1,688 matches
-
duse la bancul de tîmplărie și luă un ferestrău de traforaj. — Crezi că te forțez, zise el pe un ton tăios, și nu-ți place. Fă ce vrei. Dar pentru că am treabă, aș fi încîntat dacă nu mi-ai mai irosi timpul. Se plecă peste chitară. Lanark privi frustrat la colțul tapiseriei. înfățișa o femeie impunătoare, etichetată drept Correctio Conversio, care stătea în picioare pe un tînăr purtînd coroană, întins pe jos, sub care scria Tarquinius. într-un final, trase tapseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum, în cursul unei tentative de asasinare a dictatorului, era ca abandonarea reginei într-o partidă de șah. De la început, considera că va fi un sacrificiu. Și știind ceea ce cunoștea el despre Enro. simțea că viața lui Ashargin va fi irosită fără rost. Firește, dacă Ashargin va muri încercând să-l omoare pe Enro, Gilbert Gosseyn va reveni în propriul corp. Pentru el, în continuare convins că această reântoarcere se va face normal, era nevoie de o săptămână de reflecții. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
multă lumină și-am rupt hârtia. Înăuntru îmi pusese o cutie de chibrituri cu bețe mari și groase, și o cruciuliță. Dumnezeu e treaz, mi-am spus. Dumnezeu să te ajute! îmi spusese femeia. Trebuia să fiu atent să nu irosesc chibriturile. Am pregătit candela, am închis iar ușa, să nu vină vreo pală de vânt, mi-am frecat mâinile îndelung, pentru că aveam degetele înțepenite, apoi am luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
făcut din ele o vatră în care am pus hârtia ruptă a pachetului - era de ziar - și căptușeala smulsă de pe geamantane. M-am muncit o vreme să rup nuielele din mătură și-am făcut o grămadă bunicică. Nu mi-am irosit toate chibriturile al căror fosfor alb era în momentul ăsta mai prețios decât aurul, am aprins o pensulă care a răspândit un insuportabil miros de vopsea, înecăcios și scârbos, dar a ars bine. Am făcut un foc bunicel și aerul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu peștișorul de aur, să nu-și irosească norocul. Domnul Peppin i-a adus comisiunile și Nicu a luat-o din loc, grăbindu-se ca niciodată. Până la sfârșitul anului mai era o zi și 11 ore. 5 Generalul Algiu se afla în curte și-ncerca să-și dreseze
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încăpățânare Fara. Primarul păru enervat: - Doar ți-am promis, nu? Așa că va fi acolo. Și acum, spune-mi, vrei să cumperi spațiu de emisie pe teleecran? Te costă cincisprezece unități monetare minutul. Bagă de seamă, te avertizez prietenește că-ți irosești banii de pomană. Nimeni nu a izbutit vreodată să dezmintă o informație falsă. Fara insistă cu îndârjire. - Bagă două anunțuri - unul dimineața, altul seara. - E-n regulă. O să negăm cu desăvârșire. Noapte bună! Teleecranul se stinse. Fara rămase totuși acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ofițerul care părea să fie comandantul. Lasă jos pistolul și să dăm uitării toată treaba. Cayle nu se lăsă: - Ies pe ușa aceea, și făcu un semn spre dreapta. După ce trec dincolo, vedeți pistolul. Asta îl învioră și Cayle nu irosi nici o clipă. Cercetă nava, de la prora la pupa, dar nici urmă de Seal sau de cei ce-l însoțeau. Într-un acces de furie se repezi după căpitan și-i spuse glacial: - Ticălosule, porcule, le-ai dat drumul să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Cayle Clark se văzu cu hârtiile ștampilate. Ieși în aer liber. Briza îi atinse obrajii și de pe acel pisc de metal, care era aeroportul, vedea, spre apus, orașul luminat orbitor. Priveliștea îți tăia, pur și simplu, respirația, dar Clark nu irosi nici o clipă. Dintr-o cabină cu teleecran formă numărul lui Lucy. După o pauză, pe ecran se ivi fața unui tânăr: - Sunt soțul lui Lucy, zise acesta. A ieșit o clipă, dar dumneata nu vrei să-i vorbești. Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
O DISTANȚĂ CONVENABILĂ PENTRU A ȚINE ORAȘUL SUB TIRUL EI. TOATE ACESTEA TREBUIE SĂ FIE ÎN STARE OPERATIVĂ PERMANENTĂ. ȘI CÎND COLO, EU CE GĂSESC? (FĂCU O PAUZĂ ȘI APOI ÎNCHEIE CU O SEVERITATE USTURĂTOARE:) PUTERNICUL CONSILIU AL ARSENALELOR ÎȘI IROSEȘTE TIMPUL CU NIȘTE DISCUȚII NECLARE ÎNTREBÎNDU-SE DACĂ UN OM AR FI TREBUIT SAU NU SĂ FIE ATÎT DE BRAV CÎT S-A DOVEDIT. ÎNCHEIE, VAG CONȘTIENT CĂ NU A IZBUTIT SĂ-I INFLUENȚEZE. MEMBRII CONSILIULUI, ȘEDEAU FĂRĂ UN ZÎMBET
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
totuși asta ar putea pricinui neplăceri și întîrziere. Greer întrerupse tăcerea: ― Cum se face că un om cu pregătirea dumitale a rămas șomer? Întrebarea suna ca începutul unui interogatoriu. Intrucît nu se pomenise numele lui, Hedrock răspunse repede: ― Mi-am irosit timpul de pomană pe diverse planete. Am fost un fraier! GREER PĂRU SĂ ANALIZEZE ACESTE VORBE PREȚ DE CÎTEVA MINUTE, DUPĂ CARE ÎNTREBĂ: \ ȘI CE TE-A FĂCUT SĂ TE ÎNTORCI? LA O ASEMENEA ÎNTREBARE NU PUTEAI EZITA MULT SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
glasul. Pălise și fără doar și poate cîteva minute trebuia să fie tratat cu multă răbdare. Atîta doar că nu dispuneau de acest timp. De fapt nu mai aveau deloc timp. Și așa lui Hedrock i se păru că a irosit minute prețioase într-un singur birou. Își deconectă instalația de augmentare și spuse în grabă: ― Royan, dumneata ești noul președinte al societății, cu un salariu de cinci milioane pe an. Ce fel de curs de educație mintală ai ales pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la bordul crucișătorului. Nu era înțelept să ia toate aceste lucruri drept bune. Una dintre dificultățile deplasării în timp era aceea a localizării oamenilor și a urmăririi lor prin mulțime sau pur și simplu a păstrării evidenței lor. Odată își irosise un întreg interval de șase ore căutînd o persoană care se dusese la teatru. De aceea, chiar și acum, trebuia neapărat să se asigure. Se uită atent în teleecrane și se văzu ― da, da ― se văzu acolo, înconjurat de paznici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
extremele între care se plasează deliberat omul, ca entitate ce este chemată să-și asume alegerile sale etice. Invalidul care ucide cu sânge rece, în spitalul abandonat, soldații germani, cu gândul la bătăliile trecute pe care generația de la 1940 le irosește, este însăși imaginea hâdă a urii ce face să se miște mecanismul impersonal și sanguinar al conflagrației mondiale. Soldatul german care optează pentru moartea dezonorantă, executat ca tradător, spre a nu dezvălui destinația spitalului rezis tenței franceze, se mântuiește cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
același surâs glacial, Sponsz dăduse indicații ca Tournesol să fie separat de Tintin și de Haddock, spre a fi plasat în custodia serviciilor de informații ale Borduriei. „Nu trebuie să lăsăm geniul unui om de știință ca Tournesol să se irosească. Borduria are nevoie de tot talentul său. Iar noi avem mijloacele de a-l convinge să colaboreze”, adăugă Sponsz, inainte de a se ridica către nivelul cabinei de comandă, la bordul unui ascensor silențios. În urma sa, rămânea întinderea umană ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sânt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai. stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sânt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai. stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în hangar, înainte să decolez, rămas bun, domnule... Înainte să simt prima rafală de vânt... ah, cum. curg stelele... Înainte să... ... sigur
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sigur că nu vita neștiutoare era nemernică, ci stăpânul hapsân), spunând tatei că o va lăsa să moară de foame - drept pedeapsă. Tata nu credea în ce spunea cel cu pricina, dar îl avertizează că, dacă o va mai găsi irosindu-i munculița lui, o va învăța el minte să mai poftească la porumbul său, de n-o să-i mai trebuiască nimic după aceea. Avertizarea tatei era mai mult decât un avertisment! La o săptămână, un vecin de-al lui Gritas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rezolvat. În anii de confruntări cu sovieticii nu s-a reușit o schimbare de regim, nu știu cum va fi rezolvată rezonabil și democratic situația din această zonă extrem de violentă. Vor fi necesare noi jertfe umane și uriașe valori materiale ce se irosesc în vânt. Din Germania d-na Maria-Vera Willinger îmi mai trimite încă 10 volume „Bat clopotele” în vederea unei viitoare lansări în cadrul Academiei Bârlădene la care adaugă încă două volume de poeme cu titlul „Mă nasc din mine” însoțite de rândurile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Acum că se afla atât de aproape, avatarul ei, stând la jumătatea distanței dintre ușă și capătul mesei, putea trage cu urechea la conversația lor. Se uită la ceas. Seara abia începea pe Coasta de Est: erau probabil niște doctoranzi irosindu-și câteva ore din viață cu jocul ăsta de roluri. O bulă de dialog se ivi lângă avatarul lui Yaakov Yariv. Un singur rând de text galben. Bună? Te putem ajuta? Iei parte la simularea negocierilor de pace? Maggie rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și plecă. Înainte să dispară, Rose Îl auzi murmurând „la revedere“ și după aceea, ca un ecou al propriilor cuvinte, din nou „la revedere“. Apoi dispăru. Pierzându-și astfel prietenul misterios, Rose și-a dat seama dintr-odată cât timp irosise În supermarket. A Înhățat câteva cutii de boabe de năut, inclusiv cele pe care Mustafa le lăsase În urma lui, și s-a grăbit spre casă. A trecut prin raionul cu ziare și cărți și a zărit acolo ceva de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
găsea pe strada Notre-Dame-des-Sept-Douleurs. De Crăciun, Îmi oferea o mandarină. CÎnd Îmi priveam cicatricea În oglinda de la baie, Îmi puneam Întrebări În legătură cu forcepsul. Obiectul ăla semăna cu un deschizător de conserve sau cu un spărgător de nuci? Regret că am irosit Într-unul din romanele mele, reproducînd-o fără comentariu, o frază pe care am auzit-o cînd eram foarte tînăr. În bucătărie, părinții mei stăteau la taifas cu o prietenă și conversația s-a fixat asupra mea. Am auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ești nebună? continuă el. Ar fi trebuit să fii iubita lui. Sau chiar mai bine, să te măriți cu el. — Sam, am mai fost căsătorită. Dacă nu ești cu persoana potrivită te simți prins În capcană, simți că ți-ai irosit viața. — De ce? insistă el. — Nu știu. Relația noastră n-a mers de la Început. Îl admir pentru geniul lui, pentru spiritul Întreprinzător, pentru calitățile lui de lider; știe chiar să cânte la pian bucata mea preferată, Sonata lunii. Dar când suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sunteți șef, Sunt șef, e adevărat, dar numai pentru cei de sub mine, deasupra mea sunt alți judecători, Centrul nu e un tribunal, Vă înșelați, e un tribunal, și nu știu altul mai implacabil, De fapt, domnule, nu știu de ce vă irosiți prețiosul timpul vorbind despre aceste subiecte cu un olar neînsemnat, Bag de seamă că repetați lucruri pe care vi le-am spus eu ieri, Cred că e adevărat, mai mult sau mai puțin, Motivul e că anumite lucruri nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-și ascundă furia și se retrase în fundul magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce sufletul când vom aduce cealaltă marfă, va examina păpușile cu lupa și le va respinge cu duzinile, iar cel mai tânăr răspunse că e probabil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]