2,833 matches
-
-le urmele cicatrizate de pe spate a cincisprezece crestături de cuțit; se bătuse cu mafioții din Chicago”. Toți cei care erau de față au amuțit auzindu-i spusele; s-a dus apoi vestea în sat despre această întâmplare și ori de câte ori se isca vreo ceartă între săteni, spuneau, nu fără un grăunte de teamă în glas : Eu m-am bătut la Chicago! „Știu că ai fost în America, știu și că ești zgârcit dar chiar așa, să mănânci ace?” Unii dintre cei care
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
și ca un pacifist și era adeseori chemat ca mediator între desele conflicte dintre iudei. Ca fariseu și ca membru al Sanhedrinului, eruditul învățător de lege avea un cuvânt greu de spus în viața religioasă iudaică ori în disputele teologice iscate în adunări. Urmând tradiția rabinului Hilel, Gamaliel cultiva în școala sa o atitudine cu mult mai flexibilă în interpretarea legii, intrând în polemică adesea cu cealalată școală de mare prestigiu din Ierusalim, și anume cea a învățatului Shamai care adoptase
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
suferințe și îndoieli, de trădări și de tristeți și dezamăgiri. Iubirea nu poate fi întreagă decât doar cu aceste ingrediente, nelipsite din substanța ei inefabilă. Poeta are curajul să spună că poate supune spațiul și timpul, într-un arc voltaic iscat de acest nobil sentiment: „Simțirea mea/ un arc e peste timp/ și peste spațiul/ ce nu se supune/ dorinței mele / de-a ne regăsi/ și într-un punct să poată/ să ne-adune”(„Am vrut”). Un foarte frumos poem de
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
când o fi cazul, altceva ce ar fi putut ei să facă și când rămâneau singuri numai despre asta vorbeau. Întâmplarea face ca discuția dintre ei să fie auzită de copil, care nu le spune nimic. Vine ziua fatidică, se iscă o furtună, începe să tune, să fulgere, părinții se roagă cu lacrimi în ochi la Dumnezeu să le salveze copilul. Și hotărăsc să coboare toți în pivniță până trece furtuna, că e mai sigur acolo decât afară. Copilul refuză, aleargă
ÎNTÂMPLARE ŞI DESTIN de ION UNTARU în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358278_a_359607]
-
zilele coc fericiri pentru noi în descântec, inorogii mai pasc pe câmpiile-albastre, acolo unde încă se zbenguie visele noastre. Sub cer vesperal se adună cântări, norii-mi tot pasc pe albastre cărări, ard auriu sub un cer vâlvătaie visele noastre iscate din ploaie. Un curcubeu cu degete fine revarsă culoarea în mine și-n tine, salcâmii-au murit sub miresme păgâne, buzele mele, numele tău vor să-ngâne. Dar depărtarea tot râde hidoasă, ploaia de vis s-a întors către casă
SEARĂ DE MAI de LEONID IACOB în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358307_a_359636]
-
ține „morțiș” la cifra cinci, în secționarea pe care și-o propune: partea a V-a, a primului volum, nu conține decât două poeme (față de celelalte patru părți din volum: 16, 11, 33 - respectiv, 9 „haikaiuri”). Dar...TREBUIA să se iște, și a cincea „secțiune”, căci era nevoie de binecuvântarea Cifrei Sacre!!! Și orice inițiat are toată dreptatea de partea sa, în ce privește grija și respectul (dus până la adorația pythagoreică!), față de cifra 5: la ebraicii vechi, spre exemplu, Cifra 5 era echivalentă
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
În inima pădurii, timpul pare diferit de cotidian. Copacii înalți cu coroane dese, verde crud, tronează ca stăpâni ai domeniului. Bogăția de verdeață împrospătează locul. Luna rotundă ca un glob de fildeș, se infiltrează prin perdeaua de frunziș. S-a iscat un vârtej de abur, aducând cu el micile vietătăți, formând cerc în jurul sicriului de cristal. Elfii au coborât pe aripi de păsări, gnomii s-au ivit din spatele arborilor. Zânele au venit însoțite de animalele ascunse în desișuri. Atmosfera se anima
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
roșu în față . Nea Titi trage vârtos și vede cum pălește iarba verde sub coasă . Ca balauri uriași rămân poloagele în urmă . Vântul le țeseală pe coamă și viața, pe-ndelete, le-o curmă . Soarele coboară, se duce-n apus . Se iscă o boare din nu știu ce și cum și-mprăștie-n altarele ierbii miresmele florii de fân . Ion I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: La coasă, poezie de Ion I.Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul II, 08
LA COASĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358042_a_359371]
-
violet, la flacăra (demo)crației (?), pentru a-și înfrânge adversarul politic. Nu e de mirare, așadar, ca dihonia s-a extins în popor, în asemenea măsură încât, s-a ajuns să se bată frate cu frate. Sunt oameni meniți să iște și să întrețină discordia. Ei trăiesc din asta și nu pot face altfel, după deviza: „Nu mă simt bine dacă nu fac rău”. O asemenea sămânță de discordie nu poate veni decât de la Satan. Cel care presară sămânță de scandal
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358130_a_359459]
-
explica!” Mă întorc deci în urmă cu 42 de ani, acolo unde amintirile mă cheamă, în acel Domnești în care era o efervescență a acțiunilor de cultivare a spiritului și unde mari și importante evenimente cultural-artistice apăreau, ca niște fulgere iscate din senin, pe firmamentul spiritual al frumoasei noastre așezări basarabe. Toate erau diriguite cu dragoste și aplecare de către un primar al cărui suflet vibra la orice act de cultură, toate se înfăptuiau de către oameni de artă și de spirit, adunați
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
timp de o vară întreagă, podurile și magaziile. Marele profesor nu avea liniște, parcă nici nu dormea nopțile. La ora șase dimineața era la poarta mea: „Hai, să mergem!”. Și plecam, o luam de la capăt cu căutările. Așa s-a iscat un adevărat muzeu, cu clădire proprie, un muzeu sătesc aranjat de niște specialiști în muzeografie: profesorii Iulian Rizea și Grigore Constantinescu, dr. Spiridon Cristocea și Romeo Maschio, cercetători avizați ai domeniului arheologiei așezărilor feudale. Toți au muncit zi și noapte
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
Cea verbală se manifestă separat sau împreună cu cea fizică. De multe ori vorbele, declarațiile rănesc mai tare decât pumnul sau palma. Sau, din cauza vorbelor se ajunge și la pumn, dar astăzi pumnul este mult mai perfid administrat. Agresivitatea poate fi iscată de o persoană căreia îi face plăcere să determine izbucnirea unui asemenea comportament, de cele mai multe ori fiind o persoană care practică ironia demonică, sau plină de orgoliu. Agresivitatea și lipsa afecțiunii duc la accentuarea dorinței de a face rău, persoana
CARACTERUL ŞI COMPORTAMENTUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350724_a_352053]
-
și cultivau ... Un hămăit de câine îl făcuse să tresară. Dulăul se repezise la el cu dinții rânjiți și coama gâtului zbârlită. Cs, cs, cs, Alfi, șoptise, lăsându-se pe vine. Câinele se oprise cu urechile ciulite. Mârâituri i se iscau încă fundul gâtlejului. Alfi, nu mă mai cunoști, băiatule, își întinsese brațul spre animalul întărâtat. Acesta își împinsese și el înainte botul adulmecând. Se bătuse cu palmele peste coapse. Aici, Alfi, aici! Cu un scheunat de bucurie câinele se apropiase
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
spre polul nord Și faci revelionul pe-o banchiză De n-oi muri de foame-ntr-un fiord Orice-ar fi, eu nu îi văd defectul O iubesc ca-n săptămâna oarbă Când se scaldă, vine și prefectul Că se isc' vârtejuri, să n-o soarbă Vin jandarmii cu echipamentul Legați la ochi să nu-i tragă păcatul Cu mic, cu mare, e prezent tot satul Și-un ziarist de la „Evenimentul” Și cum pășește grațios, involtă Punând parșiv pe-o parte
DRAGA MEA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358973_a_360302]
-
Își plânge lemnele ce-i putrezesc. Mi-e dor de tihna ce-o purtam cu mine Atunci când vântu-n frunze ascultam, Gâlcevi de păsări slobode și-albine Și ia înflorată ce-o purtam. Miros de roade putrede sub rouă Ce se isca pe ulițele strâmte, Frumosul curcubeu atunci când plouă Și nucile - atârnate-n ramuri frânte. Mi-e dor de fânul cel cosit devreme Sub soarele ce răsărea încă pe lună, Căpițe strânse, odihnite-n vreme Doreau povestea lor ca să ne-o spună
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
a pășit majestuos, cu o ținută nobilă. Când acordurile muzicii i-au făcut intrarea, Hayfa a făcut un moment de suspans, după care, dintr-o dată, a început să cânte. Vocea ei amplă, puternică, în armonie completă cu acustica sălii a iscat o nebunie totală. Lumea în delir nu-și mai controla starea. S-a hotărât să fie retrasă Hayfa de pe scenă. Ca la un ordin precis a coborât din cupolă o scară. Întrucât în acele momente nu se putea ca Hayfa
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
fost pus la loc cu toate descântecele Bușicăi și Predușincăi. Ce repede mai trece timpul cu povestirea unor mici întâmplări din cârciuma Floreascăi, că nici nu-l văzui pe conașul Pandele când intră, dar îmi atrase atenția vânzoleala care se iscă printe mesenii ridicați în piciare, strigându-i care mai de care, pe limba lui. - Bine-ai venit, boierule! Să ne trăieșt conașule!... Pandelică salută mulțimea gălgioasă, făcu semn cu ambele mâini ca să se așeze fiecare la masa lui, apoi se
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
se numește Viață. Îi dă, cu alte cuvinte suflare din propriul duh, îl însuflețește, ca pe o bucată de lut nesătul înduvohnicită de Duhul blând și persuasiv, al amintirii. Amintirile autorului sunt un reflex al libertății de amintire a noastră, iscând, aidoma cercurilor concentrice în apă, alte și alte valuri ale memoriei noastre afective. În definitiv, o provocare care merge până la rădăcinile sufletești, în zonele cele mai inaccesibile. Este aidoma unei cascade care, în curgerea ei tumultoasă, antrenează tot ce întâlnește
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
realități, chiar dacă și imaginația are un rol destul de important. Sorin Preda încearcă însă, o mărturie colectivă asupra acelorași evenimente și personaje, fiecare văzând în felul lui cum s-au petrecut lucrurile. Memoria colectivă scoate la lumină amănunte surprinzătoare. Hazul se iscă din te miri ce. În câteva cuvinte Cutieru Ilie, zis Gulie - croitorul satului rezumă viața de pe vremea copilăriei lui Marin Preda, în peisajul aspru și colțuros al satului de câmpie: „Cam asta-i treaba - pe vremea copilăriei mele și a
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
d-alde Eminescu!) numele cu care Dumnezeu Bunul, îi procopsise o bună bucată de vreme în fruntea lor, de la alegerile „ălilante”. Alții îi justificau „personalitatea” prin recursul la un trecut nu prea îndepărtat, când prin „curajul” cu care ar fi iscat un „iminent scandal” (într-un domeniu sensibil pentru autoritățile comuniste), cu o pregnantă boare de zefir cu iatac (și perversitate intimă, au apreciat „adulatorii”!), chiar de „sexualitate feroce” au adăugat „mișmașii” la care își invitase galant „pretendentele” june. Erau destui
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
slugile ei supuse. Fără multe plecăciuni, Iarna, și-a luat rămas bun de la sora ei Primăvara, apoi s-a dus departe de tot, tocmai la capătul pâmântului. Soarele, Marele Astru, trezit și el mai devreme decât de obicei de hărmălaia iscată pe nepusă masă, se frecă la ochi somnoros. Curios, a trimis repede o rază, să vadă ce-i cu toată zarva aceea. Zâmbi îngăduitor; au sosit păsările călătoare. Șugubăț din fire, a mai trimes câteva raze, să gâdile nările timizilor
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
gratuită a copacilor, iar singura ei plată era câte un viermișor, ce-l găsea ici colo ascuns sub coaja lor. Bufnița cea înțeleaptă privea cu mulțumire și înțelegere, de pe o cracă groasă de stejar, la sosirea păsărilor călătoare și zarva iscată de acestea. Chirele, ciocârlanii, egretele, nagâții, cormoranii, stârcii, cocorii și bâtlanii stăteau la sfatul de obște, să-și împartă cum se cuvine teritoriul cuvenit fiecărei familii, în parte. Se mai isca câte o hărmălaie, din pricina vreunui nemulțumit, dar ciocul puternic
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
groasă de stejar, la sosirea păsărilor călătoare și zarva iscată de acestea. Chirele, ciocârlanii, egretele, nagâții, cormoranii, stârcii, cocorii și bâtlanii stăteau la sfatul de obște, să-și împartă cum se cuvine teritoriul cuvenit fiecărei familii, în parte. Se mai isca câte o hărmălaie, din pricina vreunui nemulțumit, dar ciocul puternic al bătrânului pelican, venit tocmai din deltă, punea imediat rânduială, fără multe rugăminți, în neamul păsăresc al luncii. Două rațe, măcăind vesele treceau cu puii prin iaz, până la rădăcina de salcie
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
nume celebre de scriitori și academicieni și deodată: - Pleosc! Poftim?! Da, palmă a fost. Celălalt ripostează: - Plici! Na, virgule! Cretinule! - Imbecilule! A doua zi, în gazete: Ieri, a avut loc la Capșa o bătaie între prozatorul X și poetul Y iscată dintr-o discuție în contradictoriu. Combatanții au fost despărțiți de confrați, după un schimb violent de palme. Pe lângă scriitori, găseai în cafenele și personagii - pe Virgilică de pildă, nebunul Capșei, care pentru câțiva lei se transforma într-un destoinic mesager
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
înfruntare Cu răul ce tot cere îndurare... O sforțare supremă e iubirea, În mâna dinvinității oblăduirea, De a se naște, de a tot înflori, Printre tunete frunți a tot însori.. Înseninând și sufletul mai crunt, Cumințind si rebelul mai cornut, Iscând sentimente neașteptate, În inimile de gheață pre’strâmtate.. Măngâiere, susținerea reciprocă, Muțenia ce mută munții din rocă, Încrederea în altul și cutezanța, Că nevederea nu aduce uzanța... Cine n-ar fi la fel de mic a zice ce e, Cum umbrele în
ODORUL ÎŞI ARE IADUL SĂU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359804_a_361133]