2,036 matches
-
brânci să muncească, cel puțin dobânda s o plătească și astfel mai departe în valea vieții să conviețuiască“. Autorul, prin recursul la parabolă, aduce în pagină tră¬iri autentice, profunde, extrem de bine nuanțe, sen¬timente redate în stare nudă, fără ipocrizie, fără a încerca mă¬car clipă să simuleze pudoarea. Pentru cititor este evi¬dent că Mir este alter ego ul scriitorului, iar această des¬coperire nu scade cu nimic valoarea romanului. Dimpo¬trivă, Planeta insulară, romanul doctorului trăitor azi în
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
Acasa > Stihuri > Momente > VAI DE PĂSĂRICA TA! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 892 din 10 iunie 2013 Toate Articolele Autorului să nu-mi mai ceri să-ți scriu vreo poezie, că eu turbez! prea multă ipocrizie, atâtea vorbe desuete și nu am bani nici de șosete. că plâng nebunii fără vină, când văd doi sâni de gospodină, ca două lubenițe coapte... ce bine-ar fi să dea și lapte... intră draci-n ei cu toți, uită
VAI DE PĂSĂRICA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346299_a_347628]
-
urma să facă avort.Cu mintea mea atunci atât de fragedă, nu puteam să înțeleg cum reușește să pună în prim plan aparențele, regimul, și nu faptul că avortul ar fi putut fi putut fi fatal pentru Maria, nu înțelegeam ipocrizia ei de a face abstracție de faptul că Maria era singură printre microfoanele securității, înconjurată de securiști și totuși fără prezența masculină ce ar fi trebuit să o susțină. În mintea mea nu exista decât întrebarea, dacă noi însemnăm o
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
și a ținut să vină, prin intermediul cărții sale, în completarea a ceea ce deja era inserat în lucrarea editoriala a dascălilor mirosloveșteni. Totodată, prin descrierea vieții militare, din interior, într-o epocă devenită istorie, dar și prin poziția sa lipsită de ipocrizie asupra epocii pe care a trăit-o activ, în oglindă cu cea pe care a scrutat-o ca martor pasiv, anume tranziția (perpetua tranziție!) la capitalismul postdecembrist, avem în cartea de memorii a colonelului de tancuri de la Pitești, putem spune
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
tranșant, căci iată ce răspuns neechivoc a formulat: “Sunt și lucruri pe care guvernele nu le pot face”. E clar? Un răspuns sincer, dătător de speranțe, speranțe, speranțe ... Măcar nu-l putem suspecta pe proaspătul șef al Guvernului român de ipocrizie, de exces de diplomație, diplomația fiind abilitatea din capul listei care îl recomandă ca Omul Speranței pentru naivele noastre aspirații ... Așadar, ședința comună de la Iași, sub așteptările unioniștilor “nostalgici” (între care mă număr), a constituit mai degrabă o întâlnire romantică
“NU SUNT CITITOR ÎN STELE” – O CONSTANTĂ A RE-UNIRII BASARABIEI CU ROMÂNIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348358_a_349687]
-
Daniel Bratu, Nicoleta Cimpoae, Mălina Constantin, Violeta Deminescu și Ana Sofian, o echipă inimoasă de administratori. Cu toții alcătuiesc un adevărat detașament de rezistență prin cultură și litearatură în aceste vremuri bezmetice în care prostul gust, incultura, suficiența, mimetismul, parvenitismul, nonvaloarea, ipocrizia și alte astfel de atribute definesc decadența spirituală a societății românești postdecembrieste. În revista literară ”Esențe” abundă literatura autentică scrisă cu dăruire de către creatori remarcabili, adevărați ostași care luptă prin literatură și artă pe baricadele rezistenței naționale spirituale, între care
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
și alcătuite într-o impresionantă bibliografie. Această notă de prelucrare creatoare, ce se afirmă nemijlocit, reușește astfel să ne redea imaginea fidelă a dramei vieții creștine contemporane, în specificul ei social, prin care se relevă de fapt păcatul, agresivitatea, violența ipocrizia și impostura în toată gravitatea agresiunii lor”. Ceea ce ne provoacă interesul și ne atrage la această carte este participarea „la una și aceeași Împărăție a lui Dumnezeu, pe care autorul ne-o relevă în numeroasele ipostaze și manifestări ale ei
PĂRINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345072_a_346401]
-
în față. Vasăzică ăștia nu vor să știe de regula bunului simț după care se conduc zerourile în matematică... Dar și mai grav este atunci când (taman ceea ce se întâmplă în România postdecembristă!) neantul mental fraternizează cu cel moral-spiritual al neomeniei, ipocriziei, minciunii și trădării, oribilă cârdășie din care rezultă cu necesitate antiistorică partidele politice și cârmuitorii de haram ai unei țări pusă pe butuci pentru o lungă perioadă de timp. Cum mai înainte de reforma instituțiilor (în urma modificării Constituției și a elaborării
ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377021_a_378350]
-
altă parte bunul nostru avocat Dan Dungaciu în discursul său „Apără-mă, Doamne, de prieteni“ referitor la declarațiile ambasadorului american la Chișinău punctează zece puncte, menționând: „A nu reacționa la declarațiile ambasadorului Statelor Unite în Republica Moldova este, din perspectivă românească, o ipocrizie. Un parteneriat strategic nu se clădește pe șușoteli, tăceri insidioase și înghițit de broaște (geo)politice”. În opinia istoricului român M. Diaconescu consecințele acestei declarații a ambasadorului SUA sunt apocaliptice pentru așchia de țară pe nume Basarabia: „Este îngropat proiectul
DIN NOU TRĂDAŢI ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375874_a_377203]
-
înfricoșător decât a nu fi ce zice Hamlet? to be ! eu sunt pentru a fi și pentru fetele fără sutiene hainele dracului îți strică bucuria ce animal poartă haine? nimeni doar popii și coșarii se dau cu negru ca să mascheze ipocrizia coșurilor de fum ele, de fapt visează să fie coșuri de Titanic sau măcar tren somptuos în Orient chestie care nu se întâmplă oricât ai aștepta în gară Vezi? asta înseamnă adevărata frică.. FRICA NO 2 mi-e frică de
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
și brusc se fărâmă un colț de-al cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colț sfărâmat!” Un alt cititor a adăugat: „Ultimele versuri ar putea exprima ipocrizia oamenilor care nu sunt capabili să aprecieze perfecțiunea, însă observă cu ușurință imperfecțiunea, defectul, este o reacție caracteristică celor care nu sunt în stare să creeze nimic,celor care trec pe langă frumos ignorandu-l, dar care nu pierd ocazia
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
cunoaștem noi, în viața aceasta, ce este al nostru și ce nu? Avem vreo limită a bunului simț? Puțini, și acela într-un procent ce, cred eu, nu depășește cu mult ... întregul. Adică ... nimic. Avem impresia superiorității fiindului în avantajul ipocriziei. „Bun simț”. Îmi salut și-mi ajut prietenii la nevoie. Dar cu cei care mă pizmuiesc ce fac? Îi las spre pierzanie? Îmi respect bunicii și părinții. Dar dacă sunt într-un mijloc de transport și stau pe un scaun
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
și răspundeau la comandamentul propagandei de partid , drepturile de autor curgeau, în ciuda faptului că nu se vindeau.Iar,indiferent de ceea ce spun despre egalitate,ei nu cred că sunt egali cu alți oameni,cu toate că în regimul trecut folosindu-se de ipocrizia ideologiei,își spuneau” tovarăși”acum,la fel ca atunci,consideră că talentele și sensibilitățile pe care le posedă îi fac să fie superiori. Noțiunea de avangardă a fost adoptată de societatea capitalistă burgheză cu simplul înțeles de ultima modă-ultima tendință
CAPITALISMUL ŞI CULTURA ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373058_a_374387]
-
masă și întotdeauna, adevărul a ieșit la iveală, precum țășnește izvorul din stânca de piatră. Chiar dacă nu suntem, oricât de surprinzător pare pentru unii și de regretabil pentru alții, campionii lumii la minciună, avem totuși probleme grave cu fariseismul și ipocrizia. Suntem sau nu suntem în adevăr, aceasta-i întrebarea? Câteva săptămâni bune, România a trecut printr-o campanie electorală mizerabilă din toate punctele de vedere. S-a trecut prin toate etapele unei propagande politice partinice, de la jigniri și amenințări colective
LECŢIA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371669_a_372998]
-
din propria cenușă, de-a ne găsi drumul și valorile, să nu ne mai fure gândurile și viața oameni care nu le merită. Eu sunt urmașul lui Ștefan cel Mare. Cred că s-ar răsuci în mormânt să vadă atâta ipocrizie și hoție pe față. Câtă dreptate a avut mareșalul Ion Antonescu la aceea mascaradă din 6-17 mai 1946, numită pompos „Procesul Marii Trădări Naționale”, când Iuliu Maniu a depus mărturie împotriva mareșalului, iar acesta i-a reproșat: „Domnule Maniu astăzi
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]
-
de teatru, iar politicianul-actor s-a trezit dintr-o dată în postura de a juca sau interpreta roluri ( cel mai adesea, diferite! ) în aceeași piesă, reluată la nesfârșit. Zâmbetul perfid al premierului Cioloș, alături de zâmbetul lui Dragnea, de exemplu, întruchipează culmea ipocriziei, cunoscând relațiile încordate dintre ei. Trebuie să fii un actor foarte bun ca să afișezi un asemenea zâmbet, să strângi mâna dușmanului de moarte și să pari și fericit, pe deasupra. Nu mai puțin fățarnic apare zâmbetul lui Iohanis când vorbește ( dacă
POLITICĂ SAU TEATRU ANTIC de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379274_a_380603]
-
înțelepciunea Absolutului, ci-Și ia mâna ocrotitoare de deasupra lor și, până la apariția primelor semne de îndreptare, îi lasă să se descurce cu mijloacele specifice condiției umane în disoluție după trufașa respingere a inspirației și revelației divine: minciună, hoție, lăcomie, ipocrizie, prostituție, neliniște și încăierări, într-un cuvânt prin inerentele suferințe generate de-o stare de lucruri pe potriva spusei „Fiecare doarme așa cum își așterne”. Păstrând proporțiile, parabola omului înstrăinat de Dumnezeu și de fundamentele sale moral-spirituale, seamănă cu aceea a bolnavului
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
a reprezentat niciodată o realitate acceptată de conștiința națională. "Noi am trăit cu o Constituție formală, fără o adevărată Constituție. Două izvoare trebuie sau ar trebui să-l inspire pe legislator: trecutul nostru și spiritul maselor. Restul nu este decît ipocrizie." Denunțarea unei terori impuse de străinătate, pusă în discuție de formele goale și de manipulările ipocrite din spatele acestui formalism, se banalizează la începutul anilor '20. Paradoxal, criticile de natură conservatoare ale lui lorga se întîlnesc cu punerea în discuție a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dumnealor. pag. 48. Acum nu se mai scriau cărți, căci nu era om care să aibă timpul și voința de-a le ceti. Societatea era lăsată în mînele celor ce scrieau gazete. Iată și caracterizarea demagogiei: "Demagogia, zice Proudhon, este ipocrizia progresului. Școala demagogiei o găsim la Atena antică, la Roma ca la Paris, ca în toate centrurile activității omenești. Această școală are tradițiile, doctrina, sistema și învățămîntul său, care-i este propriu. Ea procede cu tact; dibăcia nu-i lipsește
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
maximă, vocația augustă, de un Acterian retras, timorat, între cărți și manuscrise subversive, de un Comarnescu, descurcîndu-se la limită și diplomatic supraviețuind constrîngerilor, de un Brezianu, reușind, prin nativa-i eleganță și discreție, să-și continue exegeza brâncușiană. Ar fi ipocrizie să nu recunoaștem că tot răul acesta totalitar a fost spre binele celor doi mari rămași, ei beneficiind astfel de atuul difuziunii mediatice occidentale și fiind, cel puțin pînă acum, cei mai cunoscuți români în lume. Cărora li se alătură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
către Boito din 437 1886, Verdi scria:” Este adevărat că [Iago] este un demon care pune totul în mișcare; dar Otello este cel care actioneaza: el iubește, este gelos, ucide și este ucis. În ce mă privește aș consideră drept ipocrizie să nu numesc opera Otello ”(Budder, 319).. Existau multe neînțelegeri și dezacorduri - de fapt vechea fisură era aproape să se redeschidă în 1884 când Verdi a citit despre un incident care avusese loc la Neapole, unde Boito asistase la premiera
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dată de faptul că, în oricare sistem ne-am afla, omul de înaltă ținută, atât intelectuală, cît și etică, este marginalizat, trimis "pe tușă", ignorat sau persiflat. E un Neînțeles. Tocmai pentru că societatea din care provine e grevată de minciună, ipocrizie, lașitate. Așa stînd lucrurile, nu-i rămîne decît să se închidă în carapacea sa, într-un univers artificial, dar care îi dă, totuși, posibilitatea de a trăi conform propriei structuri interioare. Personajele piesei nu sînt identități bine stabilite, nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pură. O anumită potrivire ne obligă să punem la treabă ceea ce e mai bun În noi, nu cum am fost, ci cum suntem În stare să fim, nu cum așteaptă alții, ci cum năzuim noi să devenim. E departe de ipocrizie și fățărnicie. E o ocazie unică de recunoaștere și asumare a ceea ce suntem, de a-ți etala izvorul și mersul existenței tale, o șansă de a depăși obstacole și de a urca trepte, un mod curajos, fățiș și responsabil de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dar și știe) că forța de contestare a acestora nu e devastatoare. Temeliile sistemului nu vor fi niciodată surpate de dandysm. „Revolta dandy-lor subversionează inutil regulile economiei burgheze, se joacă puțin și la fel de zadarnic cu ierarhiile stabilite, demască degeaba unele ipocrizii puritane, proslăvind gratuitatea și plăcerea: ea subminează slab ordinea socială.” 1 Cu extrem de puține excepții, nu vom vedea dandy Înrolați sub vreun stindard, fie el negru, roșu sau tricolor, dedicați marilor cauze naționale sau internaționale, militând alături de mulțime pentru o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]