2,305 matches
-
furtuna clipelor-nainte numărate tot se va stinge-n pacea din eternitate? Răspunsurile vieții nu se află în clepsidre și nici în pictogramele din piramide! Când se va șterge umbra oricărui vis din material și va cădea bariera ridicată-n ireal, tot ce e timp se va preface într-un nor dintr-o dimensiune fără viitor! Foto: Peter Elson Referință Bibliografică: VIITOR / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1475, Anul V, 14 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
VIITOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382031_a_383360]
-
rescrise pe caldarâmuri de morminte. În ancestrale idei plutesc, metafore îmbietoare ce-n gânduri de confrați înfloresc precum în zori, raze de Soare. Petale de gând pe hârtie las în amprente de cerneală. Condeiul așteaptă să scrie poveste de dor, ireală. Că-n har poetic e lumină din lumânare sufletească ce arde-n nopți cu Lună Plină, ca stele pe Bolta Cerească. © Maria Filipoiu 12.Ianuarie/2015 Așteptându-l pe Eminescu Pe Lacu-n care au plutit sute de nuferi, an de
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
în floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud. Și liliacul irizând avid și blând candoare, Cu stupefacții candide și speculații solitare Ale poetului prea- plin de versul ireal, fecund, Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsând Și farmec și iubire la un loc Din mantia cerească, din scântei și foc Al cerului, sublim și tainic, unduiosul joc Cu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de noroc
RISIPA DE SUBLIM de DANIA BADEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380363_a_381692]
-
se opri lângă pat ca și cum voia s-o studieze. Ea nu simțea teamă, nu știa ce va urma, timpul parcă se oprise, nu se mai auzea nimic, nu mai exista nimic, doar acea lumină ciudată și ea, într-o lume ireală. Deodată lumina se mări și-o absorbi. Nu avea cunoștință în ce loc era nici cât timp trecuse. Când deveni conștientă, realiză că se afla într-un fel de navă cosmică, după numărul de aparate sofisticate prezente la bord, iar
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
iubire un spațiu al provocărilor, sfâșierilor și desfătărilor...se lasă devorat de fiecare trăire care izbucnește ca o lavă din cel mai temut vulcan: vulcanul timpului... „vorbind însă, poetul își însuflețește imaginile poetice cu prețul vieții sale pesonale, mutată în irealul artistic. El acceptă să moară încă din viață, trăind numai pentru cuvinte, jertfindu-se pe sine, schimbându-se în cuvinte, în speranța de a supraviețui spiritual prin creația sa, care-l va renaște perpetuu câtă vreme valoarea operei va rezista
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
cei dragi și de locurile pitorești ale copilăriei. Majoritatea poeziilor sunt scrise în stil clasic cu rimă și ritm. Fiecare vers are forță și mesaj și reprezintă o imagine care te încântă a unei imaginații ce oscilează între real și ireal. Versurile sunt pline de armonie și muzicalitate, ca o simfonie, o anume vibrație ce provine, parcă, din atingerea ușoară a corzilor nevăzute ale Universului. Doamna Elena Buică (scriitoare din Toronto, Canada) afirmă că o vede pe Lia Nenciu ”ca pe
CINE ESTE LIA NENCIU !? de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379419_a_380748]
-
dezamăgit fiindcă în lume nu există perfecțiune. Toți vrem perfecțiunea dar chiar noi cei care o dorim atât de mult nu o putem atinge. Fiecare vers reprezintă o imagine care te încântă a unei imaginații ce oscilează între real și ireal. Versurile sunt pline de armonie și muzicalitate, o simfonie ce provine parcă din atingerea ușoară a corzilor nevăzute ale Universului, o plutire a EU-lui în lumi celeste. Muza o poartă pe Daniela Popescu de la pajiști însorite și înverzite către pădurile
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
-n par m-au nins tăcute flori de gheață... De-atunci te caut , fata cu picioare goale, În fiecare vară te strig când urc pe deal, Tu te ascunzi, dar îmi răspunde vântul, Si ce am trăit odată... îmi pare ireal. Te caut printre margaretele din vale, Tu risipești în urmă-mi flori de dor, În mine nasc atâtea doruri mute, Si tristă, cu speranța, spre toamne mă cobor... Și-n toamne roșii te găsesc la scoala... Tu râzi în sufletele
COPILĂRIE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379484_a_380813]
-
din frunze de smarald. Visam cu voce tare adeseori pe rând Apoi tăceam de-odată în liniște-admirând Și clipocitul leneș al apei din pârâu Și galbenul de aur al spicelor de grâu Ce se-ondulau în valuri de-un farmec ireal Sub razele de soare pe coastă și pe deal. Eram așa de tineri și-așa naivi eram, Că pentru veșnicie credință ne juram. La șoapte de iubire, spuneai râzând: -Mă minți! Apoi fugeai de mine, în joacă să te-alinți
ERAM AŞA DE TINERI de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379568_a_380897]
-
adunate Ce amețesc toți fluturii de noapte! Printre dosite raze ce tresar În adierea blândă de Florar, Cerul își culcă bolta rourată Peste parfumul care mă îmbată. Iar când se-arată luna peste deal Ca într-un basm ce pare ireal, Un gând hoinar ridică noi castele Cu liliacul înflorit prin stele. Și chiar de gându-mi pare rătăcit Ori nu și-a regăsit un loc tihnit, Sub cerul nopții, acolo, printre vii Mă vei găsi cu ale mele nostalgii. Referință
NOSTALGII DE LILIAC de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381071_a_382400]
-
Toate Articolele Autorului Se aud bătăi în poartă, lumea doarme parcă-i moartă, De un somn adânc furată și în vise scufundată. În vatră s-au stins cărbunii, în sat nu mai latră câinii, E liniște mormântală într-o noapte ireală. Nu am adormit demult, ciulesc urechea și-ascult. Cineva insistă, bate „ Cred că-i vântul măi nepoate”, Îmi zice gândul grăbit, totuși merg ca să deschid. Isus, Păstorul Cel Bun, s-a oprit la poartă-n drum. În veșmânt de in
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
Credinta > ÎNTRE VEGHE ȘI SOMN Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTRE VEGHE ȘI SOMN Fac un pas, și-un alt pas...Nu e mers, parcă-i zbor Împrejur un decor ireal, nefiresc Prin lumini aurii mă strecor și plutesc, Pare-un drum nesfârșit, nici nu pot să-l măsor. Mă percep diferit... sunt prezentă și nu-s, Recunosc amintiri înșirate-n eter, Doar secunde terestre-oglindite pe cer, Ce-au trecut, prin
ÎNTRE VEGHE ȘI SOMN de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381139_a_382468]
-
Bucium fără soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou, Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou, Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel. Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi, Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul lor? Doina ar
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Bucium fără soț și fără El,Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel...Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou.Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel,Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou,Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou,Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel.Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi,Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul lor?Doina ar
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
că oamenilor le cresc în mod firesc din când în când în somn, visând dar, mai ales, în ochii de iubire înfloriți când sunt îndrăgostiți, aripi de ani lumină să zboare până dincolo de soare într-un univers transfigurat, netulburat, zbor ireal, nupțial ca-n Marc Chagall, hoinărind perechi, perechi, prin Calea Lactee el, Pygmalionul mereu sculptând în curcubeu, pe ea, perfectibila Galatee, privind prin reîntorsul ecou ca printr-un hublou șoapte tălmăcite, răsucite, în foșnete ciudate de spații în timp comprimate (poate
CINE V-A SPUS de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381383_a_382712]
-
Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea Să prinzi iubirea în cuvânt, e ca și cum ai vrea, Să ții nemărginirea în căuș de palme. Fiorul blând, ce clatină o stea, Se-mprăștie mirific prin filoane. Venit din ireal să-nsuflețească lutul, Neasemănat în tot ce-i omenesc, Cu o privire răvășește scutul Și lujerii în suflete-nfloresc. Un iz de primăvară ne-mpresoară, Povară dulce, stropi dumnezeiești, Atinsă coardă de vioară, Din amorțire parcă te trezești. Frumosul vieții
IUBIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381468_a_382797]
-
Toate Articolele Autorului Sânziene Aur adunat din soare, Mireasmă plină de culoare, Născută în mijlocul verii, Speranța bun-a-nvierii. Văzduhul se scaldă-n lumină, Soarele pe bolți se anină, Fuioare de vânt se joacă pe cer, Făpturi de lumină, mister. Ireale, pure și-atât de frumoase, Trupuri de aer și rochii spumoase, Cu rouă curată pe gene, Dansează pe ape, ingenue. În hora iubirii ne prind, Sânziene aprinse ne-ntind, Coronițe aruncate în zări, Legăminte și visări. Alergăm pe pajiști în
SÂNZIENE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381465_a_382794]
-
împărăția pustie înmuiată de-atâta căldură? se tot întreba. Și-apoi își zicea că Woka al său o cheamă de unde s-a dus. O înfiorare îi împurpura obrazul, grăbind bătăile inimii. Îi trecea prin minte o frântură de viață acum ireală: amândoi fericiți privind la copil, la Uki, împreună oriunde, după turmele de reni, foci ori somoni, cu sania cea nouă ori alergând câinii... Cine-ar fi bănuit că tocmai Woka, cel care purta pe umeri umbrele tuturor strămoșilor, s-ar
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
că oamenilor le cresc în mod firesc din când în când în somn, visând dar, mai ales, în ochii de iubire înfloriți când sunt îndrăgostiți, aripi de ani lumină să zboare până dincolo de soare într-un univers transfigurat, netulburat, zbor ireal, nupțial ca-n Marc Chagall, hoinărind perechi, perechi, prin Calea Lactee el, Pygmalionul mereu sculptând în curcubeu, pe ea, perfectibila Galatee, privind prin reîntorsul ecou ca printr-un hublou șoapte tălmăcite, răsucite, ... Citește mai mult CINE V-A SPUSCine v-a
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
a spus că oameniinu pot zbura,nu știe că oamenilor le crescîn mod firescdin când în când în somn,visânddar, mai ales,în ochii de iubire înflorițicând sunt îndrăgostiți,aripi de ani luminăsă zboarepână dincolo de soareîntr-un univers transfigurat,netulburat,zbor ireal, nupțialca-n Marc Chagall,hoinărind perechi, perechi,prin Calea Lacteeel, Pygmalionul mereusculptând în curcubeu, pe ea,perfectibila Galatee,privind prin reîntorsul ecouca printr-un hubloușoapte tălmăcite,răsucite,... XVI. LACRIMI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
ușoare gânduri, O ceașcă rece de cafea, un pix, hârtie și trei rânduri. Sticla rece mă-nfioară, chipul tău aprinde dorul, Vag întind o mână iară ca să mângâi monitorul. Într-o lume virtuală eu alerg spre o nălucă; E o lume ireală, dor de ea și dor de ducă. Mi-s gelos pe sticla care chipul tău îl ține-n palme, Reținându-mă-n uitare, oferindu-mi clipe calme. Citește mai mult MOTTO:"Nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
ușoare gânduri,O ceașcă rece de cafea, un pix, hârtie și trei rânduri.Sticla rece mă-nfioară, chipul tău aprinde dorul, Vag întind o mână iară ca să mângâi monitorul.Într-o lume virtuală eu alerg spre o nălucă;E o lume ireală, dor de ea și dor de ducă.Mi-s gelos pe sticla care chipul tău îl ține-n palme,Reținându-mă-n uitare, oferindu-mi clipe calme.... VI. TRAGEDIE DE OCTOMBRIE (SAU CÂTE SE POT ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA ESTE LĂSATĂ SINGURĂ ÎN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Iedera... Broboane de iedera curată, arămie, Acoperă al casei chip îmbujorat, timid Și urcă tandru, străbătând, de la chindie Până în zori, pereții groși că pe un zid, Escaladând cu mantia de- un verde -roșu ireal, Decor plăcut în actul doi al unui vodevil, În care prințul, călare pe un aprig, mândru cal Se va fi- ntors răpit de un surâs fragil Al fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin. S- ar fi oprit de-
IEDERA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380868_a_382197]
-
Bucium fără soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou, Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou, Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel. Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi, Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul lor? Doina ar
OMAGIU (SONET XXXII ) de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380935_a_382264]
-
Galaction. Referințele sale țin de formele moderne de intruziune a unei suprarealități miraculoase ori esoterice din nuvelele lui Mircea Eliade. Fantasticul românesc s-a generat din spiritualitatea religioasă care a polarizat strict Binele și Răul, Frumosul și Urâtul, Realul și Irealul, ori Suprarealul și Imaginarul - construcții ale conștiinței în zona fabulației și miraculosului. În marea proză a lui Mircea Eliade fantasticul se înscrie în teritorialitatea fabulației generate de gândirea religioasă, ca evadări ale unei conștiințe lucide, logice și raționale care se
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]