama de inutilitatea mitului și jocurile rămâneau neterminate... Dacă vrei să joci, trebuie să joci singur! Marea lecție a tinereții mele: credința profundă, aproape înnăscută, proprie firii mele, credința într-un mod de viață unic, rațional, bun pentru toată lumea, credința în modul oficial
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
frumoasă, pare searbădă și cauți omul viu și pasiunea care îi dă viață... și nu le găsești. Aici apare rostul marilor prietenii și al dragostei. Aici - nosta lgia și dorul după dânsele... În asemenea clipe totul te enervează prin viziunea inutilității sale. Enervarea se acumulează, spo rește, crește, până când - se revarsă, provocând catastrofa și totodată liniștea... Viața a căpătat din nou un sens: acela de a te repune pe picioare, de a-ți reclădi iluzoriul echilibru și de a înlătura consecințele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Motor: promisiunile nerealizate ale lui Vally, dar și altceva - dinăuntru. Moment culminant - o nebunie de curaj -, urmat de perspective roze și de catastrofa unui rendez-vous ratat! O oră de așteptare, cu toate chinurile inerente... O ultimă sforțare și, izgonind spectrul inutilității și al dezgustului - un ultim raid în noapte și în necunoscut... O aventură care încheie de bine, de rău săptămâna, acordând oboselii și plictisului un agrement de datorie împlinită. Acum, liniștit, pot să mă apuc din nou de lucru: piesa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui ți le va da Vally, care va trece foarte curând prin Galați. Despre cărți și spectacole nu pot să-ți scriu nimic. N-am văzut nimic, n-am citit nimic, n-am compus nimic... Fierb în sucul propriei mele inutilități. Sper însă că în curând starea aceasta de lucruri va aparține trecutului. În așteptarea scrisorii tale, rămân ca de obicei al vostru afectuos, Aragón În liniștea precară a Alicei apăru însă în chip fatal un moment deosebit de greu: primul Crăciun
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
omului, care poate din ce în ce mai mult să stăpânească forțele potrivnice, a dat naștere unui climat de încredere și în puterea gândurilor sale. Pentru cei care și-au făcut din munca intelectuală un câmp de activitate, a dispărut astăzi gândul tulburător al inutilității. În locul său a apărut, tot mai sigură și tot mai încurajatoare, ideea că munca aceasta este și utilă, și necesară, și frumoasă. [...]“ (Contemporanul, 6 noiembrie 1957) „Din fericire, cei mai mulți oameni de știință din țara noastră gândesc altminteri. Gândesc încrezători și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iasă din mocirlă. Pentru că, hotărât lucru, este sub demnitatea unui om, a unui ofițer, să spioneze populația pentru a ajuta o clică de incompetenți și corupți să se mențină la putere. Este o activitate dezonorantă, iar sentimentul nimicniciei și al inutilității poate duce în timp la distrugerea unui om. De aceea gestul căpitanului Bucur mi se pare foarte normal; dar este în același timp și un gest de curaj. Anul acesta este un an electoral și PDSR s-ar putea să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lui la pensie, unii părinți l-au rugat să mai rămână în activitate, să le mai îndrume copiii măcar un an. Intrând în vacanță nelimitată, răvășit sufletește de noul său statut de om scos înafara vieții active, trăind dramatic sentimentul inutilității, s-a refugiat pentru câteva luni la țară, în satul natal. Acolo a sperat să-și afle liniștea sufletească îngrijindu-se de casa părintească, pe care a neglijat-o în ultimii ani, și de grădina părăginită. Munca fizică și expunerea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
deschisă pe care ați avut amabilitatea să mi-o adresați în nr. 183 al Observatorului... Există, ca întotdeauna, motive obiective, dar aș fi ipocrit dacă n-as recunoaște că mai există ceva : s-o numesc această lehamite ? Dezinteres ? Sentiment al inutilității ? Sau poate lipsa unui sentiment al urgenței ?... Domnule Sava, textul dumneavoastră cuprinde ca întotdeauna o arborescență de argumente (care sunt, toate, juste) ; printre rânduri, sugestia cu care mă flatați că aș putea oferi (eu, cel retras de bunăvoie departe de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de a încropi în casa o bibliotecă. O spune, mai tarziu, în eseul din 9 septembrie despre Bibliotecă personală. Și-i ia ca martori pe Louis Sébastien Mercier și pe Jorge Luis Borges. Bibliotecă întâmplătoare și bibliotecă ornamentala sunt exemplele inutilității luxoase. În plus, cea de a doua este „foarte îngrijita, ștearsă des cu cârpa”, necitita, dar „mândria proprietarului ei, care, pentru a o înfrumuseța, o completează cu fel de fel de brizbrizuri, ca și cum un raft plin de cărți, fără nimic
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Cristina. Dar e de ajuns să știu că el nu e receptiv la preocuparea mea... Nu trebuie să-l aud strigîndu-mi din dormitor: lasă hîrtia și vino la culcare! Nu... Este suficient că-l simt rece... M-am "convins" de inutilitatea actului de creație poetică numai ascultîndu-l în cîteva rînduri ce probleme grele are la el la întreprindere, în special cu recuperarea deșeurilor, și cît de lungă și furtunoasă a fost cutare ședință... "Asta e adevărata muncă!", părea să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ori; îți mângâi părul și sprâncenele sburlite uneori, ca să le așez. Te iubesc, Mamina 11/1947 I 27 octombrie [1947], luni seara Draga mea, mult iubită, Ți-am scris ieri, prin R[ainer], mult, deșirat, dorind să umplu - poate cu inutilități - paginile obicinuite. [...] Iubito, în casă e un frig infernal și abia pot să țiu tocul... Astă seară am vorbit cu Lisette (cum nu i-ai scris tu ei? stă în Str. Vasile Lascăr 70), care mi-a spus că scrisoarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vedea și auzi, și mai ales, frumoasa mea dragă, măcar de-ai ieși tu nevătămată din acest cataclism universal! Draga mea, nu te supăra pe mine, dar certitudinea că nu ne vom mai vedea se înrădăcinează tot mai adânc. Deplâng inutilitatea vieții mele, sfârșitul acesta de viață, fără adăpost, fără sprijin, fără mormânt. Și pe urmă singurătatea asta care mă disperă, care mă încercuiește de parcă aș fi înconjurată de o sârmă ghimpată, înfășurată strâns în jurul trupului meu. La orice gest imprudent
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din 1840) ? Cum se explică resemnarea evreilor În fața discriminărilor, a expulzărilor și a masacrelor la care au fost sistematic supuși ? Prin sentimentul lipsei unui stat al lor, care să-i apere și În care să se refugieze ? Sau prin sentimentul inutilității oricărei forme de rezistență, care mai degrabă ar amplifica numărul martirilor ? Printr-o mentalitate fatalistă ? Sau prin gândul Înțelept că adevărata victorie nu se obține opunând rezistență adversarului ? (O Înțelepciune de factură orientală : „Cuțitul nu poate să taie apa, pentru că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și presimțiri tulburi, găsesc în cutie epistola ta. O vagă speranță a încolțit în mine, dar vestea privitoare la carte m-a descumpănit mult mai tare decît îmi închipuiam . Presimțirea, pe care o înlocuiam cu iluzia vană, perfect conștient de inutilitatea jocului, s-a transformat acum în certitudine. Bănuiesc la mijloc mîini necurate, mișcate de aici din Iași, dar concretizate, sigur, de A. Marino. Probabil că sînt și alții, și nu este exclus ca să fi spus, lui M. Gafița , o vorbă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-i adevărul. S. B.: Așa s-a întâmplat și la Divizion. M. M.: Da, dar parcă erau calculele făcute fără nicio bază practică. S. B.: Eu nu sunt militar de carieră, dar am observat, trecând prin experiența unei alarme reale, inutilitatea alarmei de exercițiu. Alarmele de exercițiu se dădeau, de regulă, când militarii dormeau, când se știau efectivele unde sunt. M. M.: Da, prezenți toți. S. B.: Și se dădeau de dimineață, de regulă. M. M.: Dimineață pe la trei-patru. Te lua
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
personaj diminuat și indeterminat. Arlechino sau Doc- to rul nu sunt personaje în sensul în care Hamlet și Oedip pot fi : măștile nu sunt personaje, ci gesturi reprezentate după un tipar, o constelație de gesturi.” (trad. mea, A.M.) De aici inutilitatea de a căuta conținuturile afective sau cognitive ale acestor personaje reduse la gesticulația lor, una exagerată, proprie carnavalului. Cine sunt Mitică și Mișu ? Anecdota, acest „Ceci c’est un fait divers atroce”, cum își alegea ca motto pentru nuvela Remember
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de cutii de cremă gerovital, iar la întors 100 de lăzi cu fructe de mare și alte 100 de lăzi cu mandarine, era, cum se spune, "vânare de vânt". Treaba cu Comisia mixtă se mula cam pe același calapod al inutilității, Comisiile mixte fiind un instrument depășit, preluat din relațiile cu "statele socialiste frățesti" membre ale CAER. Dar ambele fiind "sarcini", le-am luat ca atare, neavansând, după mai multe reuniuni, la rezultate concrete. (Mă gândesc nostalgic la faptul că peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îi dădea câștig de cauză furnicii doar prin antifrază, în mod ironic, dar a fost comun acceptată în sensul literal, care flatează mentalitatea filistină și autoriză utilitarismul cel mai mărginit, din totdeauna dominante, și pentru care greierul reprezintă trândăvia, indisciplina, inutilitatea și dezordinea. Mentalitatea aceasta și-a anexat în lumea modernă mijloacele perfecționate de persuasiune și constrângere, care-i asigură pretutindeni o putere nelimitată, implacabilă. Pretinsa cumințenie a furnicii, de fapt simplă insensibilitate și prostie, se transformă prin imperiul acesta în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din apărare, a trecut mult timp, poate mai mult de două ore, timp în care n-am putut să alung din mine gândul rușinii aruncate asupra țării prin trădarea armatei germane. Eram stăpânit de o stare de revoltă, întreținută de inutilitatea exercițiului care se desfășuta cu atâta meticulozitate, care, pentru mine, avea ca final rușinea, trădarea, lașitatea. Când se apropia punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
deplasau foarte încet pe deasupra plopilor. Neputând să-mi desprind ochii le-am urmărit minute în șir, până când au dispărut... Ce zi aveam să trăiesc! M-am dus ca de obicei la Consiliul Popular, obosită și urmărită de aceeași stare de inutilitate, de proastă dispoziție accentuată datorată celor două nopți nedormite, dar și de prezența cucuvelei pe acoperișul meu, sinistru încremenită, piază rea și aducătoare de vești proaste. Ce să fac? Trece o oră, trec două, iar eu eram tot singură în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
zdreanță de melodie. Ar trebui să fim genii, sau măcar ruși, pentru acest magnific gest. Așa, nu merităm, pierdem ocazia. Ne merităm doar câte un somnifer, câte o sinucidere ratată în fiecare noapte. Partea frumoasă a scenei imaginate constă în inutilitatea ei. Inutilitatea, Domnule Doctor, este adevărata, unica, sincera rațiune a vieții. Alcoolul este, poate, suprema inutilitate." In timp ce fumam, amândoi, personajul continuă meditația: "dar cea mai cumplită este inutilitatea sinuciderii. Nu merită. Nimic nu merită nimic... Nimic". Omul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
melodie. Ar trebui să fim genii, sau măcar ruși, pentru acest magnific gest. Așa, nu merităm, pierdem ocazia. Ne merităm doar câte un somnifer, câte o sinucidere ratată în fiecare noapte. Partea frumoasă a scenei imaginate constă în inutilitatea ei. Inutilitatea, Domnule Doctor, este adevărata, unica, sincera rațiune a vieții. Alcoolul este, poate, suprema inutilitate." In timp ce fumam, amândoi, personajul continuă meditația: "dar cea mai cumplită este inutilitatea sinuciderii. Nu merită. Nimic nu merită nimic... Nimic". Omul este foarte sincer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu merităm, pierdem ocazia. Ne merităm doar câte un somnifer, câte o sinucidere ratată în fiecare noapte. Partea frumoasă a scenei imaginate constă în inutilitatea ei. Inutilitatea, Domnule Doctor, este adevărata, unica, sincera rațiune a vieții. Alcoolul este, poate, suprema inutilitate." In timp ce fumam, amândoi, personajul continuă meditația: "dar cea mai cumplită este inutilitatea sinuciderii. Nu merită. Nimic nu merită nimic... Nimic". Omul este foarte sincer; nici urmă de poză. M-a obsedat acest dialog. Parcă aș fi citit ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]