2,716 matches
-
într-o atmosferă nostalgică, impregnată de dorul de mama și de mâinile ei aspre, muncite, care totuși miroseau a curat. Dar, oricât de aspre ar fi fost, mângâierea lor era totdeauna catifelată. Mâinile mamei sunt asemuite cu două petale de iris. Cuvântul de ordine în această proză este dor. Scrierea e un poem sublim dedicat mâinilor mamei. Dar mai presus de toate, mâinile mamei, ne-au învățat cum să ne împreunăm propriile mâini în rugăciune. Un cântec sublim îngânat de mâinile
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
noi și noi specii de flori ale căror rădăcini se află în plantele de bază. Pe întinsa suprfață a expoziției sunt 4,2 milioane de garoafe și peste 2000 de specii de lalele, frezii, diademe, trandafiri, narcise, anemone, Monte Carlo, Iris și crizanteme.Conducerea extinselor și variatelor câmpuri florale sunt în legătură cu cei 100 de specialiști care furnizează Anemonele roșii și galbene. Încă din toamna începutului de an, acești agricultori se îngrijesc de plantarea lor în serele special pregătite. Prin acest imperiu
K E U K E N H O F PARCUL FLORILOR ŞI AL STATUIELOR de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371826_a_373155]
-
fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici zile-n calendar să nu ne țină minte, Esti șoapta-n care nuferi fac cerul să vibreze. O viață nu mi-ajunge să picur din condei Splendorile ce-n iris cu zâmbete-ngerești, Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie de zei, Nici clipele perechi ce-mi spun că mă iubești. Stăpân peste-al meu suflet, atât cât mai e timp, Păstrează-mă-n castele de vise sidefii, Binecuvânta taină gravata
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371850_a_373179]
-
mele. Secundă după secundă , îmi simt pieptul tot mai gol... Gândurile nu mai sunt ale mele, literele se acund în preajma ta... Până și condeiul își pierde cuvintele când ochii tăi își scutură culoarea peste mine. Câte universuri aș descoperi în irișii tăi dacă m-aș adânci în umbra lor, uitându-mă pe mine? Să mă spăl pe mâini de dorul de tine a devenit o amăgire. Iluzie impalpabilă, intangibilă. La două priviri distanță și, totuși, niciodată aproape. În fiecare moleculă de
SCRISOARE CĂTRE IUBITUL MEU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371948_a_373277]
-
piața-n care rost am cumpărat de o supă de legume și un rest de-nchipuire cum c-ar fi viața viață și lumina din lumină știu că este-așa tu ochi inima îmi spune tare că sunt urma unui iris de-altfel și esență tare din copacul care plânge la margine de hotar lăsând pletele în apă semn mister pe-un vârf de ac printre garduri aurite printre măști prea argintate cer din cer senin răsare-n calea soarelui din
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]
-
litere cu dinți de foc, ce sfîrteca în viu cu sare acest suflet al nostru unic și mic în fața urgiei vieții e oare-un mit ce se naște în secolul XX sau e numai o clipire a celui ochi cu irisul de oțel, e chip sau o fi moima - e un cuvînt sau e vorbă-n vînt a trădării cu neloial sau e numai cînt pentru cauza-i moartă. N-ai vrut să asculți să mă înțelegi și să mă crezi
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
litere cu dinți de foc, ce sfîrteca în viu cu sare acest suflet al nostru unic și mic în fața urgiei vieții e oare-un mit ce se naște în secolul XX sau e numai o clipire a celui ochi cu irisul de oțel, e chip sau o fi moima - e un cuvînt sau e vorbă-n vînt a trădării cu neloial sau e numai cînt pentru cauza-i moartă. N-ai vrut să asculți să mă înțelegi și să mă crezi
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
-un Cuvânt Ce se-odihnea pe-o margine de lună Eram și eu pe-o aripă de vânt Mă adunam, Cuvânt să mă supună Nimic din ce știam nu mai era În universul adormit sub stele Decât un strop de iris ce plângea După albastrul viselor rebele În care te-ascundeai în necuvinte Tu, dragul meu Cuvânt , ușor timid Eu am simțit tăcerea ta fierbinte În împrejurul meu ovaloid Îmi amintesc de tine și mă dor Răceala din cuvinte , gestul mut
ÎMI AMINTESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371200_a_372529]
-
îi răsplătesc cu flori Din grădina mea la stradă Liberă, ca toți s-o vadă! Este pasiunea mea Frumosul a admira, Fie floare naturală Sau pictată cu migală. Și versul aș vrea să pară Ca născut din floare rară, De iris sau de nacis Trandafirul fiind vis. Florile îmi dau tăria Să văd altfel omenia, Mai curată și mai dreaptă, Chiar de e...la “sf.așteaptă”! Versul, florile și rima Mi-au adus adesea stima Și chiar stihuri piperate De amici
FLORILE SI VERSUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371284_a_372613]
-
your eyes that you don't love me not even like the black under your fingernails. The purple bags under my eyes, the fruits of white nights, became black crying în the blues. ALBASTRU Cerul fără nori mi-a mângâiat irisul cu albastrul acela infinit contopindu-se cu culoarea Mării Negre care în fiecare după-masă a verilor litoraliene avea nuanțe de bleu marin aidoma celor din perioada mea sinilie când mai vizităm încă Mănăstirea Voronețului. BLUE The cloudless sky stroked my iris
CROMATICĂ AUSTRALIANĂ / AUSTRALIAN PALETTE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344741_a_346070]
-
irisul cu albastrul acela infinit contopindu-se cu culoarea Mării Negre care în fiecare după-masă a verilor litoraliene avea nuanțe de bleu marin aidoma celor din perioada mea sinilie când mai vizităm încă Mănăstirea Voronețului. BLUE The cloudless sky stroked my iris with that infinite blue mingling with the colour of the Black Șea which every afternoon of seaside summers bore shades of navy blue resembling those from my cerulean period when I used to visit the Voroneț Monastery. VERDE „Verde crud
CROMATICĂ AUSTRALIANĂ / AUSTRALIAN PALETTE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344741_a_346070]
-
ramuri de vise, simt chipul celui drag, mă leagă la ochi cu dragostea vrea să ne jucăm de-a v-ați ascunselea, unul în sufletul altuia. Tu trișezi și-ți deschizi din când în când inima să mă zărești în irisul clipelor. Negociez cu timpul să te văd mereu ca acum imună la miopia lumii prin ochi să-mi treacă Pământul să văd tot ce n-am înțeles, culegând din oameni puterea de a vedea nevăzutul iubirea de a înțelege nonsensul
SCHIMB DE FIORI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344787_a_346116]
-
minune. E-o minune acea bucurie, de-a trăi În Adevăr, dar cine și unde-o mai vede? Cu ochii sufletului în toate vezi IUBIRE, E o minune vie, ce-n veci nu va muri. E-o minune cerul în iriși să-nflorească Albastrul, de dorul unei clipe de etern, Dar a ierta c-un zâmbet trădarea unui prieten Și-al iubi, acea minune e...dumnezeiască! Referință Bibliografică: Și totuși ...e-o minune / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ŞI TOTUŞI ...E-O MINUNE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344813_a_346142]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CÂNTEC DE DOR Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Constelații de doruri îți aprind, iubite, pe-a irișilor boltă Și albastrul ți-l rătăcesc fără țintă, Pentru tine aș reconstitui cuvânt tabu Să-ți trezească șoptitul ecou Cunoscut dar totuși diferit, Al dorului...de dor! De amnezia trecutului m-ascund plângând, Strigând vieții să mă audă visând, Origini
CÂNTEC DE DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344829_a_346158]
-
Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din versul scris adesea cu sudoare Care își cânt-un stih cu jale mare, Și din vitraliile în suflet azi zidite, Din clipele de martiriu nefericite, Din cosmicele gânduri - ieri pictate Pe-un iris sideral cu lacrimi colorate, Din zâmbetul sublim al stelei nopții, Ce luminează anticul zid al cetății: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Dar, nu răspunde Doamne, căci e greu, Iar tronul tău de aștri-i bătut de alizeu! Din
DIN NOI .. CE MAI RĂMÂNE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344958_a_346287]
-
Pădurile-nverzesc, e primăvară Răzbat din iarba verde menestrele Pe-o frunz-un greier.. cântă la chitară. CASA CU PRAG DE VISE Din liniștea adâncă țesută lin de astre Cu sufletul o floare, plin de tăceri divine Și pleoapele umezite ca irișii din glastre Ajung în pragul casei spunând o rugăciune Scăldată-n amintire sub aripi îngerești Nostalgice imagini ascunse-n părul meu Cu aura sublim-a minunilor cerești O rază mă-nșoțește, mă mângâie mereu. Zâmbete încremenite în colțul meu de dor
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
pictate în roșu și verde amestecate cu albastrul prăvălit cu bună intenție. Nu vorbea nimeni. Autocarul alearga inspirând aerul curat prin geamurile deschise. Aveam la un moment dat alte imagini: în dreapta apusul rupt ca dintr-un vis, în stânga alei de iriși galbeni, de baltă, în față și în spate... drumul. Cei doi mi-au atras din nou atenția. Unul privea spre apus, altul spre nor. Din când în când își furau unul din imaginea celuilalt. Atunci privirile lor se întâlneau. Erau
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
memorabile și încântătoare. Mare parte din ei au intuit “esența”, au organizat diferite spații fotografice, spiritualizând imaginea “materializând” timpul, repertorizând diversitatea sistematizând-o, dându-i coerența unui ansamblu fotografic care s-a dorit a fi o punte spre contopirea dintre iris și creația divină. 7. A.M.G.: 21 aprilie 2012. Un an de atunci. Ce vă spune această dată? M.P.: Acest moment, este un reper în cariera mea fotografică, deoarece de el se leagă vernisajul Expoziției “OGLINZI POST-MODERNISME” găzduită de Teatrul
INTERVIU CU ARTISTUL-FOTOGRAF, MARIUS PETRESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345986_a_347315]
-
tu sfințești cu pasu-ți mozaicuri verzi de ierburi brumate mi-ai întins în față raiuri peste ape am băut otravă din buzele tale mi-ai aprins în suflet candele curate cu mir de tămâie mi-ai trezit vederea cu palidul iris dintr-un paradis trena ta suavă foșnetul veciei frunze scăpărând până hăt departe până peste secoli până la mormânt... buza ta pândește un sărut fățiș șoapte înnodând dezgropăm cuvinte din vechimi uitate râzând ca bufonii și orbi printe lucruri orbi pe
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
ani Din versul greu de început al Mahabharatei când litera mi-era străină Dar mintea mea se încărca în vers cu epopeia lumii întâi a fost sanskrita și-apoi Rama și a lui soață Sita ca vână a mamei și irisul albastru ce va să vină de la o străbună cu nume de regină și-așa se face peste veac o Mărioara (de 84) și un Ion (de 87) se întâlniră Să umple zilnic foi cu gânduri nobile și flori născute în
OMAGIU TATĂLUI MEU de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347880_a_349209]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CAMELIA TRIPON - ALTARUL LUMINII (POEME) Autor: Camelia Tripon Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului OCHIUL Umbre pe cerul de azur al irisului ceața pătrunde în universul clipei scântei de mister prevestesc întunericul păstrează culoare în minte atunci când doar ea va fi calea luminii spală tina cu credință așa vei deschide o alta cale luminii vorbeai de ochi, nu te-am ințeles era
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
o alta cale luminii vorbeai de ochi, nu te-am ințeles era a treia cale? pătrund prin ea pentru a trece tunelul rozei de foc poarta spre universal ochiul din croșetă curge în straturi savurează un ochi îmbăiat iar ochiul irisului de azur caută speranța între nămeți griji peste griji troienesc clipa unei vederi tulburi ochiul de pește cumpănă între revărsări de ape și berbecí străpungeri de foc peste lumi înghețate ochi de pește încremenit în pocalul de lut ars geană
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
în scrierea sa ample referiri la date geografice (țări -Sciția, Patria Hylee, Pelasgul, Geția, Dacia Căciulii, Cyteea Neagră - vârful muntelui sacru -Kogaion, insula Leuke -insula Șerpilor -fluviul Danubius, Istrul, Oceanul Potamos, etc), la floră: Fucsia, Camomilla - mușețelul-plantă medicinală, tămăduitoare -Trandafirul, Irisul, care ”spre vânturi patru revarsă lumina”, ducându-ne cu gândul la TETRADĂ și TETRAKTYS (4+3+2+1)=10, adică Unul (fără zero) sau IO, silaba sacră a voievozilor români, vocabulă cu care își începeau redactarea oricărui act oficial. Așa cum
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
le asume sau să le plătească un copil. De fapt, ce prostii îndrug, ce-am făcut nu a fost deloc o greșeală. Ia, uite, ce băiat frumos ești! Ai ochii mamei tale, cerul senin și Marea Arabiei sunt acolo, în irisul tău. - Am văzut cum a reacționat soția dumneavoastră și m-am temut că nu o să mă dorească. I-am văzut privirea, a fost atât de șocată încât a scăpat vesela din mâini. - Of! Dragul meu, Saladin, ești prea tânăr pentru
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
fatal văz-auz din ruine. Căutări prelungi,beduine, Pe noi meleaguri deschise, Aduc noime la guri închise, Le-aștern. Și pragul dezis e. Olog sunt, pămantul e invers. Întind mâini din veacuri în vers, Să ridic la pleoapele plânse Lumi de iris ascunse. Trag moartea din somn pe sub pernă Și pături de zi-n viață ternă, Împrejur. Mă desfac una nouă În mine. În nori pămantul mai plouă Și cosmic ocean în picuri frământă O facere nouă de vine, mai sfântă, Și
OMILIE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346905_a_348234]