1,453 matches
-
către cealaltă. — Opt ? face Lissy iar. Cum ai reușit să ai atît de multe ? — Simplu ca bună-ziua. Dar sînt sigură că și ale tale sînt la fel de bune, spune Jemima regal. Începe tu, te rog. — OK, spune Jemima cu o privire iritată și-și drege glasul. Numărul unu : Vrea să mute toată corporația Panther În Scoția. S-a dus acolo În recunoaștere și n-a vrut să zică nimic, ca să nu Înceapă să circule zvonurile. Numărul doi : e implicat În cine știe ce fraudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să zboare pietricele În toate direcțiile. Ne fixăm unul pe celălalt ca doi dueliști. Respirația mi s-a accelerat vizibil. Evident că vreau să știu. Iar el știe că vreau să știu. Atunci, zi, spun În cele din urmă, ridicînd iritată din umeri. Dacă vrei să-mi spui, spune-mi. Jack mă conduce În liniște spre un colț mai retras, departe de mulțime. În timp ce pășesc lîngă el, aerul beligerant mi se evaporă Încet. De fapt, mă cuprinde o ușoară Îngrijorare. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ar putea trece pe la doctorul Manoliu. Telefonează mai întîi la spital, să afle dacă nu-i în operație, sau prin străinătate, unde merge adesea să opereze. Sînt un fost pacient, răspunde el femeii de la telefon. Nu este! se aude vocea iritată și imediat telefonul e închis, spre surprinderea lui Mihai, căruia i se dădeau mereu relații binevoitoare, iar persoana de la telefon o ținea întruna, curtenitor, cu "domnul doctor Manoliu". Hotărît să folosească în vreun fel timpul, Mihai își face bagajul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fi supusă iar întrebării: Chiar așa, copii! Voi de ce n-ați urcat la cabană? Singurul loc din județ unde au mereu bere străină. Scump, da' face! Ai uitat bufetul vostru, îl corectează Ana, subțiindu-și buzele, semn că e deja iritată. A, nu, că la noi se termină. Vin tot felul de nechemați pe acolo, face George un gest de nemulțumire. Asta cam așa-i! rîde Petre, oprit o clipă lîngă ei. De ce nu angajați un popă, care să stea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că vii la mine să dai telefoane interurbane... oftează Ion. Nu cred! respinge Mihai presupunerea celuilalt. Face un gest de îmbărbătare, să alunge tristețea prietenului, apoi cotește spre pavilionul administrativ. Mateianu e singurul director în prezența căruia nu se simte iritat. Dimpotrivă! Știindu-l cu o mare deschidere către cultură și cu un bun-simț înnăscut, vizavi de el, Mihai se simte incitat la a-i fi pe măsură: personal și demn. Ar trebui să mă supăr pînă la Dumnezeu! face Mateianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că mi-am cumpărat apartament, părinții sînt bătrîni, pensionari de ceape și trebuie să-i ajut, plătesc și o mie de lei primei soții... Mihai l-a invitat să fie mai explicit și a făcut-o pe un ton deja iritat, gata să-și înceapă el șirul reproșurilor. Acasă, nevastă-mea, nu-mi vorbește decît ce teribili sînt soții colegelor! pufnește înciudat profesorul. I-am spus de mai multe ori să mă lase naibii în pace, că nu-s decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
zic așa. De cum a văzut-o pe Ina, s-a schimbat la față; a privit-o ciudat, mereu se uita la ochii ei... Apoi... rîde ca o explozie de amuzament Simona, ceea ce-l face pe Mihai să se simtă deja iritat, am înțeles de ce-o făcea: tocmai îți apăruse al doilea roman și-l citea. Nu știa unde unde mai văzuse ochii aceia ai tu acolo, pe copertă, o fotografie foarte expresivă, pusă parcă anume să suplinești valoarea cărții. "Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bubeleh! Gallaudet nu se mai oprea din rîs. Cohen Îngenunche pe podea și Își băgă un biscuit În gură. CÎinele alergă spre el, Înșfăcă biscuitul și-l pupă pe stăpîn. Mickey Îl Împinse pe animăluț cu nasul. Cohen junior chelălăi iritat. Ed văzu pe coridor un om: Davey Goldman, contabilul-șef al lui Mickey, aflat și el la McNeil pentru propriile infracțiuni fiscale. Goldman Își văzu liniștit de drum. Gallaudet spuse: — Mickey, frații Englekling au spus că te-ai Înfuriat grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
le hotărîse Juan Lucas Înainte de a pleca, dar nu pomenise nici un cuvînt despre Vilma, ca și cum simpla dorință de a o vedea dispărînd fusese suficientă pentru ca metisa să se evaporeze. N-a fost așa. De aceea Juan Lucas conducea acum destul de iritat, ba chiar furios. Conflictul cu servitorii Îl indispusese foarte tare; el nu era obișnuit să concedieze pe nimeni, Întotdeauna se descotorosise de cîte cineva, concediase chiar zeci de oameni deodată, dar altfel, semnînd o hîrtie, ca atîtea altele În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dorit al Lisei odată cu cunoștințele ei neprețuite despre persoanele faimoase din Irlanda - cunoștințe pe care Lisa, o englezoaică, nu avea cum să le posede. Dar Lisa avea un avans de kilometri în fața ei, controla deja situația cu celebritățile și părea iritată de încercările prostești ale lui Ashling de a o ajuta. O chelneriță se opri și le arătă o tavă. Oferta avea specific marocan: couscous, cârnăciori Merguez și pateuri cu carne de miel. Băutura servită era, surprinzător, votca. Nu foarte marocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se scuză el. Noi nu servim decât băutură. Lisa se întrebă dacă ar trebui să îi dea instrucțiuni cum să îl facă, după care și-a dat seama că nu știa nici ea rețeta. Un pahar de vin alb, spuse iritată. Poate nici asta nu aveau. Poate va fi nevoită să bea dezgustătoarea lor bere neagră. —Chablis sau Chardonnay? —Păi... Chardonnay. Și-a aprins o țigară și a început să scaneze mulțimea. Până când a terminat țigara și un pahar cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de douăzeci și ceva de ani și vulgaritatea făcea parte din personalitatea lui. —Trix, miroși a ceva ce pot doar să sper că e pește. Chiar este pește. Te putem întreba de ce? — Îmi doream un bărbat cu roți, spuse Trix iritată. Kelvin și-a plesnit vreo două palme peste față. — Nu! spuse el vesel. M-am trezit acum și tot nu înțeleg. Îmi doream un bărbat care să aibă roți, spuse Trix furioasă. Așa că l-am cunoscut pe Paul, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că nu te vede niciodată pentru că ești la canotaj. Poate dacă ai merge mai rar...? Își dădu seama că depășise limitele admise și aștepta ca furia lui Jack să se dezlănțuie. Dar, în schimb, el râdea; ce-i drept, puțin iritat. Prea târziu, Ashling își aminti că sunt două versiuni pentru orice poveste. —Nu e adevărat? Jack făcu o pauză. —Nu îmi stă în fire să bârfesc pe cineva care nu este aici să se poată apăra. — Deci mergi la canotaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de la masa de prânz, Lisa ieși din lift și trecu pe lângă Trix, care se îndrepta către baie pentru a-și mai adăuga un alt strat de machiaj. —Ce’aci, spuse Trix. Te așteaptă un bărbat. Un bărbat, se gândi Trix iritată. Nu putea să afle cine era și ce voia? Natasha, asistenta ei personală de la Femme, ar fi insistat până afla și numele de fată al bunicii, înainte de a permite cuiva să o vadă pe Lisa. Și atunci s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lua dosarele cu broșuri. Băiatul ăsta nu ar lua nici măcar o răceală. Și nu vă atingeți de nimic. Prin fereastra mașinii, Ashling privea cum tatăl ei își saluta clientul în curtea din față și cum se transforma dintr-o persoană iritată și îngrijorată în una lipsită de griji și vorbăreață. Dintr-odată, părea că are tot timpul din lume pentru pălăvrăgeală. Nu avea importanță că mai avea opt întâlniri în acea zi și că era în urmă pentru că porniseră târziu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un număr din Gaelic Knitting și oamenii s-au trezit croșetând șaluri de trei metri, în loc de un metru. Robbie are dreptate, realiză ea. Chiar l-aș călări pe Jack Devine de îndată ce aș pune ochii pe el. —Ashling! o trezi Lisa iritată. Pentru a suta oară, introducerea asta e a dracului de lungă! Ce este în neregulă cu tine? Ai luat și tu valium? S-au uitat amândouă instinctiv la domnișoara Morley, care zăcea pe un scaun, vopsindu-și visătoare unghia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
patriotarde (actul I), tânărul îl denunță plin de zel pe Anaharhos fiindcă a spus că în Atena hotărârile sunt luate de nepricepuți (II, p. 106) numărându-se astfel printre indivizii periculoși care subminează întreaga politică a statului (II, p. 107). Iritat că Gorgias nu îi împărtășește părerea că piesele lui Aristofan ar justifica arestarea scriitorului, Atenus îi reproșează mentorului său lipsa de sârguință : uneori mi se pare că nu mai ești atât de vigilent cum erai (II, p. 108). Cel care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Căci am zăcut la Pskov toată luna, am avut febră!... Și-acuma veți căpăta deodată un milion și ceva, și asta pe puțin, o, Doamne! exclamă funcționarul, plesnind din palme. Ia spuneți, rogu-vă, ce folos are din asta! spuse iritat și răutăcios Rogojin, arătând iarăși cu capul spre funcționar. Păi nu ți-aș da nici o copeică, chiar dacă ai umbla cu picioarele-n sus în fața mea. — Și-o să umblu, o să umblu. — Na-ți-o bună! Păi oricum nu-ți dau, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de grăbit, mă grăbesc la conte... trebuia să fiu de mult acolo, chiar el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vi se mai pare? — Și... mi se mai pare, răspunse prințul continuând s-o privească pe Aglaia cu același zâmbet blând și chiar sfios, însă imediat izbucni iarăși în râs și o privi cu veselie. Câtă modestie! spuse Aglaia, aproape iritată. — Iar dumneavoastră sunteți foarte curajoasă, râdeți, însă pe mine povestirea lui m-a impresionat atât de mult, încât pe urmă am visat-o, chiar aceste cinci minute le-am visat. Le măsură încă o dată pe ascultătoarele sale cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Generăleasa sună. — Cheamă-l aici pe Gavrila Ardalionovici, îi spuse ea servitorului apărut. E în birou. — Maman! exclamă cu subînțeles Alexandra. — Vreau să-i spun două cuvinte și gata! i-o reteză iute generăleasa, curmând obiecțiile. Se vedea că e iritată. Vedeți, prințe, acum la noi nu-s decât secrete. Numai secrete! Așa se cere, așa-i eticheta, prostii. Și asta într-o afacere care pretinde cea mai mare sinceritate, claritate, onestitate. Încep căsătoriile, nu-mi plac căsătoriile astea... — Maman, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
recentă cu Aglaia, nici acolo despre ce veți găsi aici; căci și aici sunt destule lucruri revoltătoare. De altfel, ducă-se naibii... Măcar astăzi abțineți-vă. — Vă încredințez că am vorbit mult mai puțin decât vă imaginați, spuse prințul oarecum iritat de reproșurile lui Ganea. Raporturile dintre ei se înrăutățeau vizibil. — Oricum, am avut astăzi destule neplăceri din pricina dumneavoastră. Într-un cuvânt, vă rog. — Trebuia să mai țineți cont de un lucru, Gavrila Ardalionovici. Cu ce vă eram obligat mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plăcere împinsă până la voluptate, povestindu-vă faptele triviale, deși nimeni nu v-a întrebat de ele... De altfel... Scuzați-mă, domnule Ferdâșcenko. — Începe odată, Ferdâșcenko, vorbești îngrozitor de mult și niciodată nu termini ce ai de spus! îi porunci Nastasia Filippovna, iritată și nerăbdătoare. Toți remarcară că, după recentul acces de râs bolnăvicios, devenise brusc morocănoasă, ursuză și irascibilă, ceea ce n-o împiedica să stăruie cu o încăpățânare despotică pentru satisfacerea acestui capriciu imposibil al ei. Afanasi Ivanovici suferea teribil. Îl înfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
câteva ori în această zi, cu un dezgust deosebit, își amintise că va trebui să se întoarcă aici... „Ce-o fi cu mine? Parcă-s o femeie bolnavă și cred astăzi în toate presimțirile!“ se gândi el cu un zâmbet iritat, oprindu-se în poartă. Un nou val de rușine, insuportabil, aproape de disperare îl țintuia pe loc, la un pas înaintea porții. Se opri pentru câteva clipe. Așa li se întâmplă oamenilor câteodată: amintiri nesuferite, subite, mai ales când sunt combinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de origine curat rusească. Îl însoțeau, în primul rând, nepotul lui Lebedev, pe care cititorii îl cunosc deja și, în al doilea rând, Ippolit. Ippolit era foarte tânăr, de vreo șaptesprezece, poate chiar optsprezece ani, cu o expresie inteligentă, permanent iritată, pe fața ce purta urmele teribile ale bolii. Era slab ca un schelet, palid, ochii îi străluceau și două pete roșii îi ardeau în obraji. Tușea fără încetare; fiecare cuvânt al lui, aproape fiecare respirație erau însoțite de câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]