973 matches
-
mitologie infernul are o cu totul altă semnificație. Înainte de toate, Infernul este Împărțit În trei zone: Erebus, unde se găsește palatul iluziilor, unde se află Cerberul, Furiile și morții fără mormânt. După aceea, urmează Infernul propriu-zis: este un loc al ispășirii păcatelor, dar În scopul unei evoluții ulterioare, și nu al pedepsirii. Individul trebuie Într-un fel să se străduiască pentru mântuirea sa. Tartarul este dincolo de Infern. Aici se găsește palatul lui Pluto. Este un Infern mai „snob”: aici nu sălășluiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
luat de psihologi. În justiție, tendința este spre a ușura responsabilitatea personală a delincvenților și criminalilor, insistându-se mai mult asupra responsabilității sociale, adică acea parte a structurilor nedrepte care formează devianța. În loc să fie un instrument de răzbunare sau de ispășire, închisoarea ar trebui să își deschidă larg porțile de ieșire. Într-o a doua fază, s-a produs un reviriment. Publicul, sub influența creșterii accentuate a nesiguranței și a proceselor criminalilor perverși, pretinde mai multă severitate. Apar noi păcate. În spatele
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
of the Idea of Literature, Albany (SUA), 1996 (în colaborare cu Charles M. Carlton); Julian Barnes, Papagalul lui Flaubert, pref. trad., București, 1997; William Trevor, Călătoria Feliciei, București, 1998; Ian McEwan, Câinii negri, postfața trad., București, 1999, Amsterdam, Iași, 2001, Ispășire, Iași, 2003; Edgar Lawrence Doctorow, Cartea lui Daniel, postfața trad., București, 2000; Valentin Marica, Aluviuni - Alluvia, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 2000; Calinic Argatu, Peace and Rejoicing with Brâncuși, Cluj-Napoca, 2001; Matei Călinescu, A citi, a reciti. Către o poetică a (re
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
Într-un atac anti-existență. Față de sinucigașul „comun”, tradițional, clasic, așa cum apare el descris În studiile despre societățile Orientului Mijlociu, pentru care sinuciderea este un act de onoare, la scriitorul european el traduce o disperare existențială. Moartea nu vine ca o ispășire, ci ca o eliberare. Actul sinuciderii sancționează totodată transcendența absolută a societății. Acolo unde societatea se afirmă În detrimentul individului, acolo unde individul resimte În același timp această afirmare ca mai veridică decât aceea a individualității sale, atunci refuzul și eroarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
goală de sens" [Galeriu, 1991:78]. Și totuși, chiar dacă cu "chipul acoperit de patimi și cu frumusețea originară slăbită" (Maxim Mărturisitorul), omul a reînvățat să îl invoce pe Dumnezeu, care la rîndul său și-a trimis Fiul ca jertfă de ispășire pentru păcatele umane. • Perspectiva antropologică ia în seamă consecințele căderii la nivelul ființei umane în sine și al relațiilor interumane. Pentru primii oameni, căderea a însemnat o "golire de sens" a existenței, o "sărăcire (golire de har) a structurii omenești
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu are nimic în comun cu credința. Gândindu-ne la acuta reflexie a lui Dietrich Bonhoeffer, se poate spune că «rodnicia întru credință» nu se identifică cu rodnicia religioasă. În religio mereu izvorăsc elemente păgâne, precum câștigul ori victimizarea prin ispășirea vicară, care lasă să se întrevadă veninul unui narcisism mascat, însă nu mai puțin dăunător. Fragmentul din Faptele Apostolilor continuă: « Iar el, ridicându-se, s-a dus. Și iată un bărbat etiopian» (Fap 8,27). Un etiopian care nu numai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
halucinantă, un text care trezește multe întrebări legate de opoziție și colaborare, de tăcere și compromis... Structura de rezistență a romanului se sprijină pe pilonii teamă / rușine și pe tot ce gravitează în jurul acestora, în sfera semantică a culpabilității și ispășirii. În plan simbolic, romanul se dorește a fi o dublă curățire: la nivel național, e vorba de onoarea pierdută a micuțelor țări baltice, ocupate succesiv de Armata roșie, de nemți și iarăși de ruși, privite cu ostilitate de Moscova și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nebănuită. Cuvântul de ordine a lui Bălcescu și al pașoptiștilor este luminarea mulțimii, convingerea lor fiind că adevărurile eterne există latent în popor. Mai departe, dacă Dumnezeu ne mântuiește prin istorie, atunci răul și binele din secol sunt faze ale ispășirii. Plaga fanarioților e un prilej de redeșteptare națională. Războiul înfățișează un instrument legitim de afirmare a națiilor și deci de salvare. Așadar Bălcescu exaltă lupta și se face campionul puterii armate și glorifică omul providențial, eroul, geniul prin care misia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zi». Atunci l-a rechemat pe Sfântul Francisc și i-a spus: «Iată că de acum înainte acordăm privilegiul ca oricine va veni și va intra în biserica amintită, spovedit și cu părere de rău, să fie absolvit de orice ispășire și de orice vină, și vrem ca aceasta să fie valid în fiecare an pentru o singură zi, de la primele vespere, inclusiv pe timpul nopții, până la vesperele din ziua următoare». Fericitul Francisc, plecându-și capul, era pe punctul de a ieși
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Astfel, Don Juan (Statuia comandorului) capătă una dintre cele mai tragice dimensiuni acordate vreodată acestui personaj. Victimă a farmecului pe care îl emană, a ravagiilor erotice produse, Don Juan, cunoscându-și destinul, își așteaptă pedeapsa din partea Comandorului ca pe o ispășire. Dar răzbunarea acestuia este alta decât cea obișnuită: în locul urii, izbăvitoare pentru erou, statuia Comandorului îl va gratula cu cea mai înfocată dintre îmbrățișări. Capacitatea autoarei de a regândi sau de a reinvesti teme cunoscute cu sensuri noi face dovada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
parte a criticii vremii, schițele și nuvelele se fac ecoul unor drame ale sărăciei și singurătății, ale lipsei de șansă în fața sorții (Despărțire, Trezire..., Roșu). Sunt selectate și alte ipostaze, bunăoară existențele maladive sau condamnate la suferință (Mărgelele, Pe maidan, Ispășire, Pe șantier, De ziua lui..., Dolorosa ș.a.). Nuvela titulară a volumului Șovăiri (1921) este interesantă prin analiza psihologică a protagoniștilor, plasați într-un conflict ce se dezvoltă amenințător, viața lor eșuând tragic. În general, nuvelistica lui T.-B. este structurată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci și sute de mii de oameni ai muncii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-i cîmpie ispititoare, plină de grozăvii inimaginabile, dar și de făgăduința unor noi și minunate aventuri; din pîntecele infinitelor Pacificuri, mii de sirene le cîntă acestor oameni: „Vino-ncoace, nefericitule cu inima zdrobită! Aici se trăiește altfel de viață, fără ispășirea păcatelor prin moarte; aici poți vedea minuni supranaturale, fără să trebuie să mori pentru ele. Vino-ncoace, cufundă-te într-o viață care, deși e urîtă de pămînteni, pe care-i urăște la rîndu-i, îi dă omului mai multă uitare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toată goliciunea lui de parvenit, asemenea manechinului adus la un moment dat în scenă. (Ion Calion) ...Regizorul Alexa Visarion împreună cu scenograful Vittorio Holtier a sugerat un spațiu de joc straniu; personajele piesei se înfruntă într-un spațiu al detenție, al ispășirii al unor vinovății posibile, sau existente. O încăpere cu paturi metalice suprapuse, în care stau aceste personaje dominate de stări endofazice, cuprinse de gânduri trăite, ori într-o fază de prospectare este, de fapt, un cadru purificator, un amplu decantor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au considerat la acea vreme mulți comentatori, prin forță și autenticitate, tăriile tragediei antice. Opera exprima structura fundamentală a lumii, din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie, cauzalitate; oamenii sunt supuși condiției pătimitoare între cer și pământ, între dragoste, moarte, ispășire. Avem în ficțiunea lui Caragiale raiul visat de Ion Nebunul, unde sălășluiește "Maica Domnului "care ne desparte de rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea morților, realitatea ei și cutumele cărora li se supunea Anca. Ca într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Giulești cu Năpasta (The Curse) de Caragiale se apropie de filmele lui Bergman și Buñuel prin tensiune dramatică, prin interioritate și forță expresivă... De-a dreptul extraordinari acești artiști din România. (Der Bund Berna) O piesă puternică despre păcat și ispășire... Acțiunea este aproape arhetipală. Întâmplarea tragică se desfășoară... aproape atemporal... În regia lui Alexa Visarion trebuie văzuți Dorina Lazăr (Anca), Corneliu Dumitraș (Dragomir), Florin Zamfirescu (Ion), Gelu Nițu (Gheorghe). Jocul lor temperamental, fascinant, are o mare putere de pătrundere. Dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca și pentru Adam, la prăbușire și la anularea pentru totdeauna, respectiv la retragerea temporară a semnului ocrotitor, venit dinspre "acasa" raiului. Pedepsirea îngerului răzvrătit și a omului a generat configurarea în imaginar a două zone distincte: una a veșnicei ispășiri, localizată în centrul subteran al pământului, cealaltă celestă, cu un spațiu intermediar al "recuperării" în plan terestru, biserica, dar și cu necesare practici de curățare a trupului și a sufletului, precum postul, abstinența, rugăciunea. În timp ce căderea îngerului este ireversibilă, omul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
că „pedeapsa capitală nu trebuie văzută ca un mod corespunzător de a compensa suferințele familiilor victimelor crimei, deoarece aceasta ar transforma sistemul de justiție Într-o simplă unealtă a răzbunării personale nelegtime”13. În centrul doctrinei creștine este credința În ispășire - chiar și cel mai mare păcătos poate fi salvat. Uniunea Europeană Îmbrățișează această credință creștină fundamentală care vine În sprijinul reabilitării. Uniunea Europeană spune că „a menține pedeapsa capitală nu ar fi În acord cu filosofia reabilitării urmată În sistemul de justiție
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
volumului Grădina lui Ion (2000) să proiecteze imagini sacrosancte peste o realitate comună și să evite turnurile livrești ori abordarea „partizană”. Așa se explică apariția tensiunii lirice la limita dintre carnal și spiritual, dintre păcat și mântuire, dintre tăgadă și ispășire, în timp ce viziunea (i)luminată are loc sub semnul crucificării și al resuscitării promise, însoțite de numeroasele semnificații pe care acestea le implică. P. este sensibil la reflexele celeste cu puteri de regenerare asupra lumii, aflată în vreme de criză milenaristă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
primul dintre noi și ca pârga noastră, căci a intrat dincolo de ele pentru noi, ca Înainte-Mergător, cum zice undeva și dumnezeiescul Pavel (Evr. 6, 20). Ca om se înțelege că este încă Arhiereu, Mângâietor al sufletelor noastre și jertfă de ispășire pentru păcatele noastre (I In. 2, 1-2), iar ca Dumnezeu și Domn după fire, este împreună-Șezător cu Tatăl Său, dar slava de la Acesta va trece și la noi. De aceea și Pavel a zis despre Tatăl: Și împreună cu El ne-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
5,22) mărește posibilitatea existenței sale încă din timpul regatelor lui Israel și Iuda. Cât privește așa-numitul sacrificiu „ispășitor” (ḥațță’t) trebuie să spunem mai întâi că, în ciuda a ceea ce ne induce numele să credem, nu avea drept rol ispășirea păcatelor comise împotriva lui Dumnezeu sau ale oamenilor, ci de a purifica locurile și persoanele, anulând eventualele stări de necurăție păcătoase făcute fără intenție: „Când va păcătui cineva din neștiință împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului și va face ceea ce nu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ispășitor” a dobândit o importanță deosebită în epoca preexilică. În ciuda faptului că atestarea rădăcinii *ḥț’ în alte limbi semitice antice susține sensurile de „a comite greșeli”, „a păcătui”, „a încălca”, ele nu au niciodată accepțiunea tehnică cultuală de „sacrificiu de ispășire” (Cardellini, 2001, p. 88), confirmând astfel dubiile cu privire la existența unei astfel de tipologii a sacrificiului în religia ebraică în timpul perioadei regale. În afară de așa-zisele sacrificii de sânge nu trebuie să uităm ofrandele din produse vegetale (minḥâ) adică cereale, grâu, ulei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce. (Fil 2,7-8). Dar din perspectiva lui Isus, ce va fi îmbrățișată de ucenicii săi după înviere, moartea sa a dat un nou sens sacrificiului și ispășirii. Moartea unui singur om a ispășit păcatul celor mulți. Noua alianță promisă a fost încheiată. Mântuirea așteptată de Israel poate avea loc acum, dar fără înlăturarea cu violență a puterilor păgâne. Acestea vor fi cucerite nu prin sabie, ci prin
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Ierusalim, cetatea coborâta din cer. Semnificații de bază: Cel care ia asupra să păcatele lumii și îi eliberează pe oameni de ele prin moartea să + metaforă. 3.2.2.13.4. hilasmós, hilasterion: „iertare”, „curățitoriu” (SC); „curățire” (Blaj); „jertfă de ispășire”, „curățire” (BVA); „jertfă de ispășire” (G-R, C); „jertfă de ispășire”, „șjertfă deț ispășire” (BS); „propitiatio”, „propitiatorium” (Vg); „victime de propitiation”, „instrument de propitiation” (cu notă: „Litt. „propitiatoire” Ex 25, 17+; cf. He 9, 5...” etc.) (BJ); „expiation” (RSV). Septuaginta a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Semnificații de bază: Cel care ia asupra să păcatele lumii și îi eliberează pe oameni de ele prin moartea să + metaforă. 3.2.2.13.4. hilasmós, hilasterion: „iertare”, „curățitoriu” (SC); „curățire” (Blaj); „jertfă de ispășire”, „curățire” (BVA); „jertfă de ispășire” (G-R, C); „jertfă de ispășire”, „șjertfă deț ispășire” (BS); „propitiatio”, „propitiatorium” (Vg); „victime de propitiation”, „instrument de propitiation” (cu notă: „Litt. „propitiatoire” Ex 25, 17+; cf. He 9, 5...” etc.) (BJ); „expiation” (RSV). Septuaginta a tradus ebraicul kapporeth, ce desemna
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]