1,046 matches
-
pe Petru Groza să scrie la distanță de două sute de pagini aceste cuvinte insultătoare la adresa unor social-democrați români morți în pușcăriile comuniste, cuvinte extrase parcă din manualele de socialism științific: Iar poporul nostru de țărani, în mare parte până în ajun iobagi, menținuți în întunericul unui obscurantism, n-avea încă de partea lui alianța proletariatului, care, pe vremuri, aproape că n-a existat ca forță organizată în regiunile noastre agricole; iar cei câțiva reprezentanți ai proletariatului care activau sub masca social-democrației, răsăriți
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
este dominată de o emoționalitate polemică, manifestată în sarcasm și invectivă. Tonul polemic se folosește, mai întâi, de clișeele unui limbaj politic „pașoptist", reluat în jurul lui 1950, cu note popular-arhaice în actul de înfierare a dușmanului: jaf, bir, argat, moșie, iobagi, slugă, ispravă, a huzuri etc. Tonul solemn și patetic se asociază cu cel colocvial: „măsuri ale disperării, simpliste și din topor, elaborate pe genunchi". Nu lipsesc inovațiile metaforice, devenite clișee, ale limbajului politico-jurnalistic actual: a căpușa, tonomate, cașcaval („le-a
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
să abdice, conjurații l-au trecut pe domnitor printre soldații cărora le ceruseră să se întoarcă cu spatele. De ce le-ar fi păsat? Căci Alexandru Ioan Cuza, în pofida slăbiciunilor umane, în pofida inamiciției celor pe care îi deposedase de averi sau iobagi, se bucura de admirația celor mulți. Și, mai spun cronicile scrise pe urme fierbinți, a doua zi după abdicare, principele a și plecat din țara sa, ieșind pe la Brașov, până în Banat, Timișoara fiindu-i cel din urmă popas pe solul
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
spune așa: Viciul esențial al istoriei românilor, din cauza războaielor neîntrerupte cu turcii, e absența de dospire îndelungă a Evului Mediu. EXTREMELE Extrema dreaptă, ca și cea stângă, e falimentară. Omul nu e dispus, de dragul unei minorități numite elită, să ajungă iobag. Nici ultimul măturător nu este dispus să renunțe la libertate pentru că în frunte se află un tiran care e înțelept ca Platon. Înțelepciunea ăluia e de două parale. Dacă ăla se realizează utopic pe sine, cel de pe stradă suferă. Greșelile
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
făcători de bine, pomanageri, sfinți, asta sunt mai-marii noștri până se suie în gip. După aceea, pe șosele, avem imaginea adevărată a bestiilor feudale sub care trăim. Gipul e armura și calul înzăuat din înaltul căruia baronul se uită la iobagii buluciți în praf. Și pe urmă se duce și vorbește de solidaritate socială și de spiritul comunitar european care trebuie să ne anime. Tot auzim și vedem că societatea românească s-a polarizat, ceea ce e adevărat, dar polarizarea se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
zonele învecinate); în secolul 14, nu avea sensul general de „pătură“, ci pe acela de „țesătură aspră de lână, făcută de români; velință tipic românească, țesută după o tehnică românească“, denumind obiectul care reprezenta renta feudală, darea în natură a iobagilor români. Cercetătorii care s-au ocupat de influența românei asupra maghiarei (F. Bakos, G. Blédy) consideră cuvântul maghiar împrumutat din română. La fel, catrință „șorț sau fustă făcută din stofă adesea împodobită cu alesături sau cu paiete“ este o creație
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în închisoare cu nojițele de la opinci, un fel de șireturi. Cică Horia se dusese la-mpărat, la Viena, să ceară drepturi pentru români, iar împăratul, când l-a văzut, l-a-ntrebat dacă era nobil: "Nobel ești?" Horia răspunsese însă mîndru: "Nu, iobag!" Dar era un banc, căci de fapt se-nțelegea "N-o belești?" Nu, i-o bag", adică prostii. Și pe urmă, oricum nu se putea să fi vorbit așa, că doar împăratul nu știa românește. Lui Mircea-i plăcuse mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Heciul nu era locuit numai de țigani, care munceau pământurile mănăstirii, așa cum lasă să se înțeleagă unii autori. - 1774 - sat în ocolul Siretul de Jos; Valea Seacă, Heciul și Lespezi n-au fost sate libere, răzeșești, ci sate supuse cu iobagi (Ion Bogdan, „Documente Moldovenești”, vol. II, pag. 237) - 1851 - moșiile Mănăstirii Probota erau: Probota, Gulia, Tătăruși, Heciul, Platonesci, Dolhesci, Protopopeni, Ciumulesci și Verijenii. Înainte de 1851, moșia Heci a fost arendată cu 1175 de galbeni, iar după această dată cu 24
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
-ntocmai ca păcatul cel strigător la cer El aducea în urma-i foamete, - obezi de fier, Biruri ce cădeau însuși până pe surul fum Care, pătruns prin streașini, la cer își face drum Ieșind din vatra tristă, cuptorul fără pîne A unui iobag care trăiește d-azi pe mâne, Când asuprirea oarbă și searbădă sclavie Domneau ca două spaime pe sânta Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când popolul puternic, de jugu-i desfăcut, Și-aduse-atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
început să se răcească. Ierburile se apleacă leneș peste malul râului. Reflecția lunii tremură pe luciul apei. M-am născut în satul Shao Shan în 1893, zice Mao. Descrie peisajul locului natal. E un pământ cu flori de hibiscus, orhidee, iobagi și câmpuri de orez. Tata era un țăran sărac. S-a înrolat de tânăr în armata moșierului, din cauza datoriilor grele. A fost soldat mulți ani. Mai târziu, s-a întors în sat și a reușit să-și răscumpere pământul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În ajutor poporului ungar trenuri cu lemne de foc și pături și el se gândește la săracul popor ungar și la oamenii ăia spânzurați și cum le pun foc cu ardei iute ca să-i usture și Își aduce aminte de iobagi și i se face frică. Și Îi mai spune cum reacționarii exploatatori au făcut pipi pe Ianoș Kadar. Și vin iernile una după alta. Este bolnav, este răcit și stă multă vreme În pat. Sare Într-o zi ca ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
creația compozitorilor români”: Balada despre Gheorghe Doja de Constantin Pallade pe versuri de Nicolae Nasta. Compusă În șapte părți pentru cor, orchestră simfonică și solo de bariton, lucrarea evocă momente din filele cronicilor ce povestesc că În anul 1514 țăranii iobagi români și unguri din Ardeal nemaiputând Îndura jugul și exploatarea, au pornit laolaltă să-și facă dreptate conduși de viteazul Gheorghe Doja. Balada se Încheie cu episodul „Buciumă glasul lui Doja” care exprimă convingerea maselor populare Într-un viitor luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pe la prânz zice că vă ia și pe voi, iar pe ăla micu o să-l Închidă În pivniță, În noua pivniță. „Auzi, știi ce bună e pivnița? O să stea Închis acolo până la noapte! Cu pâine și apă. Fără lumină. Ca iobagii! Îi iau și becul. Să se Învețe minte să mai pescuiască cu Lefonel În parcul Pache, nici măcar nu sunt pești! Din această clipă e arestat!” E dur taică-tu astăzi. Ca și tine. Diamant. Fine del primo tempo. Secondo tempo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe biletele de autobuz. Altul, un istoric, era de un naționalism insuportabil, țin minte că l-am dus să vadă Parlamentul, pe malul Dunării. Când l-a văzut, s-a înverzit la față și m-a întrebat câte mii de iobagi români au trudit la ridicarea lui. Asta-l interesa pe el. M-a mai informat că Matias Corvinul și Janos Hunyadi au fost români și că portul nostru popular e românesc și cântecele noastre (chiar și ceardașul!) sânt tot românești
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Cât privește umbra, aceasta are semnificații ce țin deja de gravitație, împrumută din calitățile celui pe care îl urmărește. Otto Rank ne povestește: " În vechiul drept germanic se găsește sub forma pedepsei umbrei un obicei după care, de exemplu, un iobag jignit de un om liber se răzbună pe umbra lui (...). Pedepsirea umbrei se găsește și în câteva tradiții orien-tale, dar cu o tentă de ironie care dovedește caracterul ei iluzoriu. Astfel, în Bahar Danush (Pantschatantra), în urma plângerii unei fete împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
altădată, domnilor!), baronul nostru, din milă, a fost luat spre creștere și educare de către unul dintre moșierii ruși foarte bogați. Acest moșier rus - să-l numim P.- care, în vremurile de aur de odinioară, deținea patru mii de suflete de iobagi (suflete de iobagi! înțelegeți, domnilor, această expresie? Eu nu o înțeleg. Trebuie să caut în dicționarul explicativ: «legenda-i încă vie, dar greu ți-e ca să crezi»46) și era, după toate probabilitățile, unul dintre acei trândavi și paraziți ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nostru, din milă, a fost luat spre creștere și educare de către unul dintre moșierii ruși foarte bogați. Acest moșier rus - să-l numim P.- care, în vremurile de aur de odinioară, deținea patru mii de suflete de iobagi (suflete de iobagi! înțelegeți, domnilor, această expresie? Eu nu o înțeleg. Trebuie să caut în dicționarul explicativ: «legenda-i încă vie, dar greu ți-e ca să crezi»46) și era, după toate probabilitățile, unul dintre acei trândavi și paraziți ruși, care-și duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
viața deșartă prin străinătăți, vara prin stațiuni cu apă minerală, iar iarna în Château des Fleurs din Paris, unde, la timpul lor, au lăsat sume imense de bani. Putem spune cu certitudine că măcar o treime din dijma luată de la iobagi a acaparat-o proprietarul parizianului Château des Fleurs (ăsta om norocos!). Oricum ar fi, nepăsătorul P. l-a crescut princiar pe cuconașul luat de suflet, i-a angajat guvernanți și guvernante (neîndoielnic, foarte drăguțe), pe care, fiindcă veni vorba, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în unul dintre marile regate în formare: Franța, Anglia și Rusia rămân prizonierele sistemului specific vechilor imperii, sistemului feudal. Munca neplătită, efectuată gratis sau forțat, reprezintă încă aspectul esențial al producției, iar nobilimea se menține la putere ținându-i pe iobagi departe de tot ceea ce mișcă îmercenari, briganzi, negustori, marinari, medici, pelerini, jongleri, muzicieni, exploratori, filosofi și cerșetori). Chiar și în Franța, de departe țara cea mai populată și mai promițătoare, tot legea imperiului persistă: marea nu constituie un orizont, negustorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de a circula, a crea, a transmite, a cunoaște și a face avere. Ele ocolesc apologia creștină a sărăciei și utilizează - în atelierele, antrepozitele, pe vasele sau în băncile lor - o muncă ceva mai liberă decât a sclavilor sau a iobagilor: munca salariată. Elitele nu sunt nici pacifiste, nici liberale: piața are nevoie de un stat puternic, pentru a instaura și apăra dreptul de proprietate. Cei care apără drepturile și interesele negustorimii sunt mercenarii. Aceasta permite elitelor să delege gestionarea afacerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sfârșitul secolului al XII-lea, câteva porturi din Flandra și din Toscana, dispunând fiecare de o bază teritorială cuprinzând cele mai bune terenuri agricole de pe continent, constituie locuri de întâlnire a negustorilor aflați în trecere, a sclavilor revoltați, a țăranilor iobagi izgoniți de pe pământurile lor. Nici un monarh absolut nu preia surplusul acestor burguri situate la marginea feudalismului; iobăgia nu monopolizează întreaga forță de muncă; o nouă clasă creativă, burghezia, aplică un complex de cunoștințe tehnice noi, economisind muncă, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
India. în 1860, armatele engleze pârjolesc China pentru a vinde nestânjenit opiu, obținând Hong Kong-ul și alte „concesiuni”. Opt ani mai târziu, Japonia, care nu vrea să aibă aceeași soartă, decide să imite Occidentul și-i transformă forțat pe țăranii iobagi în muncitori urbani. în anul următor, deschiderea Canalului de Suez permite soldaților, apoi negustorilor britanici să ajungă mai repede în Orient, pentru a ruina și mai rapid industria textilă indiană și pentru a impune acolo, în numele libertății comerțului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
arătau că iobăgia din Rusia nu se deosebea prea mult de sclavia negrilor. Paharul revoltei se umpluse. O simplă scânteie ar fi fost de ajuns ca să pună în mișcare milioane de țărani. Dacă el, Napoleon, dădea un decret pentru eliberarea iobagilor, s-ar fi ales praful de armata țarului, alcătuită în marea ei majoritate din țărani. Dar încă nu se putea hotărî. Stihiile populare nu puteau fi controlate. Cine îi garanta că mujicii, odată stârniți, nu se vor ridica și împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nimeni nu înțelege că eu doream și încă mai doresc doar un mare război politic. Nici țarul nu a înțeles asta. N-a priceput nici măcar faptul că acest război a fost făcut fără dușmănie. Dacă doream, puteam proclama oricând eliberarea iobagilor și terminam cu țarul, cu toată armata lui de țărani. O grămadă de sate mi-au cerut asta. Dar am refuzat din rațiuni politice. Împăratul se plimba cu pași mari, cu mâinile la spate. Dante Negro recunoscu poziția favorită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nescrise dintre aceștia. Obligațiile contractuale le înlocuiesc pe cele impuse de tradiție. Relațiile tradiționale sunt închise în sensul că termenii și condițiile lor sunt dincolo de controlul părților interesate. De exemplu, succesiunea proprietății este predeterminată; la fel este și relația dintre iobag și moșier. Relațiile sunt închise și în sensul că ele se adresează doar celor implicați în mod direct și nu privesc pe nimeni altcineva. în schimb, relațiile contractuale sunt deschise, întrucât condițiile pot fi negociate de către părți și modificate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]